Azi imi place: UGG CLASIC ULTRA MINI

Nu am crezut vreodata ca voi ajunge sa cumpar si sa doresc UGG-uri. La inceput, desi toata lumea era inebunita dupa ele, eu le-am considerat -si clasat, desigur, drept oribile. Dar trebuie sa imi iau cuvantul inapoi si sa recunosc ca m-am inselat. Sunt comode, pufoase si au inceput sa mi se para chiar dragalase. Daca ati aviut aceleasi sentimente ca mine, sa stiti ca si Coco Chanel cea mare si tare a spus, cand a vazut prima pereche de jeans, ca asa ceva nu va fi niciodata la moda, ca femeile vor refuza sa se imbrace in asa ceva. Si Gabrielle era o femeie care era cunoscuta in lumea intreaga pentru viziunea ei in materie de fashion. Ei bine, daca ar fi sa aleg un singur model pentru iarna, acesta ar fi, UGG Clasic Ultra Mini -model 2020, de AICI, de pe Fashion Days. Impermeabile, imblanite, scurte, usoare, slip on si fantastic de comode.

 

Combinate, bien sur, cu un superb Teddy Bear Coat despre care am scris AICI

La calm, si fara sa fiu influentata de reducerile consistente de Black Friday, acestea ar fi alegerile mele vestimentare pentru iarna acestui an teribil.

 

AZI IMI PLACE: TERRALURA, deodorantul fara aluminiu

Am descoperit de curand inca o gama noua de deodorante minunate, fara saruri de aluminiu, in plus-vegane, de AICI si ma grabesc sa le recomand, asa cum m-am grabit de fiecare data cand am gasit variante bune de deo, deoarece consider ca este vorba de produse extrem de necesare. Sunt ani buni de cand folosesc numai variante fara aluminiu, dupa o sperietura strasnica si niste ganglioni aparuti la subrat, care mi-au dat mult de furca. Mi-a fost greu sa fac legatura intre deo si recentele probleme aparute la subsuara, pentru ca inainte de asta foloseam orice gaseam si toate mi se pareau bune. Problemele de la subrat au disparut dupa ce am renuntat la deodorantele/perspirantele clasice si am trecut exclusiv la "fara aluminiu" .

Tin minte ca eram in Spania, in urma cu peste sapte-opt ani cand s-a intamplat pocinogul si am sunat o prietena sa ma plang si sa ii povestesc. Si ea avusese aceasta problema, asa ca sfatul ei a fost ca inainte de orice investigatii medicale amanuntite, sa renunt la deodorantul pe care il foloseam, tin minte ca era un Klorane in care aveam incredere deoarece cumparasem de la ei de mai multe ori fara sa patesc nimic, dar care continea, evident, saruri de aluminiu. De atunci nu am mai cumparat decat "aluminium free", ceea ce va recomand calduros sa faceti si voi cat mai curand.

Variantele propuse sunt interesante: musetel, menta, lavanda, portocala, aloe vera, ylang ylang, lamaie.

Ingrediente 100% naturale, fara aluminiu, parabeni, parfumuri artificiale si alte chimicale nedorite.

Fabricate in Romania, testate dermatologic. Din uleiuri esentiale, minerale coloidale si extracte din plante de la Terralura.

11.11.2020: NOUA LUNI MAI MULT DECAT CIUDATE

 

Am calculat, din martie si pana acum, miercuri seara, pe 11 noiembrie, si mi-au iesit la socoteala noua luni ciudate, nu tocmai rele, dar asta nu le transforma intr-unele bune. Nicidecum. Cred ca, la un moment dat, prin vara, cand incepusera sa curga duios pe Instagram pozele albastre din vacanta cea mare si frumoasa, mi-am propus sa nu mai scriu nimic, dar nimic despre coronavirus. Oamenii au nevoie de optimism, mi-am spus. De costume de baie noi si de creme cu Spf. De Vitamin Sea. Sa ne recapatam macar o parte din viata, cea care ne da energie. Si liniste, deopotriva. Acea parte minunata si cristalina, care ar putea sa mai impinga frustrarile intr-o parte, daca nu poate sa le alunge definitiv din platoul acesta imens in care ne trezim ca ne miscam de cand ne trezim si pana adormim. 

Nimeni nu a scapat intreg din tavalug, nelinistile au fost mai mari la unii decat la altii, unii, cinstiti, le-au dat glas, altii le-au ascuns sub randuri lungi, scrise nervos, in spirit de fronda. 

M-am gandit mult lunile acestea -o primavara intreaga, o vara rotunda, plus aceasta toamna aproape la final, la un cuvant: SMERENIE. Acesta este de fapt, un cuvant cheie pentru toata atitudinea mea in fata temutei pandemii: am simtit nevoia sa ma retrag, sa ma cumintesc, sa trag nadejde ca masurile pe care le iau ma vor ajuta fie sa fiu iertata si ocolita, fie sa fiu doar usor afectata, in regim asimptomatic. Dar acestea sunt doar dorinte, frumoase si legitime, nu zic nu, insa in realitate, acolo unde ne doare cel mai tare, lucrurile nu stau asa. Cunosc cazuri in care oamenii au facut bai de multime, au calatorit oriunde au dorit, s-au imbratisat si au continuat sa traiasca in aproape acelasi stil si ritm ca in verile trecute si nu au patit nimic, pandemia i-a ocolit, a trecut pe deasupra capetelor lor vesele si inconstiente si a poposit tocmai la cei care s-au protejat mult mai abitir, care s-au infranat, si care se intreaba si acum oare de ce a fost posibil acest lucru, cand ei au respectat, au limitat iesirile si au fost mult mai atenti. Caci suficient de atent nu ai cum sa fii-decat in cazul in care poti sa te izolezi total de lume.

Am indemnat la prudenta inca din martie, apoi am reluat aceste mesaje in mai, dupa marea relaxare, cand s-au redeschis saloanele de infrumusetare, hotelurile, restaurantele, magazinele, barurile, cinematografele si chiar discotecile. Chiar si cei mai curajosi sau nepasatori dintre noi s-au vazut totusi nevoiti sa puna frana marelui avant din vara, cand mai toti speram ca al doilea val sa fie doar un zvon.

Multe mici afaceri, printre care un loc fruntas il ocupa domeniul infrumusetarii, au avut mult de suferit. De aici vin, de altfel, si cateva povesti care mi s-au parut teribile in contextul in care mai toti am avut de contabilizat suferinte si pierderi, intarzieri, probleme, dileme. 

M-am decis ca in seara aceasta sa povestesc doua istorioare la care m-am gandit in ultimele zile. 

Prima istorioara este legata de un mic salon, pe vremuri doldora de cliente, cu programari la sange. De la o mica afacere cu un mare succes la publicul bucurestean, in iunie a devenit o mica afacere cu 

succes oscilant. Proprietara a dat, suparata, sfoara in tara, a scris pe Insta si pe Facebook, dar a transmis si prin viu grai, ca ea, una, schimba foaia cu clientele, ca nu se mai poate asa, ca prea s-au obraznicit, ca daca in februarie veneau frecvent, acum, in vara, au inceput sa vina doar din cand in cand, ca asa ii strica ei afacerea. Asa ca a gasit solutia: pe cele care nu mai vin la fel de des ca inainte, nu le mai primeste, dar nu chiar de-acum, ci de cand isi vor mai reveni lucrurile la normal. Si ca lucrurile sa para si mai inspaimantatoare, indemna toate saloanele sa procedeze la fel: sa nu mai primeasca clientele care nu au mai apelat la serviciile lor in aceasta perioada. Asadar, vinovatele de tot dezastrul acesta ar fi fetele care au renuntat sa mearga la salon, sau sa mearga mai rar pentru ca:

1- pandemie- si prefer sa stau cuminte acasa, ma protejez si ii protejez si pe altii

2- pandemie- dar fondurile alocate lunar pentru salon au scazut simtitor, poate sunt probleme la job, poate banii nu mai sunt la fel ca inainte, vin mai greu, poate nu mai vin deloc o perioada

3-pandemie- suntem intr-o situatie financiara incerta, prefer sa platesc in avans rata la casa/masina, deocamdata reduc cheltuielile, 2021 pare sa fie un an incert

A doua istorioara are la baza o scrisoare care a circulat pe Facebook si pe care am citit-o, dar unde am considerat ca nu are rost sa comentez, nu caut dreptate, nu vreau sa combat, ci imi place sa ma gandesc la mai multe variante, sa inteleg ce e cu adevarat in mintea celuilalt, in afara de o mare suparare si de cautarea unui tap ispasitor. Scrisoarea era redactata de un prieten al unei doamne care avea un salon de infrumusetare. Mama singura, proprietara isi crestea frumos copilul, iar salonul ei era dragut si cochet si mergea bine. De-a lungul anilor, in salon s-au facut investitii multe, cu cap si cu mult suflet- aparatura de specialitate, design, consumabile de calitate. Practic, investea mai toti banii pe care ii castiga, profit reinvestit. Imediat dupa pandemie, au mai fost cliente, apoi au venit vara si seceta. Manichiurista a plecat, la fel si coafeza. Preferau, au spus, sa mearga la domiciliul clientei, asa este acum mai rentabil. Cliente la salon-din ce in ce mai putine. Cu multa amaraciune in suflet, se vede nevoita sa inchide. Femeia nu se plange, se gandeste ca are un copil inteligent si sanatos, ca poate munci altundeva, ca are cativa bani pusi deoparte ca sa plateasca ratele la garsoniera unde locuieste cu fetita. Dar se plange, in schimb, acest prieten al sau, un domn pe care il cred bine intentionat, dar care vede o singura parte a monedei. De vina am fi noi, clientele, ca ne-am trezit sa ne facem manichiura singure, sa ne vopsim si sa ne coafam, poate chiar comitem imprudenta sa ne si epilam singure. Iese din discutie faptul ca acum suntem nevoite sa facem aceste lucruri pentru ca:

1-pandemie: banii sunt mai putini, preferi sa ii pastrezi pentru acele lucruri fara de care nu poti trai. Si pentru acele lucuri fara de care evident ca poti trai, dar nu te lasa altii: impozite, rate la casa si masina, alte zeci de obligatii care iti inunda viata.

2-pandemie: te protejezi si ii protejezi si pe altii.

3-pandemie-chiar suntem pe cont propriu.

Cum comentati?

Noi suntem de vina?

Cu toate ca imi este dor de Lumea Veche, realizez ca vine, din spate, impingand grabita, Lumea noua, pe care ma voi stradui sa o inteleg rapid si bine, vom trai cu totii in ea, minunata lume noua!

NOEL 2020

    

4 Noiembrie 2020: am inceput sa ma gandesc cu drag la Craciun si Revelion.

Intai au fost frumoasele vitrine de pe Calea Dorobantilor care deja s-au gatit festiv, cu decoratiuni si flori si lumini, apoi au aparut pe site minunatele noutati Noel 2020 de la Yves Rocher! 

Ori de cate ori Yves Rocher anunta noile editii limitate, le gasiti pe toate AICI, incep deja sa ma gandesc la cadouri impachetate superb, surprize, vin cu scortisoara, colinde, calendare de advent desfacute cu nerabdare. Foarte multe cadouri de Craciun de la YR am deschis de-a lungul anilor, este posibil sa le fi vazut pe blog sau pe Insta, insotite si de giveaway-uri de pomina, va jur ca toate mi-au placut si toate mi-au bucurat sufletul, insa aceasta colectie, a teribilului an 2020, este atat de speciala incat cred ca va intra in istorie.

Daca nu ati avut niciodata un calendar cu surprize de Advent, sa stiti ca acesta este cel mai bun moment sa indrazniti sa va faceti aceasta mica si simpatica bucurie, una in fiecare zi a lunii decembrie, intre 1 si 24 decembrie, il gasiti numai pe site, intr-o editie extrem, dar extrem  de limitata, nu glumesc, stiu dintr-o sursa sigura, deci trebuie actionat urgent, nu asteptati reduceri sau Black Friday, sa nu va para rau, caci o sa dispara urgent, e frumos cum erau lucrurile in copilarie, il gasiti numai AICI, in magazinele Yves Rocher nu este, din pacate, disponibil.

Asadar, de Craciun si de Revelion voi sta acasa, nu indraznesc sa imi fac niciun plan, dar colectez niste dorinte simple, combinate cu mici gesturi adorabile, ce au darul de a relaxa si de a crea o atmosfera de sarbatoare: sper sa ninga, sa deschid o sampanie, sa aprind o lumanare parfumata cu miros de sarbatoare. Mi-am facut deja socoteala, cu multa vreme inainte de a scrie acest text: de Craciun aprind o splendoare, Pommes d'Hiver, nici ca se putea o potriveala mai buna, mar copt cu scortisoara:

De Revelion, aprind o alta splendoare-Baies de Minut, merisor si coacaz negru:

Da, sa stiti ca eu chiar cred ca aceasta colectie Taramul unuiCraciun magic Yves Rocher, in editie limitata va face istorie: imi incanta simturile si ma regasesc cu placere in toate variantele propuse, nu doar lumanarile parfumate mi-au vrajit simturile: gel de dus, gel de maini, scrub de corp, balsamul de buze, lotiunea parfumata pentru corp, crema de maini. 

Singurul regret este ca nu am gasit si varianta uleiului de dus, caci Yves Rocher chiar exceleaza la acest capitol, am incercat tot ce se putea incerca. Va rog sa retineti :orice ulei de dus de la YR este o spendoare!

Ambele variante din editiile limitate de Craciun: Noapte de iarna, cu merisor si coacaz negru si Mar copt cu scortisoara pot fi gasite pe site si in seturi frumos ambalate si gata pregatite pentru cadouri, le gasiti AICI -insa nu ezit sa repet ca cele doua colectii sunt ravasitor de frumoase si sublim parfumate, incat trebuie neaparat comandate din timp, sa nu devina indisponibile.

AZI IMI PLACE: TEDDY BEAR COAT

In aceasta dimineata de noiembrie m-am trezit ca pe vremurile in care abia incepusem blogul si primul lucru pe care il faceam, cu cafeaua neagra si tare langa mine, bien sur, era sa verific comentariile adunate peste noapte si sa scriu un mic articol de dimineata. Articolele de dimineata erau scurte, dar concise, gandite sa insenineze ziua, sa binedispuna, uneori sa fie chiar anticamera celor de seara, mai elevate, la care ma gandeam peste zi. Una dintre rubricile cele mai indragite era Azi imi place, unde punctam, uneori doar cu cateva randuri, alteori cu ceva mai mult umor si mai multa inspiratie, un aspect al sezonului, sau o mica bucurie matinala, o melodie, un obiect de arta, o pasare maiastra, o carte citita demult sau de curand, poate chiar o poezie de Esenin.

Nu mai stiu cand m-am oprit, dar astazi mi s-a facut iar dor de acest fel de a incepe ziua, de a o privi in fata cu seninatate si uimire in fata nesfarsitelor ei posibilitati.

Asadar, azi imi place Teddy Bear: este vorba de paltonul acela pufos si calduros, fratele mai mare al bunditei pe care o aveam toti in copilarie. Nu i-am acordat credit cand a intrat din nou in atentia publicului avid de fashion, m-am amuzat si l-am bagat in categoria tricou cu maimutoi, insa acum l-as recomanda cu mare drag tuturor celor care inca nu au garderoba de iarna completa. Are toate calitatile necesare unui icon vestimentar: gros, pufos, usor, versatil, gata sa fie luat din dressing si purtat la orice ora din zi si din noapte. Se poate purta peste o rochie de zi sau de seara, sau chiar o slip dress, sau peste un pulover si blugi. Cu cizme pana la genunchi, cu ugg, cu sneakers, pantofi, bocanci sau botine.

Bundita mea din copilarie era albastra, un splendid albastru Klein pe care nu il voi uita niciodata si am purtat-o ani de zile, pana mi-a ramas mica, moment in care a fost transormata in vesta si purtata in acest mod. Daca ar fi sa aleg o culoare pentru un Teddy Bear, as alege tot albastru Klein. Sau camel.

S-ar potrivi cu toate hainele si cu toate aspiratiile pe care le am in aceasta teribila iarna a anului 2020. L-as purta lejer, ca in imaginea de mai jos, cu un turtleneck, sa nu mai fie nevoie si de fular. Cand m-as plictisi de el, as apela la o curea lata, dintr-o culoare contrast. Cel de mai jos este de la Max Mara, bijuteria coroanei, insa modele asemanatoare, dar si jachete Teddy Bear, am gasit si AICI si AICI

DIMINETI DE SEPTEMBRIE

In prima zi a lunii septembrie, intr-o dimineata aurie si blanda, am primit vestea ca sunt nominalizata la DIGITAL DIVAS AWARDS 2020 si, daca ma cititi si vreti sa ma si votati, click AICI. Astazi este chiar ultima zi, dar eu mereu m-am rusinat sa cer voturi, asa ca am tot amanat aceasta marturisire, gandindu-ma daca e oportun sau nu acest text, in contextul in care, cel putin in ultima vreme, am facut flagrant opinie separata in materie de beauty&fashion, indemnandu-va sa socotiti bine valoarea financiara a cumparaturilor si, implicit, importanta si eficienta lor in viata voastra. Nu, nu cred ca minimalismul este raspunsul corect si renuntarea la micile placeri ale vietii, ci o atitudine echilibrata si adecvata. Asadar, mirarea mea, cand am vazut nominalizarea, a fost atat de mare, incat o zi intreaga nu am spus nimanui nimic, sa ma gandesc numai eu la ea. Nu stiu cui ii datorez nominalizarea, dar banuiesc ca este una dintre cititoarele blogului, ii multumesc mult pentru frumoasa surpriza.

Si pentru ca sunt nominalizata la rubrica beauty, iata ultimele doua delicate descoperiri, ambele minunatii de la Yves Rocher, care a venit cu o extensie de gama neasteptata, la care nu ma gandisem, desi folosesc demachiantul lor de ochi best seller, cel cu albastrele-Pur Bleuet, de peste 20 de ani. Ambele noutati au in prim plan rasfatul ochilor obositi si au ca ingredient activ faimoasele albastrele bio, le gasiti AICI. 

Cremă pentru conturul ochilor Pur Bleuet- ideala pentru pungile de sub ochi, pentru a hidrata și reîmprospăta zona ochilor, datorită combinației dintre aplicatorul său roll-on răcoritor și a formulei sale fără parfum, perfectă pentru ochii sensibili. 

Apă florală de Albăstrele Bio- cu efect calmant, relaxant se pulverizeaza direct, de la o distanta agreabila, sau se aplica pe o dischetă din bumbac. Tapotează ușor pleoapele și pungile de sub ochi, pentru a le reîmprospăta.

BEAUTY TIPS: Aplică două dischete din bumbac îmbibate în loțiune, pe ochii închiși și lasă-le să acționeze timp de câteva minute. Pentru un super efect reconfortant, păstreaza produsul la frigider.

Mici bucurii de Bucuresti

Sa alergam despletite prin Vama, ca zanele, m-am gandit eu cand prietena mea cu par lung si negru ca abanosul mi-a spus ca vrea sa isi tina ziua de nastere acolo. Iulie, 2020. 

Sa fim numai fete, sa ramanem peste noapte, sa dansam pana in zori, sa dejunam frugal in gradina cu lavanda si trandafiri. O buna si blanda Tanti Veronica sa ne faca, la spartul zorilor, la primul cantat al cocosului, cafea arabica la filtru, sa ne-o lase pe prag si noi sa nu ne induram sa ne miscam decat cu mare lentoare, ca sa putem totusi duce teribila si pe deplin seducatoarea licoare la buze. 

Sau sa ne trezim chicotind, ca pe vremuri, dupa o noapte nebuna, nebuna, nebuna, cu buzele arse si negre, sa deschidem larg ferestrele si sa lasam racoarea diminetii sa intre si sa ne spele. M-am gandit mult la aceasta poveste, pe cat de frumoasa, pe cat de imposibila in aceste vremuri de restriste, apoi am realizat ca eu imi voi petrece lunga vara fierbinte aici, in Bucurestiul meu iubit si urat deopotriva si dupa caz. Petrecerile se vor tine anul acesta fara mine, distantarea sociala si purtatul mastii, dezinfectarea mainilor fiind primele lucruri la care ma gandesc atunci cand ies din casa.

 

Printre placerile redescoperite se numara plimbarile lungi prin capitala, si am deschis o rubrica noua pe pagina de Insta sub denumirea "Zece mii de pasi prin Bucuresti" prin care sper sa va arat o parte inca frumoasa si romantica a orasului in care traiesc, cateva carti si autori geniali despre care am de gand sa va povestesc in august, filme de arta si cateva terase generoase, cu spartii mari si sigure intre mese, unde inca mai poti petrece cateva ore ca-n vremurile cele de demult: aproape fara griji.

Terasa Four Seasons este prima pe lista mea. S-a redeschis de curand, in iulie, caci a fost reamenajata si largita, bibilita si innobilata vreme de doua- trei luni, iar rezultatul este uimitor, o consider una dintre cele mai bune terase pe care le are acum Bucurestiului. Stiu, desigur, ca toata lumea poate face o terasica sa serveasca mancare si bautura, dar eu nu sunt adepta scaunelor si meselor direct pe trotuar, aproape de trecatori, nici a inghesuielii si aglomeratiei, nu vreau sa ma deranjeze vecinul din spate cand isi muta scaunul, nici nu vreau sa aud chiar tot ce se vorbeste sau striga la masa vecina. Nu in aceste vremuri. Sa ai o terasa buna, luminoasa, racoroasa si aerisita e, desigur, o arta. La fel cum este si sa ai mancare foarte buna. Sunt clienta la Four Seasons de vreo 15 ani, pentru ca mi se face dor de mancarea libaneza si de gusturile autentice. Intai am fost clienta primului restaurant Four Seasons, care era in Vasile Lascar, langa Piata Gemeni, apoi am ajuns la cel din Dorobanti. Terasa lor plina de lumina a fost intotdeauna un punct de atractie, era impresionanta si inainte de a fi reamenajata conform noilor norme de distantare sociala, insa acum o apreciez si mai mult, pentru ca pentru mine relaxarea venita odata cu vara inseamna sa nu uit nicio clipa sa am grija ca putinele locuri pe care am decis sa le frecventez sa indeplineasca standardele de igiena. Pe fiecare masa, gasesti dezinfectant pentru maini de calitate, iar eu tin sa mentionez acest lucru, ca am vazut restaurante cu un singur dezinfectant, mare si comun, pe care nici macar nu reusesti sa il folosesti, intr-atat de apos si dificil de manevrat este. Sunt lucruri la care nu te-ai fi gandit altadata, poate ca nici nu le-ai fi observat, dar acum, cand micile nereguli par sa ma afecteze mai mult ca de obicei, vad ca am inceput sa ma uit daca ospatarii poarta corect masca, peste gura si nas, daca ai dezinfectant bun la indemana, daca mesele sunt spalate strasnic si urgent dupa ce pleaca ultimul client.

Dar adevaratul motiv pentru care sunt clienta lor este, desigur, mancarea. Probabil ca am incercat aproape toate felurile lor de mancare, m-am bucurat cand am auzit ca vor introduce noi retete, dar de fiecare data cand ajung la ei, nu uit sa iau: hummus Beiruty usor picant, la care cer sa adauge, pentru gust si cativa muguri de pin, care e cel mai bun incercat de mine vreodata, sarmalute in foi de vita-acrisoare si delicioase-Warak Ainab- si cele doua salate absolut fabuloase, inmiresmate cu gust oriental- Fatush si Tabbule. In My Top Ten mai intra: Babaganuj-vinete cu rodii, Labneh cu usturoi si menta, Sanclish si Halumi la gratar cu salata.

Eu nu am incercat niciodata varianta delivery de la ei, dar aud ca se descurca grozav, am cativa prieteni buni si gurmanzi, care comanda des. >Printre terasele care mi-au placut si pe care le-am revazut cu mare drag: Il Calcio Clucerului, Zexe Sofia si Il Locale, cu gradina lui minunata, un new entry pentru mine, unde am baut o limonada de soc de neratat vara asta. Mi-am propus ca la urmatoarea plimbare Zece mii de pasi prin Bucuresti sa ajung in Cotroceni, la spectaculoasa Ceainaria Infinitea, unde nu am mai fost de multa vreme, dar pe care am recomandat-o fara rezerve.

Intrucat vom avea viata sociala limitata si in urmatoarea perioada, terasele bucurestene vor mai fi prezente pe blogul meu, va rog sa imi scrieti negresit daca aveti locuri care merita vizitate si care respecta noile standarde.