joi, septembrie 10

DIMINETI DE SEPTEMBRIE



In prima zi a lunii septembrie, intr-o dimineata aurie si blanda, am primit vestea ca sunt nominalizata la DIGITAL DIVAS AWARDS 2020 si, daca ma cititi si vreti sa ma si votati, click AICI. Astazi este chiar ultima zi, dar eu mereu m-am rusinat sa cer voturi, asa ca am tot amanat aceasta marturisire, gandindu-ma daca e oportun sau nu acest text, in contextul in care, cel putin in ultima vreme, am facut flagrant opinie separata in materie de beauty&fashion, indemnandu-va sa socotiti bine valoarea financiara a cumparaturilor si, implicit, importanta si eficienta lor in viata voastra. Nu, nu cred ca minimalismul este raspunsul corect si renuntarea la micile placeri ale vietii, ci o atitudine echilibrata si adecvata. Asadar, mirarea mea, cand am vazut nominalizarea, a fost atat de mare, incat o zi intreaga nu am spus nimanui nimic, sa ma gandesc numai eu la ea. Nu stiu cui ii datorez nominalizarea, dar banuiesc ca este una dintre cititoarele blogului, ii multumesc mult pentru frumoasa surpriza.


Si pentru ca sunt nominalizata la rubrica beauty, iata ultimele doua delicate descoperiri, ambele minunatii de la Yves Rocher, care a venit cu o extensie de gama neasteptata, la care nu ma gandisem, desi folosesc demachiantul lor de ochi best seller, cel cu albastrele-Pur Bleuet, de peste 20 de ani. Ambele noutati au in prim plan rasfatul ochilor obositi si au ca ingredient activ faimoasele albastrele bio, le gasiti AICI

Cremă pentru conturul ochilor Pur Bleuet- ideala pentru pungile de sub ochi, pentru a hidrata și reîmprospăta zona ochilor, datorită combinației dintre aplicatorul său roll-on răcoritor și a formulei sale fără parfum, perfectă pentru ochii sensibili. 
Apă florală de Albăstrele Bio- cu efect calmant, relaxant se pulverizeaza direct, de la o distanta agreabila, sau se aplica pe o dischetă din bumbac. Tapotează ușor pleoapele și pungile de sub ochi, pentru a le reîmprospăta.
BEAUTY TIPS: Aplică două dischete din bumbac îmbibate în loțiune, pe ochii închiși și lasă-le să acționeze timp de câteva minute. Pentru un super efect reconfortant, păstreaza produsul la frigider.



miercuri, iulie 29

Mici bucurii de Bucuresti


Sa alergam despletite prin Vama, ca zanele, m-am gandit eu cand prietena mea cu par lung si negru ca abanosul mi-a spus ca vrea sa isi tina ziua de nastere acolo. Iulie, 2020. 
Sa fim numai fete, sa ramanem peste noapte, sa dansam pana in zori, sa dejunam frugal in gradina cu lavanda si trandafiri. O buna si blanda Tanti Veronica sa ne faca, la spartul zorilor, la primul cantat al cocosului, cafea arabica la filtru, sa ne-o lase pe prag si noi sa nu ne induram sa ne miscam decat cu mare lentoare, ca sa putem totusi duce teribila si pe deplin seducatoarea licoare la buze. 

Sau sa ne trezim chicotind, ca pe vremuri, dupa o noapte nebuna, nebuna, nebuna, cu buzele arse si negre, sa deschidem larg ferestrele si sa lasam racoarea diminetii sa intre si sa ne spele. M-am gandit mult la aceasta poveste, pe cat de frumoasa, pe cat de imposibila in aceste vremuri de restriste, apoi am realizat ca eu imi voi petrece lunga vara fierbinte aici, in Bucurestiul meu iubit si urat deopotriva si dupa caz. Petrecerile se vor tine anul acesta fara mine, distantarea sociala si purtatul mastii, dezinfectarea mainilor fiind primele lucruri la care ma gandesc atunci cand ies din casa.
 
Printre placerile redescoperite se numara plimbarile lungi prin capitala, si am deschis o rubrica noua pe pagina de Insta sub denumirea "Zece mii de pasi prin Bucuresti" prin care sper sa va arat o parte inca frumoasa si romantica a orasului in care traiesc, cateva carti si autori geniali despre care am de gand sa va povestesc in august, filme de arta si cateva terase generoase, cu spartii mari si sigure intre mese, unde inca mai poti petrece cateva ore ca-n vremurile cele de demult: aproape fara griji.

Terasa Four Seasons este prima pe lista mea. S-a redeschis de curand, in iulie, caci a fost reamenajata si largita, bibilita si innobilata vreme de doua- trei luni, iar rezultatul este uimitor, o consider una dintre cele mai bune terase pe care le are acum Bucurestiului. Stiu, desigur, ca toata lumea poate face o terasica sa serveasca mancare si bautura, dar eu nu sunt adepta scaunelor si meselor direct pe trotuar, aproape de trecatori, nici a inghesuielii si aglomeratiei, nu vreau sa ma deranjeze vecinul din spate cand isi muta scaunul, nici nu vreau sa aud chiar tot ce se vorbeste sau striga la masa vecina. Nu in aceste vremuri. Sa ai o terasa buna, luminoasa, racoroasa si aerisita e, desigur, o arta. La fel cum este si sa ai mancare foarte buna. Sunt clienta la Four Seasons de vreo 15 ani, pentru ca mi se face dor de mancarea libaneza si de gusturile autentice. Intai am fost clienta primului restaurant Four Seasons, care era in Vasile Lascar, langa Piata Gemeni, apoi am ajuns la cel din Dorobanti. Terasa lor plina de lumina a fost intotdeauna un punct de atractie, era impresionanta si inainte de a fi reamenajata conform noilor norme de distantare sociala, insa acum o apreciez si mai mult, pentru ca pentru mine relaxarea venita odata cu vara inseamna sa nu uit nicio clipa sa am grija ca putinele locuri pe care am decis sa le frecventez sa indeplineasca standardele de igiena. Pe fiecare masa, gasesti dezinfectant pentru maini de calitate, iar eu tin sa mentionez acest lucru, ca am vazut restaurante cu un singur dezinfectant, mare si comun, pe care nici macar nu reusesti sa il folosesti, intr-atat de apos si dificil de manevrat este. Sunt lucruri la care nu te-ai fi gandit altadata, poate ca nici nu le-ai fi observat, dar acum, cand micile nereguli par sa ma afecteze mai mult ca de obicei, vad ca am inceput sa ma uit daca ospatarii poarta corect masca, peste gura si nas, daca ai dezinfectant bun la indemana, daca mesele sunt spalate strasnic si urgent dupa ce pleaca ultimul client.


Dar adevaratul motiv pentru care sunt clienta lor este, desigur, mancarea. Probabil ca am incercat aproape toate felurile lor de mancare, m-am bucurat cand am auzit ca vor introduce noi retete, dar de fiecare data cand ajung la ei, nu uit sa iau: hummus Beiruty usor picant, la care cer sa adauge, pentru gust si cativa muguri de pin, care e cel mai bun incercat de mine vreodata, sarmalute in foi de vita-acrisoare si delicioase-Warak Ainab- si cele doua salate absolut fabuloase, inmiresmate cu gust oriental- Fatush si Tabbule. In My Top Ten mai intra: Babaganuj-vinete cu rodii, Labneh cu usturoi si menta, Sanclish si Halumi la gratar cu salata.


Eu nu am incercat niciodata varianta delivery de la ei, dar aud ca se descurca grozav, am cativa prieteni buni si gurmanzi, care comanda des. >Printre terasele care mi-au placut si pe care le-am revazut cu mare drag: Il Calcio Clucerului, Zexe Sofia si Il Locale, cu gradina lui minunata, un new entry pentru mine, unde am baut o limonada de soc de neratat vara asta. Mi-am propus ca la urmatoarea plimbare Zece mii de pasi prin Bucuresti sa ajung in Cotroceni, la spectaculoasa Ceainaria Infinitea, unde nu am mai fost de multa vreme, dar pe care am recomandat-o fara rezerve.

Intrucat vom avea viata sociala limitata si in urmatoarea perioada, terasele bucurestene vor mai fi prezente pe blogul meu, va rog sa imi scrieti negresit daca aveti locuri care merita vizitate si care respecta noile standarde.



marți, iunie 30

JARI JONES, noua imagine Calvin Klein

Jari Jones, 29 de ani - este  noua imagine simbol a mărcii Calvin Klein: trans, persoană de culoare și activista/luptătoare împotriva grosofobiei. Aleasa conform corectitudinii politice. Pozele sunt oficiale, folosite pentru noua campanie.

Gasiti produsele Calvin Klein in Romania AICI


.

luni, iunie 29

Ziua in care whitening creams au devenit o mare problema


Am ajuns in Thailanda in urma cu multi multi ani, de Craciun. Soarele stralucea, era cald, era zapuseala si fructe exotice te imbiau la tot pasul. In drumul de la aeroport la hotel am vazut puzderie de reclame pentru whitenig creams, un spectru larg, de la Nivea la Shiseido. 
Dupa cateva zile, aveam sa constat ca acolo era imposibil sa vinzi o crema daca nu treceai pe ea ca are efect de luminozitate si ca pielea ta va deveni negresit mai alba dupa ce o folosesti o perioada de timp.
Cred ca am mai scris despre asta pe blog, dar fara sa intru in amanunte. Nicaieri nu m-am simtit mai frumoasa ca in Thailanda. Eram alba ca o stafie cand am ajuns in Krabi la plaja. Aveam un costum de baie turcoaz si pe oriunde treceam, lumea se holba ca la circ si nu isi putea lua ochii de la albeata pielii mele. Mie, initial, mi-a fost jena, credeam ca nota discordanta e covarsitor in defavoarea mea, eram cea mai alba dintre toti, oriunde ma duceam, chiar si in grupurile de nemti sau englezi. Desi faceam zilnic bai de soare, ma bronzam foarte incet, ca sa nu ma ard. Nu m-am ars. La un moment dat, vazand ca tot alba ca zapada sunt, m-am gandit sa ma dau totusi cu un autobronzant, convinsa ca voi intra asa in randul lumii si ca nu voi mai fi privita ca o sperietoare. Dar mi-am zis ca nu merita efortul, ca sunt in vacanta si oricum vreau sa imi ocup mintea cu alte lucruri. In toate magazinele in care intram, thailandezii si thailandezele incepeau sa susoteasca, sa isi dea coate, sa se cheme unii pe altii, ca la urs. Ma gandeam ca ma considera un fel de albinoasa, ca poate nu au mai vazut asa ceva, in urma cu 20 de ani, Krabi nu era o zona cu mult turisti, ma gandeam ca poate pur si simplu nu mai vazusera. Apoi, una dintre femei nu a mai rabdat si a venit sa ma sfatuiasca sa port maneca lunga, sa nu  care cumva sa ma prinda soarele, sa imi rapeasca frumusetea si albeata. Sincer, am crezut ca ma ia la misto, i-am spus ca ma voi bronza incet, in cateva zile, ca nu vreau nici eu sa fiu asa de alba, dar nici arsuri nu vreau sa am. Mi-a spus, oripilata, ca nu isi da seama de ce as vrea eu sa ma bronzez, cand e asa de minunat sa fii alba, ca ea ar da orice sa fie atat de exotica (Doamne!), ca ziua ar sta numai in casa, la umbra, de teama sa nu stirbeasca din frumusetea pielii. Ca ar iesi numai seara, si ca ar putea purta, fericita si cu piele alba ca neaua, orice culoare: negru, alb, rosu, galben! Doamne, ii spun, eu credeam exact invers! La final, am ras amandoua si mi-a dat un pret bun, la jumatate din cel cerut initial, pe echipamentul de snorkeling pe care il mai am si acum.

Am inceput cu paranteza de mai sus pentru ca de dimineata, prima stire pe care am citit-o a fost despre faptul ca L'Oreal dezvolta zilele acestea, o noua politica a cremelor si culorilor de fond de ten: vor inlocui whitening, luminosity si fair skin cu altceva, care, spera ei, sa nu aiba conotatii rasiste. Desi pana si ziua si noaptea ar putea, la un moment dat, avea conotatii rasiste.

Si ma gandesc la fluidul meu iluminator cu efect de remodelare de la Yves Rocher, il gasiti AICI, pe care il amestec cu un fond de ten nuanta fair: oare cum se vor numi aceste produse ca sa fie politically corect? Sau cum vor numi detergentii speciali pentru rufele albe si rufele negre? Dar inalbitorii? Dar autobronzantele care promit, de la prima aplicare, doua-trei tonuri darker? Sau piesele de sah? Cum sa mute Albul primul? Daca te gandesti bine, multe cuvinte incep sa sune de-a dreptul periculos. Nici nu vreau sa ma gandesc ce va pati, intr-o buna zi, sarmana La Petite Robe Noire.


marți, iunie 23

de SANZIENE




In fiecare an, de Sanziene, aveam obiceiul sa merg intr-o mica florarie din cartierul Floreasca, sa cumpar un buchet mare de lavanda. Era una dintre micile bucurii ale acestei perioade fascinante de iunie, lavanda proaspata, cu tije lungi, elegante si verzi, terminate cu multe floricele movulii, care inmiresmau toata casa. Parca asteptai zanele sa iti vina in vizita. Poate chiar veneau.

Buchetele erau 40-45 de lei si vanzatoarele le pregateau frumos, in manunchiuri numai bune de pus la uscat in casa. Anul acesta insa, pretul buchetului s-a dublat, ajungand la 90 lei. Nu am fost pregatita nici sa dau aceasta suma, nici sa merg prin pietele Bucurestiului sa caut prin cosurile tarancilor, asa ca am ramas fara lavanda pana vor trece ploile si ma voi incumeta sa caut alte surse mai cumsecade. Realizez ca nu voi mai fi clienta florariei care a dublat preturile cu ocazia pandemiei, profitand parca, de disponibilitatea noastra redusa de a ne avanta catre alte destinatii mai atente la nevoile financiare actuale. 
La fel de uimita am fost cand am iesit zilele trecute la o terasa si am vazut ca preturile sarisera si acolo rau de tot, adaosurile mi s-au parut descurajante, cred ca ne va lua destul de mult pana cand ne vom putea obisnui cu minunata lume noua care ne este servita in plina pandemie.

Pe pagina de Instagram am organizat un frumos giveaway de Sanziene cu produse Yves Rocher, dar de data aceasta am stat mult sa cantaresc daca sa pun concursul pe blog, pe Facebook... a castigat insa Insta, ca mi se pare mai dinamic, va invit cu mare drag sa participati daca va face placere. 

In acest moment, pe partea de skincare, folosesc o combinatie intre Sesderma, Paula's Choice si Yves Rocher, dar tin enorm sa mentionez o mi-nu-ne de ulei demachiant micelar pe care il gasiti zilele acestea AICI cu o reducere deloc de neglijat, de 62%. Produsul merita cu prisosinta pretul intreg, l-am folosit pana la ultima picatura, insa am uitat sa scriu de el la vremea respectiva. Este posibil sa il fi mentionat, insa stiu din experienta ca daca nu pun poza si link, lesne trece in negura uitarii. Este oricum o perioada in care Yves Rocher isi rasfata clientii cu sute de reduceri si oferte si vreau sa accentuez acest lucru, nu doar pentru ca eu folosesc produse de la ei, ci si pentru ca au ales sa fie de partea corecta a baricadei, cu preturi corecte si fidelizarea clientilor.



Uleiul micelar demachiant este din gama Pur Calmille si este catifelat si eficient si atat de bun incat poate rivaliza, cred eu, chiar si cu Dior sau Shiseido!

A fost o adevarata placere sa il folosesc si dimineata si seara! Turnam doua picaturi in causul palmelor, intindeam pana spre degete si incalzeam astfel putin uleiul, apoi efectuam un mini masaj facial de relaxare. Machiajul si sebumul se luau foarte usor, caci prin clatire cu apa, uleiul se transforma intr-o textura laptoasa, non grasa, care lasa pielea curata si neteda. Pur si simplu am regretat 
momentul in care s-a terminat.

Pe Goinfashion.ro gasiti un interviu format din 33 de intrebari si 33 de raspunsuri, care mi-a dat mult de furca. L-am scris intr-o seara de iunie,din tumultosii ani '20, pe care-i traversam chiar acum, cand averea bunelor obiceiuri revine in atentia publicului, hotarat sa se sprijine pe acele valori care ii ofera calm si stabilitate. Consumerismul desantat nu se afla printre ele, la fel cum nici retorica de tip Greta Thunberg nu isi gaseste locul. 

miercuri, iunie 10

JOHN WILLIAMS, STONER: o carte (mai mult decat) ravasitoare



Multe cuvinte frumoase am auzit despre STONER inainte sa ajung sa o citesc. Inca de la prima pagina am avut impresia ca o mai citisem candva, poate chiar netradusa, iar acest sentiment m-a bulversat si mai tare, pe masura ce inaintam cu lectura, caci fiecare pagina e ravasitor de frumos scrisa, in ritm domol, cu rafinament, pentru un cititor avizat in parcurgerea marilor romane ale literaturii americane. Aparuta in 1965, cartea a fost tradusa exceptional de Ariadna Ponta pentru editura Polirom.

William Stoner este fiul unor fermieri saraci din Vestul Mijlociu, care ajunge cu mare, mare greutate, sa poata studia la Universitate. Initial, parea ca destinul nu ii va oferi nicio sansa, ca va fi fermier si va munci de dimineata pana seara cu tatal sau la camp, condamnat la o existenta prafoasa si fara bucurii, insa o mica oportunitate apare totusi in viata tanarului Will, care pleaca sa studieze Agricultura in Missouri. Acolo isi da seama ca are totusi si o vocatie si ajunge sa studieze Literatura. Te-ai gandi ca deja vorbim de un mare triumf, poate ca mintea ta contureaza o ascensiune fulminanta si esti tentat sa crezi ca, de acum inainte, viata ii va oferi oportunitati peste oportunitati, insa marile romane nu iti ofera nici pe departe aceasta satisfactie facila, iar vremea bildungsromanului a trecut de multicel. Nu ai cum sa nu oftezi cand ii numeri actiunile pripite si greselile, de parca ar fi ale tale, intr-o alta viata, dar la fel de posibila ca cea pe care o ai acum. Iti pare rau de el, dar nu iti trezeste mila, ci un sentiment mult mai profund, mai nuantat, cand filozofezi, alaturi de Stoner, intrat in malaxorul deciziilor pe care le iei la maturitate, despre precaritatea actiunilor umane, mai ales atunci cand crezi ca te-ai miscat bine si viata iti arata ca te-ai pacalit.

Casatoria lui pare un lucru bun la inceput, iti doresti sa razbata, ca baiatul cel sarac si bun sa poata sa o ia de nevasta pe fata ireal de frumoasa intalnita la o petrecere. Reuseste. Dar doar dupa cateva zile de la nunta, realizeaza capcana pe care singur si-a creat-o si in care au cazut, amandoi, plin de sperante. Nu sunt deloc compatibili. Nu stiu sa se poarte unul cu altul. S-au casatorit dupa cateva intalniri si dupa cateva marturisiri inocente, iar saptamana lor de miere se dovedeste un cosmar, din care fug inainte sa se termine, dupa trei zile, de plictiseala de a sta unul cu celalalt. Spera insa ca universul domestic sa ii salveze, cu monotonia lui si cu micile placeri dramuite, poate cu aparitia unui copil. Insa cuplul nu a avut nicio sansa, de la bun inceput, desi din iubire s-au luat. Vesnicele razboaie conjugale ajung sa il indeparteze de casa si de familie, iar Stoner devine din ce in ce mai singuratic, pune accentul pe cariera de profesor,i n speranta de a-i transoforma si pregati pe cei tineri, are o aventura extraconjugala, dar casnicia merge totusi mai departe...

STONER, o lectie de viata ce poate fi cumparata de AICI

marți, mai 19

OPERATIUNEA DULAPUL, vara anului 2020


Nimic nu am cumparat in lunile acestea in care am stat carantinati, dar acest lucru nu e tocmai o noutate, caci sunt deja vreo doi ani, cu multe marturii scrise aici, pe blog, ca mi-am schimbat mult comportamentul de shopping. A fost la fel de greu sau la fel de usor ca atunci cand incepi sa nu mai pui zahar in cafea, insa curand, foarte curand, vezi ca gustul incepe sa ti se rafineze. Te indragostesti de propria-ti transformare si incepi sa o consideri Arta:)

Intr-o zi calma, probabil ca o duminica, poate de Florii, poate de Pasti, poate chiar de 1 mai, ca nu ai cum sa mai stii exact cum s-au derulat lucrurile, asadar, intr-o zi lunga din carantina peste care am trecut, cand orele pareau mai ciudate ca de obicei, m-am trezit gandindu-ma ca am in dulapul meu, care nu e nici mare, nici mic, tot ce imi trebuie pentru urmatorii 20 de ani, ca daca toate magazinele s-ar inchide, cumva, de tot si pentru totdeauna, as avea de toate, as fi bine imbracata, cu haine frumoase, comode, calduroase sau racoroase, dupa cum cere anotimpul. 
Nu as mai avea, desigur, lucruri noi, chiar daca as invata sa transform radical un articol de imbracaminte- ceea ce nu m-ar mira sa se intample la un moment dat,  caci nu poti avea lucruri noi fara tesaturi noi. Mai departe de 20 de ani nu m-am gandit, oferta cu 20 e, totusi, o perioada destul de lunga incat sa nu necesite prelungiri anuntate. 

Si pentru ca am avut timp, mi-am facut cont pe olx, pentru acele haine si accesorii-bijuterii si genti, din dulapiorul meu parfumat, desi toata lumea m-a sfatuit sa nu fac asta. Nu am ascultat si bine am facut, chiar am intalnit, online, desigur, oameni de treaba si am vandut din lucruri fara mare bataie de cap. Daca aveti de gand sa vindeti ce va prisoseste, eu zic ca puteti bifa si olx, cu conditia sa respectati regulile scrise de cei care au facut site-ul. Cum iesiti de pe aleea cea dreapta, a logicii si a bunelor maniere, sunteti pe cont propriu si nu are rost sa riscati.

La cosmetice, insa, ar fi trebuit sa imi pun ceva mai mult creierul la contributie sa rezist 20 de ani. Probabil ca machiajul ar fi disparut treptat, deci nu ar mai fi fost nevoie de demachiant in cantitati atat de mari. M-as fi bazat pe lotiuni tonice pe baza de plante, in special rozmarin, din care am si plantat. La creme as fi avut o mare dilema, mai ales ca am citit ca fondatoarea Plush Bio, care le fabrica singura, are mari probleme ca nu i-au iesit amestecurile si sunt multe fete cu fata distrusa. 

Cu toate acestea, chiar in zilele acelea ciudate si lungi, cand nu ma asteptam la nimic, nici macar la un telefon de la prieteni, am primit un kit #staiacasa de la Yves Rocher, in care erau fix noua produse mi-nu-na-te pentru ingrijirea la domiciliu, pentru ten, par si corp, toate pozele le-am pus pe Instagram, am si un giveaway cu acest kit, va mai puteti inscrie pana pe 22 mai, inclusiv. Pe 23 aleg castigatoarea, asadar, daca v-am facut curioase, va astept sa intrati sa vedeti, pentru a va inscrie trebuie doar sa dati LIKE pozei. Postasul va suna si pentru voi, acesta este unul dintre mesaje.
Mica surpriza de la Yves Rocher m-a bucurat atat de tare, si venea. parca, dintr-o alta lume, la care nu ma mai gandisem de multa vreme, de aceea am tinut sa impartasesc cu voi aceasta senzatie.

Sunt doua mici aparate care mi-au fost de folos in toata aceasta primavara de pomina, am povestit despre ele cu ceva vreme in urma, insa cum nu le-am mai folosit in ultima perioada, nu le-am mai mentionat, iar acum mi-au fost de mare ajutor. Mi-au fost nesperat de folositoare si cand le-am cumparat, si multa vreme dupa, si am remarcat ca asa au ramas si acum, cand le-am scos de la naftalina:

1 sauna faciala, am scris despre ea de mai multe ori, in continuare e aur curat pentru tenul meu gras, gasiti articolul AICI

2 aparatul de epilat definitiv, pe care am reinceput sa il incarc cu mare bucurie. L-am folosit, la inceput, intensiv in zonele in care imi crestea parul sub piele, inclusiv mustata, mi-a fost de mare folos, iar apoi nu l-am mai bagat de seama, ca nu mai aveam de ce. Au ramas totusi, cateva palcuri razlete care nu m-ar fi deranjat in mod normal, erau subtirele, foloseam lama, insa acum am avut timp sa le vin de hac si am actionat. Eu am aparatul clasic, simplu, primul din neamul lui, cumparat in urma cu vreo zece ani, inca functioneaza, am dat peste 700 EUR pe el, acum vad ca e putin peste 1000 lei, un Philips IPL Lumea model clasic, dar nu regret nimic, il recomand in cazul in care aveti nevoie, acum sunt si reduceri bune, il gasiti AICI
Cum am mentionat mai sus, eu am folosit aparatul si pentru mustata, dar nu am avut vreun dispozitiv special, el se poate utiliza oricum in toate zonele in care este nevoie.

luni, mai 11

CORONAVIRUSUL, frica noastra cea de toate zilele


Sa fiu mai zen, mi-au transmis, bine intentionate, desigur, cateva prietene, care erau obisunite cu varianta mea mai blanda, mai impaciuitoare, alta decat cea care le-a sarit in fata in ultimele doua luni, in care am stat in carantina si am scris pe Facebook cat nu am scris de cand mi-am facut cont acolo, peste zece ani.

Ti-e frica de boala, mi-au zis. Da, e adevarat. Dar de ce ar trebui sa imi fie rusine sa recunosc asta? Am prieteni care au trecut de chinurile iadului pana au scapat de coronavirus. Marturii exista putine despre patimile celor afectati, si imi pare rau, ca multi considera ca daca nu vad cu ochii lor, nu exista, ca daca nu li se intampla lor sau macar apropiatilor, e o conspiratie si sigur se exagereaza. Este o boala foarte contagioasa, trebuie tratata ca atare. E normal sa iti fie frica de necunoscut, dar asta nu inseamna ajungi la panica, la paranoia. Frica e buna,  functioneaza ca un paznic, iti tine simturile incordate. Relaxarea prea mare este cea care te moleseste, te face neatent.

Nu voi lasa niciodata covidu sa imi conduca viata, eu imi fac programul cum doresc. Desigur ca poti sa pari interesanta si curajoasa cu aceste afirmatii, dar realitatea este ca guverne intregi, care pareau ca au agenda de neclintit si-au schimbat strategia lunile acestea. Intai China, apoi intreaga Europa si America. Te afecteaza si pe tine, nu poti nega la nesfarsit o ditamai evidenta!

Veniti afara, oameni buni, nu mai stati in case, e soare, e frumos, Natura imprastie miresme! Stiu o fata pe care am urmarit-o tocmai pentru asta, care iesea la plimbari de cateva ori pe zi,martie-aprilie-mai, isi facea poze cu flori in par, cand alerga fericita pe strazile goale, se plimba aproape nonstop, mergea la gratare la parinti, la restaurantele pentru take-away, la piata, tot zilnic, pentru ca ii place sa isi aleaga fructele si legumele cu mana ei, si isi cumpara, tot zilnic cate un buchetel de flori. In fiecare postare, mesajul era ca traim intr-un regim dictatorial si deci, abuziv cu drepturile noastre. Ea fiind dovada vie ca nu este asa, ca poti semna o declaratie pe propria raspundere cu care iesi din casa ori de cate ori vrei. Ca poti sa mergi sa iti vizitezi parintii si sa faceti gratare imortalizate pe FB, mintind in declaratie ca te-ai dus sa le duci ceva de mancare ca sunt batrani si bolnavi si nu se pot deplasa. O sa ziceti ca poate sunt frustrata ca ma iau aici de ea? Deloc. Daca as fi vrut, as fi putut sa scot o foaie pe care sa scriu, ca si ea, ca merg in diverse locuri pentru treburi de maxima importanta si care nu sufera amanare. Cu o semnatura pe declaratie, puteam sa imi pun flori in par si sa colind pietele, magazinele si toate restaurantele cu take-away. Nici nu imi era teama ca as putea lua coronavirusul, ca strazile erau oricum goale, multi au inteles corect, ca si mine, mesajul #stayhome. Nu ai de la cine sa iei corona daca esti singura pe strada. 

A fost stare de urgenta, inca este, iar relaxarea cea mare se va petrece pe 15 mai, cand nu va mai fi nevoie de declaratie si se vor redeschide, treptat, locurile de intalnire. Cei care nu au respectat regulile de pana acum, nu le vor respecta nici de acum inainte, chiar daca sunt mult mai relaxate. Nu ai cum sa stii cine este asimtomatic si te poate imbolnavi si pe tine. Purtati masti, respectati regula  distantarii sociale, nu le considerati vorbe in vant. Acestea nu sunt timpuri normale, in care sa avem luxul de a crede ca pe noi ne ocolesc din start bolile contagioase, ca suntem unici si de neinvins. Aceasta boala ataca si tineri si batrani, si se moare urat si in chinuri si nu e nimic glorios in asta.

miercuri, aprilie 29

Lola Marsh - You're Mine

Ca sa nu uitam muzica acestor zile. Primavara pierduta a anului 2020, licenta mea poetica...
In afara de asta, mi se pare absolut ravasitor felul in care ea il priveste...



Sunday morning, I wake up
You're beside me, breathing so loud The wall is empty and so flat The world around me is too large, oh And I know that I'm slow in the morning As I fall into a hole without an end Until, suddenly, I look at you And all the mirrors vanish from my mind Oh, oh, ah-ah, ah-ah, oh Oh, ah-ah, ah-ah, oh You're mine Oh, oh, ah-ah, ah-ah, oh Oh, ah-ah, ah-ah, oh You're mine Sunday morning, I wake up You're beside me, breathing so loud The wall is empty and so flat The world around me is too large, oh And I know that I'm slow in the morning As I fall into a hole without an end Until, suddenly, I look at you And all the mirrors vanish from my mind Oh, oh, ah-ah, ah-ah, oh Oh, ah-ah, ah-ah, oh You're mine Oh, oh, ah-ah, ah-ah, oh Oh, ah-ah, ah-ah, oh You're mine And I know that I'm slow in the morning Suddenly, I look at you And all the mirrors vanish from my mind And I know that I'm slow in the morning Suddenly, I look at you And all the mirrors vanish from my mind

sâmbătă, aprilie 25

VIATA DUPA CORONAVIRUS


Acum, ca am aflat ca pe 15 mai se vor relaxa masurile anti-coronavirus, incerc sa imi imaginez cum va fi viata mea de dupa aceasta perioada, in care am respectat indicatiile si am stat in casa.
Vom prinde finalul unei primaveri frumoase, cu atat mai frumoase cu cat nici macar nu i-am trait inceputul. Fie ca ai stat in casa, fie ca a trebuit sa te duci in continuare la job, toti am trait acea tensiune de neimaginat in urma cu cateva luni. Oricat de tare ai vrut sa te tii, tot ai simtit amprenta ordonantelor militare, nimeni dintre cei pe care ii stiu eu nu a mai trait asa ceva. Ti-a fost frica pentru tine, pentru copii, pentru parinti. Poate ai avut prieteni care s-au luptat cu coronavirusul, eu am avut si nu am reusit sa imi iau gandul de la ei pana cand nu s-au facut bine.

Dar pe 16 mai dimineata ne vom trezi in plin sezon al bujorilor roz, albi si diafani, vom purta masti, si ne vom recunoaste dupa expresivitatea ochilor. Nu ne vom mai saruta, nu ne vom mai imbratisa, vom sta la distanta unii fata de altii, chiar daca ne-am dus dorul unul altuia. Nici nu mai poate fi vorba sa simti rasuflarea altuia in ceafa ta cand mergi la cumparaturi. Daca nu se retrage, te vei retrage tu, sau ii vei spune ferm ca trebuie sa pastreze distanta. Nu vei mai accepta sa te asezi la mesele de pe terasa daca sunt prea apropiate. Nu stiu cand vei mai putea merge la cosmetica, pensat sau masaj, ca sa nu iti sufle cineva fix in fata, in ochi, nas si gura, doar de la cativa centimetri. Birourile de la job vor fi rearanjate pentru a avea mai mult spatiu intre ele, iar tu vei dezinfecta in fiecare dimineata suprafetele. Iti vei dezinfecta si mainile de mai multe ori pe zi, nu conteaza cat de aspra a devenit, intre timp, pielea lor. Iti va fi teama daca colegul va avea chiar si o raceala simpla sau o tuse seaca de la o sinuzita veche de zece ani. 

Finantele personale-aici este, de fapt cheia intregului proces, care demonstreaza ca, desi nu stim exact ce se va intampla, trebuie sa fim pregatiti pentru vremuri grele. Tineti-va cheltuielile in frau, chiar daca sunt deja siteuri bune, gen Answear ce promit AICI deja reduceri de pana la 60%. Nu cedati cantecului de sirena. Inainte sa cumparati, intrebati-va de cateva ori daca intr-adevar aveti nevoie de acele produse. Si da, incercati mai mult la reduceri, fixati un buget realist, puneti cumparaturile in cosul in asteptare si daca si numai daca a doua zi sunteti la fel de hotarati, cumparati. 

Sigur, prin aceste limitari, nu ajutati economia sa reporneasca, este adevarat, insa specialistii avertizeaza ca este posibil ca in noiembrie-decembrie-ianuarie sa fie din nou un moment culminant in evolutia coronavirusului, iar economiile din lunile de vara ar putea fi esentiale in depasirea momentelor critice. Cum am spus intr-un articol interior, incercati sa va faceti casa cat mai confortabila, reparati ce e de reparat, inlocuiti daca puteti lucrurile care nu mai sunt functionale, eliberati spatiul de surplus. Pe de alta parte, nu ezitati sa tineti camara plina cu articole neperisabile si hranitoare, eu cred ca trebuie mers in continuare cu aceste rezerve de hrana si apa. Nu stiu pentru cata vreme, nimeni nu stie. Semnalul final nu il dam noi, ci crearea unui vaccin anti-coronavirus si/sau a unor medicamente care ar putea sa il tina in frau.

sâmbătă, aprilie 18

GUZEL IAHINA-ZULEIHA DESCHIDE OCHII




Zuleiha deschide ochii este o minunata carte despre puterea feminina de a indura, de a se descoperi, de a renaste, de a incepe sa te iubesti si sa iubesti. O carte despre cele care indura, dar fara sa se inaspreasca la fata, despre cele a caror suflet nu se acreste oricat de potrivnica le este soarta. Raman un spirit liber, in ciuda obstacolelor, pe care le vad ca fiind porti eliberatoare, acele porti dureroase care se deschid numai dupa ce iti zgarii unghiile si mintile ca sa le poti descifra talcul. 
Mi-am propus sa scriu mai mult despre carti bune in perioada care urmeaza, in special despre cele care au in centru eroinele pe care eu le consider exemplele care ar putea sa ne ajute sa ne dam seama de forta noastra interioara, de acea flacara care nu a putut sa fie stinsa niciodata. Cu adevarat simt nevoia sa scriu despre acest gen de literatura, sa pun o caramida la temelia increderii noastre ca meritam tot ce e mai bun in aceasta lume. Sa luam fara sa ne reprosam. Sa iubim fara sa ne pese de gura lumii. Sa ne croim destinul. Este a doua carte, dupa O camera doar a ei a Virginiei Woolf, pe care o recomanda sa o cititi impreuna cu fiicele voastre. Sa o cumparati pentru ele, dar sa o cititi impreuna.

Zuleiha este o tanara tataroaica deportata in Siberia. Cand spui acest lucru, imediat te gandesti ca viata ei s-a sfarsit, si speri, in sinea ta, ca inainte de deportare a apucat sa traiasca macar cateva zile fericite: cand s-a indragostit, cand s-a casatorit, paote cand a devenit mama. Insa ea nu a avut nimic din toatea acestea, pur si simplu viata i le-a refuzat pe toate. Nu poate privi inapoi cu manie, pentru ca nu are timp. Este muncita de dimineata pana seara, dar accepta toate umilintele, crezand ca asupra sa planeaza un blestem cu care nu poate lupta. Tocmai de aceea, deportarea siberiana este sansa ei de a cunoste si o altfel de lume, pe care nici macar nu o banuise. Dupa o calatorie ingrozitor de lunga si de grea, alaturi de tarani deschiaburiti, intelectuali leningradeni, musulmani si crestini, rusi, tatari si nemti, este aruncata in mijlocul unei pustietati unde trebuie sa isi construiasca un camin. Pentru ea si pentru copilul ei, care se va naste in Siberia. Comandantul coloniei infiintate aici este ucigasul sotului ei. Si aici intervine mirajul marelui roman rusesc: se infiripa o poveste de dragoste stranie, de o intensitate covarsitoare, pe care nu o poti intelege decat citind minunata carte. O puteti gasi AICI




Copii de pe Volga este al doilea roman semnat de scriitoarea Guzel Iahina, a aparut chiar in aprilie, tot la Humanitas, dar inca nu l-am cumparat si citit, il gasiti AICI. 

marți, aprilie 14

PRIMAVARA PIERDUTA A ANULUI 2020


Am inceput sa ma uit la lansarile noi de parfumuri cu aerul acela nefericit cu care se presupune ca se uita un borfas la ceasul unui lord. Muguet  Millesime 2020 de la Guerlain, in editie limitata, este unul dintre ele. In Aprilie, an de an, din 2006, Guerlain lanseaza cateva sticlute numerotate, cu parfum de lacramioare. Exista chiar colectii cu toate variantele, pentru ca sticlutele, dar si parfumul, care simbolizeaza venirea primaverii, sunt extrem de pretioase si diferite. 
Anul acesta, conceptul primaverii are una dintre cele mai poetice reprezentari pe care le-am putut admira vreodata: flaconul emblematic este presarat cu albine care urca spre pulverizator, unde intalnesc petale subtiri, delicate, de portelan alb, fin, cu accente pretioase de aur de 24 carate. Creatia apartine casei Maison Massillon, creator francez de portelan si bijuterii.
Parfumul este creat de Thierry Wasser, contine note verzi, lacramioare si liliac. Notele de baza: trandafir si iasomie.

Pretul este 550 euro, 125 ml, EDT. Nu se comercalizeaza in Romania, dar se poate intalni in vis. In visul unei nopti de primavara pierduta.
O mica selectie Guerlain puteti gasi online AICI


vineri, aprilie 10

Lola Marsh - She's a Rainbow




Dearest I'm broken
My body's unspoken How could I be loved? Wake up in the morning Feeling uncertain Like a burning old scar For I remember The courage I had as a child Various colors I'm hiding inside She's a rainbow Ah... She's a rainbow Ah... And I am A difficult man And I am A difficult man And I am A difficult man Baby I'm choking My rhythm is smoking I'm floating around Shaking and frozen Earth that I've chosen Surfing the clouds For I remember The joy I have had as child Various colors I'm hiding inside

duminică, martie 29

S E R E N D I P I T Y #2



Anul acesta am dus la reparat cizme, pantofi, am mers la retusuri cu blugi, bluzite, esarfe, cardigans si veste cu nasturi, si toate au primit o noua viata. Daca articolul de imbracaminte nu era deteriorat tare si nici nu trebuiau facute modificari mari, am cusut eu. Atunci cand nu mai cumperi nimic, e musai sa cauti bine de tot fiecare piesa de vestimentatie, sa ai grija sa pui saculeti proaspeti de lavanda si lemn de cedru in dulap sa nu cumva sa intre moliile. De dat, am dat putine lucruri, ca nu prea mai aveam ce, am dat anii trecuti cam tot, iar anul acesta, din care au trecut primele trei luni, am ramas destul de debusolata vazand ca nu mai am ce darui. Fiecare piesa a devenit importanta, ca alta nu mai ai la schimb si ai promis sa nu mai cumperi!

Eu stiu ca sunt multe fete care sunt interesate de subiect si citesc despre de-cluttering, si care inteleg bine cum sta teoretic treaba, dar pur si simplu nu se pot lipsi de nimic din dulap. Nu pot sa dea nimic. Citind aceste articole motivationale, chiar si pe ale mele-desi sper ca am avut totusi un ton moderat, ti se creaza impresia ca daca nu poti sa dai din ele- sa scapi de ele sau sa vinzi din ele, e ceva profund gresit, mai ales ca toata lumea din jurul tau o face. Eu cred ca e un cuvant destul de dur, pentru ca o garderoba larga inseamna in primul rand o investitie financiara mare. Daca muncesti pentru bani, stii bine ca nu-i poti arunca pe fereastra si nici un articol scris pe aceasta tema nu te poate convinge. 
Solutia mai blanda ar fi sa faci ordine mai des in dulapuri, sa iti organizezi spatiul din sifonier cat mai bine posibil, sa pui in fata articolele pe care nu le-ai mai purtat de multa vreme sau pe cele care au inca eticheta si sa le scoti la plimbare.
Oricat de multe haine ai avea, trebuie sa le porti pe toate, ca sa iti faci o idee despre felul in care iti vin in momentul acesta, despre felul in care te simti in ele. Cu aceasta ocazie ai putea descoperi ca totusi sunt cateva care nu iti mai vin, sau nu iti mai plac. Aceasta procedura te va ajuta, in timp, sa cumperi mai putin, pentru ca vei constientiza, purtand toate hainele, cat de multe ai de fapt. 

Asadar, in loc sa te simti stanjenita ca nu poti renunta la nimic, concentreaza-te pe a nu mai cumpara nimic. Cand te apuca dorul de cumparaturi, organizeaza din nou dulapul, cutiile, gablonturile, gentile, incaltamintea.



Nu intamplator ilustrez acest mic articol s e r e n d i p i t y #2 cu fusta de mai sus, ea este una dintre cele mai indragite piese pe care le detin, cu o poveste frumoasa in spate. O am de multa vreme, poate chiar de peste zece ani, a fost luata de pe Choies (oh, ce vremuri, mai tine cineva minte Choies?), am prezentat-o intai la rubrica aceea mititica si simpatica "Azi imi place". Cautam de multa vreme materialul acesta vintage cu flori mici si bordura alba si delicata de dantela, si m-am bucurat foarte tare cand am gasit o varianta acceptabila si la pret. Am purtat-o si am iubit-o, dar la un moment dat, mi-am schimbat stilul, era mai mult minimalist, nimic boho-chic style. Am vandut, prin Dulapiorul parfumat, fusta unei cititoare a blogului, un spirit liber din Cluj Napoca. A iubit-o si a purtat-o si ea, vreme de cinci ani. Doar ca mie mi s-a facut prin februarie un dor nebun de fusta, am plusat si am vrut sa o rascumpar. Nu mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva, cred ca a fost norocul primei dati, draga mea frumoasa s-a oferit pe loc sa mi-o 
trimita, cred ca si ea a simtit ca fusta aceasta e o calatoare impatimita. Nu a acceptat sa ii dau banii inapoi, insa am cazut de acord sa trimit un cadou surpriza la schimb, lucru pe care l-am si facut.
Va fi prima fusta scoasa la plimbare dupa ce trecem carantina! Este impecabila, nici macar nu se vede ca au trecut anii peste ea.

sâmbătă, martie 28

S E R E N D I P I T Y #1


In mod normal, azi mi-as fi facut programare la coafor, sa imi tunda varfurile crescute-de fix 4 luni. Dimineata, intr-o alta viata, as fi cerut probabil sa mi se aloce ora 14, ca sa trec pe la 12,30 sa iau un meniu de pranz vegan de la Rawdia. Imi place sa ma tund imediat dupa Luna Noua, cand e luna aceea spendida, in crestere, deci nu as fi ratat si nici nu as fi intarziat programarea. De dimineata as fi lucrat mult online, am de recuperat ceva lucruri aici, as fi baut probabil doua cafele amare, fara pic zahar si m-as fi jucat cu pisica. De la prima ora, chiar inainte sa ma spal pe ochi si sa ma parfumez, mi-as fi propus sa nu ma las enervata de nimeni, sa reusesc sa raman calma si senina in fata tuturor obrazniciilor cu care inevitabil m-as fi confruntat.. As fi facut toate acestea cu speranta secreta ca, avand eu o dimineata asa de frumoasa si luminoasa, in care toate merg struna, rugandu-se parca, sa faca ele parte din viata mea, inspiratia mea va cunoaste o implinire rapida si fabuloasa si toate textele mele se vor scrie de la sine, ca si cum mi le-ar dicta ursitoarele. Mi-am si vistat ursitoarele de cateva ori, si, desi au venit la mine pline de daruri si inzestrari, m-au pus la treaba, mi-au scos destul de ostentativ foile albe si nescrise la uscat pe o sfoara, intr-o gradina cu terasa de marmura alba si m-au lasat sa ma descurc. Mi-au spus sa umplu cu povesti foile si au plecat, fara sa isi ia la revedere, fara sa intoarca macar o idee capul, dar lasandu-ma totusi sa inteleg ca se vor intoarce cand am terminat. Au trecut ani de-atunci si nu s-au mai aratat in vis. Desi eu le-am dus dorul, desi le-am mai invocat de cateva ori, trebuie mentionat ca nu m-am invrednicit sa duc la capat singura misiune pe care mi-au incredintat-o vreodata. Am amanat ori de cate ori s-a putut, am jonglat si am lenevit fara rusine, lepadandu-ma de promisiune. Ursitoarele nu s-au suparat, cred ca le este strain acest sentiment, dar, cum v-am spus, nici ca m-au mai bagat in seama in vreun fel. Nevrednica m-au socotit, caci nevrednica am si fost. 
Ma gandesc daca nu cumva scriu mai bine in vremuri de criza, cand bucuriile sunt mai marunte si mai putine, cand libertatea de miscare inseamna cel mult o plimbare prin mica gradina din fata. Vom vedea. 
Ieri, dupa ce am plantat o zambila pe care o tineam in ghiveci, am scos si eu nasul pe strada si am facut cativa pasi, dar am reintrat repede, am avut sentimentul ca sunt in ilegalitate si savarsesc un mare pacat. Ultima oara m-am plimbat pe 6 martie, am mers pe jos toata Calea Victoriei, de la Hotel Cismigiu si pana la Guvern. Aceea a fost si ultima zi in care m-am machiat si in care mi-am intins parul. La supermarket am mers de vreo doua ori, cu masina, cam acestea au fost iesirile mele luna aceasta. Tot ce voi scrie de acum inainte vor fi fie inventii, fie impresii

sâmbătă, martie 21

PRIMAVARA PIERDUTA A ANULUI 2020


Am inceput sa ma gandesc la noile lansari de parfumuri ca la o lume deja disparuta, cumva asemanatoare cu teribila perioada de dinainte de 89, cand te puteai uita, rar de tot, daca faceai rost de o revista, la reclamele din Vest. Nu imi dadeam seama, pe vremea aceea, de ce un nou si fabulos parfum Guerlain ar avea nevoie de reclama, cand, ma gandeam eu, lumea ar sta de dimineata la coada, doar sa aiba sansa sa cumpere asa o minunatie. Daca l-ai fi cumparat si dus acasa, ar fi fost evenimentul lunii, in primele zile ai fi fost atat de coplesita de eveniment, incat nici macar nu ai fi indraznit sa il desfaci. Placerile erau atat de putine, incat trebuiau prelungite, sa te tina cat mai mult. Notiunile de rasfat, de abundenta, imi erau total straine. Sa testezi un parfum frantuzesc in magazin inainte sa il cumperi-eu nu imi amintesc de asa o varianta fantastica. Desigur, foamea de frumos nu dispare niciodata, sufletele nostre vor ramane mereu insetate de aceasta dimensiune transformatoare. Cherry Blossom Millesime Limited Edition, doar 200 de minuni, a fost creat in colaborare cu casa de design si accesorii Maison Massillon.
Acest parfum nu va fi comercializat in Romania. O mica selectie Guerlain puteti gasi online AICI