L'été indien

Tu stii,
Nu am fost niciodata mai fericit ca in acea dimineata
Cand mergeam pe o plaja,
Putin asemanatoare cu aceasta.
Era toamna.

O toamna in care era frumos.
Un anotimp care nu exista decat in nordul Americii
Acolo este numit vara indiana.
Dar era pur si simplu a noastra.
Cu rochia ta cea lunga
Imi aminteai de un tablou a lui Marie Laurence.

Imi amintesc...
Imi amintesc foarte bine ceea ce imi spuneai in acea dimineata.
A trecut un an,
Un secol,
O eternitate.

Vom merge unde vei vrea, cand vei vrea
Si ne vom iubi pana cand dragostea va muri.
Toata viata
Va fi asemanatoare acelei dimineti
In culorile unei veri indiene.

Astazi, sunt foarte departe de acea dimineata de toamna,
Dar este ca si cum n-as fi
Ma gandesc la tine...
Unde esti?
Ce faci?
Oare mai exist inca pentru tine?
Privesc acest val
Care nu va atinge niciodata nisipul
Vezi, ca si “el”, ma intorc mereu
Ca si “el” ma intind pe nisip si-mi amintesc:
Imi amintesc fluxul
Soarelui si al fericirii care trecea peste mare
A trecut o eternitate,
Un secol,
Un an.

Vom merge unde vei vrea cand veï vrea...