marți, martie 19, 2013

Grano-un loc sic din Bucuresti


Acum ceva timp am ajuns la Grano, un local micut, cam cat o garsoniera, situat pe o strada centrala, foarte inghesuita, unde nu gasesti niciodata locuri de parcare-Putul lui Zamfir. O parte din Grano e bacanie cu delicatese italienesti, o parte-un mic bistro chic, unde poti servi supe, salate, paste, lasagna, niste deserturi si cam atat.
 Meniul, care este foarte mititel (maxim 12 feluri am numarat eu) poate fi vazut scris cu creta, pe o tabla, scolareste. In timp ce tu stai la masa, vine un chelner si iti arata tabla, iar tu alegi ceva de acolo.
Fiind prima oara cand am ajuns, nu stiam amanunte. Am cerut meniul cu vinurile, mi-a spus ca nu au asa ceva, dar ca ne spune si recomanda el, in functie de preferintele noastre(!?) Alambicat...

Mie mi s-a parut foarte ciudat, caci atunci cand aleg un vin, e important anul, felul, daca este sec sau demi-sec, iar raportul pret-calitate trebuie sa te imbie, nu sa te faca sa clatini din cap a nedumerire, mai ales daca ai iesit in oras nu ca sa sarbatoresti ceva anume, ci ca nu aveai chef sa stai acasa. In plus, important este sa vezi lista cap-coada si sa compari si sa dezbati cu partenerul ce urmeaza sa impartiti. Pentru mine, cautatul vinului pentru o seara in oras este o placere, de care simt ca am fost vaduvita la Grano. Intrucat am considerat ca era prea complicat sa vina chelnerul cu sticlele si sa recite preturi si proprietati, am lasat-o balta si am cerut doua pahare de vin alb sec.
Au adus ceva ce ei numeau vinul casei, era un Pinot Griglio. Mi-ar fi placut sa stiu mai multe despre el, dar chelnerul a fluturat sticla pe sub nasul nostru, apoi a turnat in pahare. Bun, rece, sec, cu miros de fan. La final am aflat ca era 11 lei un pahar.
Eu am ales o salata Caprese-mare, gustoasa perfecta. Mirosea ca un parfum, datorita amestecului de busuioc si rosii(care pareau rosii culese din gradina bunicii, nu stiu de unde le-au cumparat). Cred ca e cea mai buna Caprese mancata de mine vreodata. Nu a trebuit sa adaug nimic la ea, nici macar o picatura de ulei. Din cate imi amintesc, 34 lei a costat. Sotul meu a ales o portie de paste. 35 lei parca. Le-a catalogat drept obisnuite si s-a plans ca portia era cam mica. Desi am concluzionat ca vom mai merge la Grano, a spus ca nu le va mai comanda. Desert nu luam decat foarte foarte rar, nu am luat nici atunci, asa ca nu pot sa spun nimic despre acest subiect

Intr-un final: Grano este un loc dragut(exact acesta este cuvantul potrivit, nu frumos, nu impresionant, ci dragut), romantic si in care te simti bine daca ai iesit doar asa, ca sa treaca timpul.. Chelnerii sunt discreti si saritori, muzica buna, iar localul e amenajat a la campagne. Perfect si la pranz, perfect si seara, cand atmosfera e mult mai romantica, lumina e difuza si sunt aprinse lumanarele pe toate mesele. Am vazut ca de curand au scos si masute afara, dar strada aceea e atat de stramta si de incarcata, plina de masini, praf si noxe, incat pentru mine nu reprezinta o tentatie.

2 comentarii:

miha.ela spunea...

..preturile cam piperate, iar terasa care da in strada si se circula nu-mi surade, in rest arata bine.

adela sirghie spunea...

Exact:)
Am vazut multe terase scoase aproape in mijlocul intersectiei, majoritatea pline. Dupa o ora de stat asa, cred ca te ridici cu praf pe gene!