duminică, iunie 16, 2013

Dimineata, intr-o alta viata...

M-am trezit dis de dimineata cu un gand care nu imi da pace, de fapt nici nu este prima oara cand ma gandesc la una ca asta. O grozavie, desigur. M-am intrebat si inca ma intreb, caci raspunsul nu e nicidecum unul singur, orice obsesie trebuie sa fie nuantata, ca sa te zapaceasca la maxim: daca mi s-ar da posibilitatea sa aleg o dimineata din cele traite pana acum de mine, sa o retraiesc din nou, in exact aceeasi termeni, care ar fi ea oare?

Ce as alege? O singura optiune, desigur. O singura dimineata. Una in care ai fost atat de fericita, incat e memorabila. Straluceste puternic si asa o poti repera rapid in istoria ta personala. Si acum,  prin puterea intrebarii mele de mai sus, e repetabila.
E dimineata diminetilor tale. E parfumul cel mai pretios pe care l-ai putea adulmeca.
O dimineata repetabila asadar, pe tava cu micul dejun. Pe care ai alege-o?
Da, azi calatoresc in timp si va invit si pe voi...

8 comentarii:

Poisoned Purple spunea...

A, foarte usoara intrebarea: dimineata zilei de 7 martie 2012.
Mi-am dat seama cand m-am trezit ca sunt in Paris si ca am fost la concert la Rammstein la Bercy cu o seara inainte. Sincer, auzeam coruri de ingeri....

adela sirghie spunea...

ah, da...si era si pisica cu tine:)

Poisoned Purple spunea...

Exact. :)) Ce poti sa vrei mai mult de la o dimineata? A, da, si am mancat sushi la micul dejun atunci. Sunt nebuna dupa sushi.
Apropo, poza de la avatar e din fata de la Notre Dame.

Hapi spunea...

Grea intrebare: o dimineata in Madeira, una anume. Sau pe oricare din ...7-8 martie :)

Flori spunea...

Prima dimineata petrecuta alaturi de sotul meu :)

MissBodescu spunea...

Dimineata nuntii... vocea mamei care a trezit-o pe "cea mai frumoasa din lume", cafeaua bauta la salon, lumea din jur care avea emotii mai mari decat mine... imbracatul rochiei, ajutata de sora mea, momentul in care a ajuns prietena mea cea mai buna si am pufnit amandoua in plans... si apoi, printul meu :) si de aici e din nou poveste... :)

Flori spunea...

Bre, sa ne intelegem-pe atunci nu era sotul meu (inca). Si dupa o luunga perioada de celibat, cand am deschis ochii sa mor de inima, pana mi-am dat seama cine e si ce cauta in patul meu. Bonus, m-am speriat de el prin casa vreo cateva saptamani dupa ce ne-am mutat impreuna.

adela sirghie spunea...

Ce frumos!