Padurea Comana, dilema mea de luni

Anul trecut, in toamna anului 2013, firma Yves Rocher ne invita sa mergem sa plantam copaci in padurea Comana, rezervatie naturala, o idee extrem de frumoasa. Asigurau transportul (plecai dimineata si te intorceai seara), cele trebuincioase (lopeti, manusi, puieti scl), cred ca si masa de la pranz. Initiativa a fost foarte bine primita atat de presa scrisa cat si de mediul online, am auzit multe glasuri entuziasmate. Practic, din pretul platit de noi cand cumparam ceva de la Yves Rocher, o parte se duce catre aceasta actiune, desfasurata in colabrare cu Asociatia MaiMult Verde, de plantare a 100 000 de arbori In Romania, in Parcul Natural Comana si in localitatea Isvoarele, proiect ce se va desfasura pe o perioada de trei ani.

Operatiunea « Sa Plantam pentru Planeta : Campanie pentru 1 miliard de arbori »  este mai larga decat pare la prima vedere si e lansata de Programul Natiunilor Unite pentru Mediu. Marca Yves Rocher si-a luat angajamentul sa planteze 50 de milioane de arbori la nivel mondial pana la finalul anului 2015. In aceasta operatiune, YR actioneaza prin intermediul fundatiei sale, sustinand ONG-uri specializate in impadurire din lumea intreaga.

Dar nu despre acest lucru vreau sa va vorbesc.

Eu nu am reusit sa ajung la eveniment. Nici in toamna, nici acum, in primavara anului 2014, cand YR a trmis din nou invitatie sa vedem ce fac stejarii plantati. Insa de fiecare data m-am gandit la Padurea Comana, cu mare drag, caci eu inca nu am ajuns inca acolo.

Si mi-am dat seama ca eu am mari indoieli in privinta acestor actiuni.

Desigur, noi cumparam produse YR, ei transfera o parte din fonduri catre aceasta actiune frumoasa, noi mergem acolo sa plantam animati de ganduri bune, sanatoase, facem treaba, vremea trece, stejarii cresc, noi ne gandim cu mare drag la ei.

Sigur, acum e liniste si pace, padurea este protejata de un ordin guvernamental, dar sa nu uitam ca noi stam aici, in Bucuresti intr-un clopot de sticla, timp in care paduri imense sunt defrisate in intreaga tara. Pe tacute. Chiar acum.

Padurea Comana, ramasita a stravechilor si mandrilor Codri ai Vlasiei, cunoscuta drept ascunzatoarea haiducilor si a populatiei ce fugea pe vremuri din fata navalirilor straine, se afla la doar 35 de km de Bucuresti. In acest moment, padurea e alcatuita din stejari, artari, tei, ulmi si frasini si face parte din Parcul National Comana, o arie de o frumusete rara si protejata si prin legislatie internationala). Tot aici se mai adapostesc si 71 de specii de pasari, pisici salbatice, caprioare, broaste testoase de balta, reptile, pesti, egreste si un numar insemnat, de peste 200 de specii de plante, dintre care cel mai cunoscut este bujorul romanesc rosu.

Am tinut sa scriu cele de mai sus pentru a porni cu toti de la aceleasi informatii. Avem o actiune frumoasa, pusa excelent in practica de YR, cele mai bune intentii. Cu toate acestea, eu cred ca in Romania nimeni nu poate avea o garantie ca acea padure, odata repopulata, nu poate fi pusa la pamant in cazul in care interesele o cer.  Trebuie numai sa te gandesti ca marginea Bucurestiului va fi constant largita. 
Nu e ca si cum eu as vrea sa pun bete in roate unui astfel de proiect minunat, in niciun caz. Doar ca am mari suspiciuni.
Veti spune ca nu este posibil, ca e zona protejata. 
Si eu nu va contrazic, caci zona e protejata.
Dar va aduc aminte ca sunt case declarate "monument istoric" in Bucuresti care au fost puse la pamant de pe o zi pe alta, cu ministrul culturii de fata, asistand neputincios. In centrul orasului, evident. Si ca teii lui Eminescu de la Iasi tot asa au disparut...