La fiecare inceput de an, in ianuarie, aleg un cuvant care sa poarte in el semnificatia zilelor care vor urma. In ultimii doi, am ales, pentru ca mi-au sarit in fata, cu veselie, mai-mai sa nu ma doboare, bufnita si casa. Anul acesta, chiar de pe 1 ianuarie, m-am trezit scaldata intr-un soare orbitor, deci nu e de mirare ca celebrul astru a devenit, fara sa ma gandit la el inainte, dar chiar din prima zi a anului, cuvantul meu calauza in 2021.
Mi-as dori sa imi pot gestiona mai bine timpul si sa nu mai ajung, ca in Nemangaiatii lui Ishiguro, sa trebuiasca sa imi aman planurile din lipsa de concentrare. Am citit cartea aceasta cu o mare foame, si am umblat nauca dupa ce am terminat-o, neintelegand de ce s-a terminat fara sa imi lase un mesaj. A fost prima oara cand banuiam ca este un cod Ishiguro, dar cautandu-l, ma infundam si mai mult in labirint. Inainte sa realizez ca e geniala, i-am spus ca e inutila, ca e lipsita de sens, ca mi-am pierdut vremea cu ea. Apoi mi-am dat seama ca nici o alta carte nu mi-a fost mai buna oglinda decat ea. Abia atunci am inteles. Daca vreti o carte foarte dificila, care sa va dea dureri de cap, luati-o, luati-o si cititi-o. Nu stiu daca imi veti multumi pentru recomandare. Dar o sa intelegeti, uluiti, de ce multe dintre planurile voastre s-au naruit cand parea atat de simplu sa le realizati. Este posibil sa mai fi scris despre Nemangaiatii aici pe blog, dar cartea aceasta inca ma bantuie, inca ma gandesc la ea.
Multe au fost zilele si multe au fost noptile in care m-am perpelit pentru lucruri minore, pe care intre timp le-am uitat. Ca si cum nu ar fi existat. Apoi ajung sa vad, ca si cum as fi eroina intr-un film, ca de la an la an devin din ce in ce mai selectiva. Simplific. Ajung la radacina, la esential. Ca am nevoie din ce in ce mai putin, dar din ce in ce mai bun. Minimalist si rafinat. Cu accentul de rafinat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu