Dar pana la urma care e diferenta? Ok, schimbi culoarea parului, faci alte cateva mici artificii in imbracaminte si in machiaj.
In primul rand, cand eram blonda, existau perioade lungi, de luni de zile chiar, in care parul meu arata rau. Ma uitam uneori la el si ajungeam la concluzia ca am un par bolnav, asfixiat, lipsit de stralucire. Trebuia sa inventez zi de zi diverse stratageme sa nu se vada cat de rupt este, cat de ros la capete, trebuia sa aplic vopseaua o data la trei-patru saptamani, iar culoarea nu era mereu uniforma. Sa ai parul cat de cat ingrijit cand esti blonda inseamna o groaza de bani in primul rand. Au fost perioade in care foloseam o multime de produse de styling, de la spume, geluri, ceara si pana la fixative. Dupa o perioada, am ajuns sa le detest atat de tare, incat nici acum nu suport sa imi dau parul cu fixativ.
Daca in perioada blondelor iubiri, cu mari eforturi parul meu era rupt si tocit dar arata cat de cat bine, acum, cand sunt satena(nu ma mai vopsesc, iar aceasta este nunata mea naturala), parul meu arata zilnic bine fara sa ii fac nimic. Cu un minim de efort: tuns la fiecare trei luni si spalat ori de cate ori este nevoie.
