miercuri, iulie 31

Jurnalul meu din vara lui 2013-prima parte


Intrucat simteam ca am ajuns cu nivelul de energie destul de jos, m-am dichisit, m-am parfumat, am luat din sifonier rochia lunga rosie (pe care am purtat-o si ieri exact din acelasi motiv) si am plecat- foarte, dar foarte hotarata la coafor, sa imi cumpar cel mai mare rasfat de care sunt in stare.
La Laurent Tourette, la care nu am mai ajuns de pe vremea cand ma vopseam si nimeni in afara de el nu parea sa il faca sa arate onorabil de cat de rupt si despicat si subtire si portocaliu si vai de steaua lui cum ajunsese.
Acum parul meu nu mai are nevoie de ingrijiri speciale, e sanatos, lucios natural si rade la soare cat e ziulica de lunga. Laurent l-a luat fi cu fir, i-a acordat atentia cuvenita, vreo 25 de minute a tot tuns si a tot indreptat. Parca era din aur parul meu, asa il tinea si il cantarea si dansa cu el inainte sa il taie. Din lungime a luat trei cm, dar nu imi pare rau, caci vara prefer sa il am mai scurt.  Adevarul este ca am cunoscut multi hair-stylisti, dar niciunul ca francezul. Niciunul nu a avut maiestria lui. Cred ca fiecare femeie ar trebui sa faca un efort sa mearga macar o data in viata la el.
Ei bine, eu i-am dat intotdeauna NOTA ZECE lui Laurent, la fel ca si acum. Parul are o taietura rafinata, se aseaza singur, cuminte aproape ca imi venea sa il rog sa nu ma mai coafeze.
Daca va intrebati ce pret are acest rasfat, va spun ca are unul mare. Tuns, spalat, coafat-210 lei.

Doua lucruri interesante am aflat de la el astazi.
1- ca daca nu iti place fixativul si eviti sa il folosesti(cum sunt eu), poti totusi incerca o varianta mult mai soft. Pulverizezi in palme si il aplici acolo unde e nevoie- portiuni de par unde parul se electrizeaza, unde o ia razna cand se regenereaza. Il poti cuminti cu palmele pe care ai pulverizat fixativ, fara sa il incarci deloc. Mi-a si aratat si mi-a placut cum a iesit, o sa incerc sa fac singura data viitoare, sa vad ce iese.
2- l-am intrebat despre cum poti proceda cu firele de par albe in cazul in care consideri ca este prea devreme sa te vopsesti. Problema pe care o voi avea si eu la un moment dat, asa ca ma voi interesa mai mult de acest procedeu. Si mi-a raspuns ca exista o solutie foarte soft, asa zisa vopsea pentru barbati (care poate fi folosita pentru femei). Este ca un fel de sampon, se aplica dupa ce ai spalat parul, o lasi sa actioneze cinci sau zece minute maxim si apoi o dai jos. Nu necesita aplicare cu pensula, ca in cazul celei clasice, de altfel se face in salonul de samponare. Coloreaza putin firele albe, intr-atat incat sa le faca sa se piarda printre cele care nu s-au decolorat.

Adevarul este ca mie nu mi-a trecut asa ceva prin cap, este pentru prima oara cand aud de acest procedeu. Daca vreuna dintre cititoarele mele stie mai multe amanunte, o rog sa imi scrie la comentarii.

Din lumea celor care nu cuvanta...

Look simplu, de vara: gene fir cu fir. Restul-nude....

luni, iulie 29

Beauty Chat, iulie 2013 - prima editie


Eu ma imprietenesc greu. Cu toate fetele cu care sunt prietena de peste zece-douazeci de ani a fost la fel. Ne-am intalnit, ne-am placut, ne-am revazut din intamplare, ca-n filme as putea spune. Au urmat un an sau chiar doi de tatonare, am purtat discutii, am dezbatut probleme, carti, filme, baieti si cantareti. Abia apoi am inceput sa fim cu adevarat prietene bune.
Aceasta este o stare de fapt. Nu cred ca e nici bine, nici rau. Pesemne ca este una dintre ciudateniile cu care m-am nascut.

Am incercat uneori sa fiu si altfel, sa dau si eu, caci asa mi se nazarea ca c'est bon pour le moral, curs unei actiuni simple si rapide, sa ard etapele- gen: azi ne-am cunoscut, maine ne vedem la o cafea, poimaine iesim cu grupul, saptamana viitoare suntem cele mai bune prietene. Nu mi-a iesit niciodata. Se intampla un declic si eu nu mai puteam tine pasul. Istoria rapida ma depasea. Pierdeam interesul, placerea, curiozitatea. ma retrageam, ca si cum ar fi fost vorba de lumea mea care nu e compatibila cu lumea lor. Am fost de nenumarate ori in aceasta pozitie, incat ii cunosc simptomele chiar de la primele ore ale apropierii.

Asa ca eu am invatat sa am rabdare intr-o prietenie. Sa o cultiv, sa ii intaresc puterile vindecatoare, ca pe o planta de leac pe care o ingrijesti, o uzi si o cocolosesti tot anul, ca sa o poti culege fix in Noaptea de Sanziene, cand puterile ei sunt magice.

La fel se intampla si in cazul blogosferei, unde iata ca am inceput sa imi fac prieteni noi: Anne Hartung(am aflat ca am fost mai demult colega de redactie cu sotul ei Max), Federova, Alina Anghel(care au venit catre mine plutind ca niste zane, sa ne cunoastem), Hapi Riverwoman(prezenta in absenta). Evenimentul cu parfum exclusivist care ne-a unit a fost organizat de Anne si Denis Radu, se numeste Beauty Chat si este la prima editie. Ma gandesc ca data viitoare vor incepe mai multe prietenii frumoase si trainice.  Fotografia a fost facuta de Kleo, m-am bucurat foarte tare cand am vazut acest instantaneu, caci combina doua lucruri esentiale ale evenimentului: bucuria cunoasterii si o dulce si simpatica luare-aminte catre motivele care ne-au determinat sa ne petrecem ore in sir in fata computerelor.

vineri, iulie 26

DAYDREAMING

In asteptarea fericirii de august deja anuntate: o vacanta langa Mediterana, in care sa scriu, sa citesc, sa beau vin alb, rece si sec. Dor de duca. Paradisul de dupa colt...

luni, iulie 22

Din lumea celor care nu cuvanta...

Ce urmeaza? Sarutul lui Brancusi sau Imbratisarea lui Nichita? Nu va ganditi ca sunt doar niste feline, pentru ca sunt, ca si noi, minunatii ale pamantului. Poezia, mai jos, sub poza:)

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată 
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, 
pe care-o lasă să-l străbată. 

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, 
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe 
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. 

vineri, iulie 19

Azi imi place...

Ochelari de soare D&G. Ii declar ochelarii de soare ai verii 2013, desi cred cu convingere ca peste doi ani-trei ani vor fi socotiti vintage...


Friday I'm in LOVE.

În aprilie 1998, arheologii din Coreea de Sud au descoperit, într-un cavou din Andong, trupul celui care a fost Eung-Tae Lee, membru al vechii familii Goseong Yi. Pe pieptul bărbatului decedat la vârsta de 30 de ani se odihnea următoarea scrisoare.
“Tatălui lui Won,
1 iunie 1596
Mi-ai spus mereu: «Dragă, hai să trăim împreună până când părul ne va încărunți şi să murim în aceiași zi». Cum ai putut muri fără mine? Pe cine ar trebui să ascultăm eu şi băiatul nostru cel mic și cum ar trebui să trăim? Cum te-ai putut duce înaintea mea?
Cum mi-ai dăruit inima și cum ți-am dăruit inima? Ori de câte ori ne întindeam unul lângă celălalt îmi spuneai mereu: «Draga mea, oare alţi oameni se preţuiesc şi se iubesc aşa cum o facem noi? Sunt şi ei ca noi?» Cum de ai putut să laşi totul în urmă şi să pleci fără mine?
Pur și simplu nu pot trăi fără tine. Tot ce îmi doresc este să vin la tine. Te rog ia-mă acolo unde ești tu. Sentimentele pe care le am pentru tine nu pot fi uitate, iar amărăciunea nu are limite. Unde să găsesc acum loc pentru inima mea și cum să mă împac cu dorul de tine pe care îl simte copilul nostru?
Te rog, citeşte această scrisoare şi răspunde-mi în detaliu în visele mele. Pentru că vreau să aud în detaliu ce spui în visele mele, am scris această scrisoare şi am pus-o lângă tine. Citește-o cu atenție și vorbește-mi.
Când voi da naștere copilului care este în pântecele meu, cui ar trebui el să spună «tată»? Poate oare înţelege cineva ceea ce simt? Nu există o tragedie pe măsură sub ceruri.
Tu eşti doar într-un alt loc şi nu ești într-o suferință la fel de mare ca a mea. Nu există nici limită și nici sfîrșit al durerii despre care pe scurt am scris aici. Te rog, citeşte această scrisoare şi apari în visele mele și arată-te în detaliu și vorbește-mi. Cred că te pot vedea în visele mele. Vino la mine în secret și arată-te. Nu există limite la ceea ce vreau să spun şi mă opresc aici.”
La căpătâiul lui Eung-Tae Lee, arheologii au găsit și sandalele din fotografia următoare. Sandale din cânepă împletită, cusute cu fire din părul soției îndurerate…