luni, iulie 22, 2013

Din lumea celor care nu cuvanta...

Ce urmeaza? Sarutul lui Brancusi sau Imbratisarea lui Nichita? Nu va ganditi ca sunt doar niste feline, pentru ca sunt, ca si noi, minunatii ale pamantului. Poezia, mai jos, sub poza:)

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată 
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, 
pe care-o lasă să-l străbată. 

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, 
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe 
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. 

2 comentarii:

Cristina spunea...

poza e mai frumoasa si mai eleganta dacat poezia :)

adela sirghie spunea...

Poezia, in schimb, se uita in oglinda si isi spune zambind, ca are tinerete fara batranete si viata fara de moarte:)