Ce urmeaza? Sarutul lui Brancusi sau Imbratisarea lui Nichita? Nu va ganditi ca sunt doar niste feline, pentru ca sunt, ca si noi, minunatii ale pamantului. Poezia, mai jos, sub poza:)
Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
2 comentarii:
poza e mai frumoasa si mai eleganta dacat poezia :)
Poezia, in schimb, se uita in oglinda si isi spune zambind, ca are tinerete fara batranete si viata fara de moarte:)
Trimiteți un comentariu