miercuri, iulie 03, 2013

Buletin de Bucuresti/ o scrisoare catre cititoarele mele...

Astazi am primit o solicitare putin mai neobisnuita. Una dintre frumoasele mele cititoare (si foarte tanara) mi-a trimis un mesaj in care imi cerea ajutorul. Mai precis, o opinie avizata, caci se afla la o rascruce de drumuri, pe care inca nu s-a hotarat cum sa o treaca. Nu, nu este o problema sentimentala si romantica la mijloc(desi am primit solicitari in acest sens, nu le-am dezvaluit niciodata si buzele mele vor fi de-a pururi pecetluite).

Vrea sa plece din urbea natala, in care lucrurile sunt-desigur, bune si frumoase, prietenii sunt prieteni, viata trece calma, zilele sunt senine, iar timpul se scurge lin. Dar are nevoie de o provocare, vrea sa isi incerce limitele si simte, cred, nevoia de a-si urma destinul. Care, la prima vedere, pare sa fie altundeva decat in locul in care s-a nascut, a copilarit si si-a petrecut adolescenta. Vrea sa sa mute in capitala, sa urmeze cursurile unei facultati si sa isi gaseasca un job.
A mai cerut si alte sfaturi, de la cei pe care i-a socotit ea avizati, iar concluzia a fost ca nimeni nu a impulsionat-o sa vina in Bucuresti.  Motivele sunt lesne de inteles: capitala este vazuta ca un malaxor care distruge vieti si supune chiar si caractere considerate uneori, puternice.

Ei bine, eu am sfatuit-o exact contrariul. Nu am omis sa ii spun ca mai mult ca sigur primul an va fi un cosmar, ca sentimentul dezradacinarii o va bantui noptile si ii va tulbura zilele. Ca se va lupta si cu morile de vant. Ca nu se va regasi, la capat de drum, in inocenta si dragalasenia cu care porneste sa cucereasca lumea. Dar ca merita sa vina si sa incerce marea cu degetul. Dupa cum vedeti, nu ma sfiesc deloc sa imi spun parerea atunci cand mi se cere. Nu m-am eschivat niciodata.

Insa nu pot sa nu ma gandesc si sa ma intreb: voi ce sfat i-ati fi dat fetei? Sa vina sau sa nu vina in capitala?

21 de comentarii:

Lorena Pintilie spunea...

Acelasi sfat i l-as da si eu. Merita sa incerce Bucurestiul. Si eu mi-as dori. Daca nu incerci, nu castigi, nu?:)

Orjen spunea...

Spinoasa problema. Nu stiui ce sfat i-as fi dat pentru ca depinde foarte mult de contextul ei personal. Insa ceea ce pot sa spun este ca eu nu m-am confruntat cu niciun sentiment al dezradacinarii cand am venit la 19 ani aici, nu mi-a bantuit nimic noptile si de atunci pana de curand nu mi-am dorit niciodata sa parasesc Bucurestiul decat pentru o alta tara.
Dar, repet, depinde foarte mult de contextul fiecaruia.

Liliana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Rox spunea...

depinde de cum e construita ca persoana si de contextul ei personal cum spunea cineva inainte. am locuit si eu la Bucuresti si mi se pare ca ori il iubesti ori il detesti, nu e cale de mijloc. eu am facut parte din a 2 categorie si am dat Bucurestiul pe Roma

DanielaC. spunea...

O incurajez si eu sa descopere lumea, sa experimenteze tot ce simte ca e bun pentru ea. Toate experientele, bune si rele, vor fi lectii de viata si categoric evolutie.
Sfatul meu e sa se inarmeze cu rabdare, curaj, optimism, incredere in fortele proprii si un plan de ”lucru” si sa porneasca la drum! Mereu vor exista oameni care sa-i spuna ca e greu, ca e rau, ca e... insa acestea sint experientele lor iar ea, micuta ta cititoare trebuie sa isi traiasca propriile sale experiente.
Succes!

Anonim spunea...

Sfatul meu este sa faca ce ii spune inima!
Angelica

Daniela Macsim spunea...

Pentru ca si acum traiesc cu un regret ca nu am facut acest pas, de a pleca in Bucuresti la terminarea liceului, sfatul meu este sa paseasca cu incredere si optimism spre o noua viata in capitala.

Kyanna spunea...

Daca ideea ia aparut " de la sine putere", adica neinfluentata de ceva/cineva si daca are pana in 30 ani ... go for it!

Este o varsta frumoasa la care trebuie sa facem tot ce putem sa ne indeplinim visele chiar daca aceste vise ne duc unde ne este menirea sau daca se dovedesc a fi gresite. Trebuie sa le luam si sa ne invatam lectiile de viata ca sa devenim maturi. Ferindu-ne de "adversitatile" vietii, nu este o solutie sa traim linistiti si fericiti. Ele vor veni, sub o forma sau alta, dar vor veni si "profetiile se vor implini. E mai bine sa ne prinda " cu lectia invatata".

Si apoi, ce inseamna sa ai libertate? Inseamna, de fapt sa ai posibilitatea sa-ti traiesti visurile, chiar daca ele se (vor) schimba.

Lili spunea...

Parerea mea este urmatoarea. Daca esti sigura pe tine si crezi ca te poti descurca aici eu zic sa faci acest pas, sa te muti in Bucuresti, insa daca nu esti "pe picioarele tale" si vii aici doar pentru a le da peste nas celor care iti pun bete in roate sau care nu au incredere in tine, mai bine nu...Chiar daca Bucurestiul e capitala tarii sa stii ca aici nu sunt caini cu covrigi in coada, gasirea unui job poate fi o treaba destul de difcila, chiar foarte dificila, traficul ti se poate parea de cosmar (chiar si mie care sunt din Buc. mi se pare) mai ales daca vii din vreun orasel linistit, oamenii sunt si buni si mai putin buni, ca peste tot de altfel. Eu nu am foarte multe cunostinte venite in Bucuresti, cam 4-5 care au venit la facultate, insa absolut toate s-au mutat in alte orase sau s-au intors in orasul natal, asta nu are neaparat relevanta, insa sper sa iei cea mai buna decizie si sa iti fie bine indiferent in ce oras alegi sa traiesti. Sper sa ne tii la curent cu decizia ta.

Ana D. Popesci spunea...

Eu am venit in Bucuresti din Brasov acum 3 ani pentru a ma inscrie la ASE. Mi-am dorit din liceu sa vin aici si nimeni nu s-a opus, ba chiar m-au sustinut chiar daca in Bucuresti nu cunosteam pe nimeni. Am luat-o de la zero cu chiria, prietenii, etc. Nu mi-a fost greu ci foarte greu pentru ca nu am fost intampinata deloc bine. Jumatate din grupa mea este din afara Bucurestiului si cu totii avem accent . Am trecut prin niste etape foarte urate, eram ignorati, ni se adresau tot felul de epitele si alte grosolanii, eram denumiti tarani, ni se spunea ca nu aveam ce cauta in Bucuresti si ca trebuia sa ramanem sa ne plimbam cu tractorul et, chiar daca noi veneam din orase si nu de la sate tot nu am gasit "indulgenta" din partea colegilor nostri. Am colegi care nici acum dupa 3 ani nu au scapat de batjocura celorlalti chiar daca sunt foarte ok, atat ca elevi cat si ca oameni, eu sunt una din "fericitele" care nu mai au probleme. Pentru colegii nostri este mai important ca suntem din alte orase decat ca suntem de treaba. Au avut loc si incidente foarte neplacute, umilitoare la adresa unor colegi.Acum am terminat facultatea pe care mi-am dorit-o insa ma intorc la mine, in Brasov. A fost o lectie de viata, insa ma intorc scarbita acasa chiar daca nu mi-am gasit inca un loc de munca in Bv. Eu nu vreau sa te influentez, insa asta a fost experienta mea in Buc. By the way, daca alegi ASE-ul sa te pregatesti pentru nopti de studiu si proiecte peste proiecte. Mi-ar placea sa stiu ce decizie ai luat si ce facultate vei urma.

Ana D. Popescu spunea...

*Am vrut sa scriu Popescu :)

reindeer spunea...

wowza, ce de pareri :)
Am hotarat sa dau admiterea apoi ma decid in privinta mutarii.
As vrea sa vin in Bucuresti pentru ca am deja stabilitate si comfort in orasul meu natal. Cunosc mediul, oamenii, locurile, in 15-20min traversez intreg orasul cu tramvaiul si imi doresc sa descopar alt mediu, alti oameni, alt stil de viata. Simt ca e prea devreme sa ”sit back and relax”, imi doresc si simt ca pot mai mult. Am 20 de ani, nu am obligatii, doar niste vise si temeri.. Stiu ca ce spun eu acum e ”viziunea pe care o au toti tinerii de 20 de ani” si e dragalasa doar pana ce o sa dau cu capul de prag dar as vrea sa vad daca sunt capabila. O sa vad dupa admitere :) multumesc de pareri!

Ioana spunea...

Acelasi sfat :) si sunt de acord cu toate parerile care spun ca orice experienta e de fapt o lectie de viata. Intradevar, tine si de cum esti construit ca persoana, daca iti doresti mai mult, daca esti curios, daca vrei sa incerci, sa iti fortezi limiteele. Asta nu inseamna ca persoanele care decid sa nu urmeze acelasi gen de drum sunt slabe!

Eu am plecat de acasa de la 19 ani, si nu in Bucuresti, ci undeva in Europa, la studii. Surprinzator, pt mine nu primul an a fost greul, ci al 4lea :) Anul cand am schimbat din nou tara. Pentru mine a meritat fiecare efort, nu, cainii nu umbla cu covrigi in coada in strainatate, peste tot e la fel de greu sa te integrezei, sa o iei de la 0 social si profesional. Personal, a meritat fiecare efort din partea mea si a celor care m-au sustinut. Sunt fericita unde sunt si eforturile mele s-au materializat in timp

child_in_time spunea...

Eu sunt din Bucuresti si am facut ASE-ul. Ce-i drept, la mine in grupa, majoritatea eram din Bucuresti, insa nu mi s-a parut ca cei veniti din alte orase s-au simtit exclusi. Cel putin din punctul meu de vedere, nu am facut niciodata aceasta diferenta. Ba chiar eram putin invidioasa pe ei, puteau sa faca toooot timpul ce voiau, fara sa fie nevoiti sa anunte cand ajung acasa. Chiar si acum, la 2 ani dupa terminarea facultatii, cele mai bune prietene (din facultate) sunt din Campulung si Pascani. Am auzit si eu ca noi bucurestenii am fi mai fitosi, poate sunt unii asa, dar nu cred ca trebuie generalizat. Toti colegii mei din facultate au ramas in Bucuresti, si-au gasit joburi si acum sunt ca si acasa :) Sper sa iei cea mai buna decizie pentru tine!

Dia spunea...

Eu as sfatui-o sa incerce, poate fi un atu tot ceea ce vrea sa faca in Bucuresti, exista posibilitati mai multe, spre deosebire de celelalte orase.
Si eu am venit in Bucuresti cand am intrat la facultate (continuat cu master) si sincera sa fiu nici eu nu m-am putut acomoda in primii ani, dar incetul cu incetul m-am obisnuit (nu stiu daca e acelasi lucru acomodatul cu obisnuitul). Acum sunt aproape convinsa ca sansele in a-mi gasi un job in Bucuresti sunt mult mai mari decat in orasul natal si multe alte chestii. Exista si dezavantaje, nu zic ca nu, dar sunt si avantaje mai multe.
Acum ar mai fi si problema unde va locui domnisoara respectiva, daca va locui la camin probabil ca va fi putin mai greu, eu am avut avantajul ca mama mea locuia deja in Bucuresti cand am venit eu.
Iar legat de prieteni, isi va face cu siguranta daca isi doreste lucrul asta.

Dia spunea...

@Ana D. Popescu: Persoanele cu care ai avut experiente mai putin placute sunt persoane prost crescute... si cam atat.

Flori spunea...

Cred ca depinde mult de varsta drei respective, de capacitatea de adaptare si de posibiliatile reale pe carele are in a face ceva aici. Cand esti (foarte) tanar, toate se rezolva mai usor. Cand nu mai esti foarte tanar, e un pic mai greu. Ce inseamna ca "vrea sa faca ceva?
Are unde sa stea? Cu ce sa se intretina pana isi gaseste de munca? Care e venitul maxim pe care il poate obtine si ii permite el sa traiasca in Bucuresti? Chiria, transportul, mancarea sunt mult mai scumpe aici (si in toate orasele mari). Are cine sa o ajute daca nu isi gaseste de munca/ii fura cineva portofelul intr-o zi? Pot continua asa pana maine. Independenta are multe fete, depide de perspectiva fiecaruia si de cat de hotarat e sa iasa dinzona de confort

Magda spunea...

Sa mearga la capitala, clar! Mai ales daca e tanara o sa se indragosteasca de Bucuresti! Bucurestiul e frumos(din toate pct de vedere) daca vrei sa il descoperi.
Trebuie sa recunosc ca prima data cand m-am mutat in Bucuresti nu mi-a placut, intrasem chiar intr-o depresie; nu aveam prieteni, nu gaseam job, mi-era foarte dor de orasul meu si de familie etc...
Mai tarziu m-am indragostit pur si simplu!
Nu e o decizie usoara sa te muti, apoi sa te obisnuiesti insa merita sa incerci!
Totul depinde si de tine, ca persoana!

Liliana spunea...

Intr-unul dintre comentarii a intervenit si persoana in cauza si a specificat varsta. De fapt, cu asta ar fi trebuit sa inceapa povestea ei :-).

Tinand seama ca are 20 de ani si daca am inteles bine, nu si-a continuat studiile dupa absolvirea liceului, daca nu locuieste intr-un centru universitar, trebuie sa vina in Bucuresti la studii (sau sa se duca intr-un alt centru universitar).

Apoi, se va adapta si va lua decizii ”din mers”.

Magda spunea...

Si eu am venit in Bucuresti pentru facultate, si ultimii 2 ani de liceu numai pentru asta am muncit, sa intru la facultate in B. Chiar daca veneam dintr-un oras marisor (Constanta), simteam ca ma sufoc in provincie si mai ales acasa la parinti. Pentru mine nu a fost deloc grea acomodarea, chiar daca au fost diverse probleme (de bani, caminul nu era gata si am stat cateva saptamani prin diverse locuri etc) mi-am facut multi prieteni la facultate si nu a fost niciodata vorba de discriminari (probabil pentru ca 70% eram din provincie). Per total cred ca e o lectie de viata foarte buna si as sfatui pe oricine sa o incerce :)

Iti urez mult succes la admitere!

Cristina spunea...

Si eu tot provinciala acomodata in Bucuresti sunt. Realitatea sta cam asa: facultatea o poti face oriunde, dar ce faci mai tarziu conteaza. Sunt unele faculatati soft gen: filologie, psihologie, ASE,stiinte politice cu care nu faci mare lucru, pentru ca sunt mii de oameni care le termina si pentru ca sunt meserii in care se descurca majoritatea. Facultatile hard: Automatica, Electronica, Arhitectura se termina greu, dar gasesti job-uri mai usor (nu e atat de mare concurenta ca la joburile care presupun facultati soft) si sunt si mult mai bine platite. Dupa ce termini facultatea, stabileste-te acolo unde castigi cat sa traisti decent si unde te simti implinita din toata punctele de vedere. Nu toata lumea traieste bine in Bucuresti, majoritatea o duc chiar greu si o sa vezi cu ochii tai. Nu crede chiar tot ce citesti pe forumuri si ce auzi pt ca intradevar sunt salarii de 2000, 3000 de euro (cam atat ai nevoie ca sa poti sa iti platesti ratele la casa,masina, sa mananci sanatos, sa sustii educatia copiilor pe care ii vei avea la un moment dat, etc. si cateodata nici suma asta nu ajunge sa acoperi chiar toate cheltuielile), dar se castiga greu si nu sunt multi care castiga sumele astea ( am adus vorba de salariu pentru ca majoritatea tinerilor vin aici in cautare de asa-zisele salarii mari din Bucuresti). Are si un mare avantaj capitala noastra- e sursa enorma de informatie si de idei. Are o dinamica ce te impulsioneaza sa iti doresti si sa si faci mai mult.