am decis ca nu imi e frica de toamna

Acum o luna, pe strada mea, au inceput sa cada primele frunze aurii. Era inca o vreme minunata, beam limonada si ceai rece de fructe pe terase, cand intamplator parca, au inflorit si minunatii crini de toamna. Nu era nici macar jumatatea lunii august, iar toate prietenele mele erau inca in vacanta. Intai nu mi-a venit sa cred, am crezut ca cineva a apasat pe un buton gresit si i-a dat cu error si nu a stiut ce sa faca mai departe (mie mi se intampla mai desc decat va puteti imagina; mai exact, decat isi poate oricine imagina!). Trandafirii de august erau in zilele acelea, mai parfumati ca niciodata, parca ar fi coborat din poeme nostalgice. Si totusi, calendaristic, toamna batea la usa, iar primele frunze aurii amenintau si ele ca buzduganul in poarta mare si grea a palatului deja cucerit. Atunci am incercat sa gasesc o consolare rapida, dar nu am gasit. In schimb, mi-am dat seama ca si natura mea personala a fost creata in asa fel incat sa corespunda cu cele patru anotimpuri.
Vara e superba, aromata, sclipitoare, ametitoare, dar si obositoare. Nu ati simtit si voi asta? Toamna si iarna am perioade de relaxare, cand parca si tenul si corpul meu sunt mai calme, se odihnesc, cauta puteri, iar lumina este mult mai generoasa cu micile imperfectiuni ale frumusetii. Primavara simt ca infloresc, odata cu panselutzele, zambilele, iasomia si lacramioarele si ...ma pregatesc cu forte noi de lazy crazy de summertime! Asa am fost obisnuita, asa am crescut, fara anotimpuri parca as fi o oaste fara conducator, e incredibil cum aceste informatii se intiparesc in memorie. Asa ca nu imi este deloc frica de toamna! De maine incep sa scriu si despre tendintele fall 2009!