miercuri, septembrie 08, 2010

suferinte post-vacanta

De cand am venit din vacanta nu mai reusesc sa ma integrez, energia mea este la un nivel foarte jos. Nu mi s-a mai intamplat pana acum, sunt foarte uimita. Imi lipsesc marea, soarele, Spania, totul. Ma simt cam asa:


Pe de alta parte, imi dau seama ca nu am cum sa fiu atat de fericita cum eram in urma cu o saptamana, in fata restaurantului meu preferat din Mallorca, Flaningan, din Puerto Portals. De pe terasa acestuia se vedea marea si aceste nave superbe, iar mancarea si vinul erau minunate (scuze, nu am gasit alte cuvinte in afara de superbe si minunate, pentru ca asa si erau:). Vacanta a fost atat de frumoasa incat pur si simplu imi revin cu greu. Si cand te gandesti ca spaniolii traiesc in tara lor de dimineata pana seara, 24 de ore din 24! Da, sunt invidioasa!

DON'T USE WITHOUT MENTIONING THE SOURCE!

4 comentarii:

Frida spunea...

Asa sunt si eu de cand m-am intors din Madrid, apatica si fara chef de viata. Menos mal que el año que viene será para siempre...
E primul comentariu pe care ti-l las, iar cu ocazia asta vreau sa-ti spun ca ador blogul tau, review-urile si pozele tale splendide.

Zuzele spunea...

Sa stii ca ma streseaza maxim chestia asta si ma intriga ideea de a ne irosi viata intr-un loc cu care nu rezonam...
Si ma gandeam...de ce nu avem suficient curaj sa ne gandim la fericirea sufletului nostru si la nimic altceva, de ce facem compromisuri cu fericirea noastra, cu anii nostri care se duc si nu se mai intorc, cu viata care curge intr-un ritm mult prea rapid si acceptam sa ne lasam stresati si intristati intr-o lume in care nu ne simtim confortabil.
Sunt fericita ca am o prietena care intotdeauna a pus pe primul plan fericirea ei! De exemplu, in august a plecat in vacanta in Kos, o insula superba din Grecia, si atat de mult i-a placut incat a decis sa mai ramana acolo, atat de mult cat va simti. Imi scrie zilnic ca este extrem de fericita si ca simte ca sufletelul ei tanjea si tanjeste dupa aceasta stare de impacare si relaxare. Se gandeste serios chiar sa ramana acolo pentru ca locul ala ii ofera impacarea sufleteasca de care avea nevoie.
Tristetea de care spui tu am simtit-o si eu si o simt de fiecare data cand ma intorc dintr-un loc frumos si atunci cand fac ceva pentru ca trebuie si nu pentru ca ma face fericita.
Cam despre asta este vorba in cartea scrisa de Elizabeth Gilbert- Eat, Pray, Love. Prin octombrie va avea loc si premiera in Romania a filmului facut dupa acest scenariu:) Abia astept sa-l vad. Cartea am citit-o si m-a pus pe ganduri, ti-o recomand!

adela sirghie spunea...

@Frida: bine ai venit pe beautynews, ma bucur mult ca impartasesc cu tine pasiunea pentru Spania.
Eu am ramas tanjind de dor dupa vacanta aceasta, e un sentiment care se va sterge cu mare greutate.
Te mai astept la comentarii, ori de cate ori ai timp:)
xoxo!

adela sirghie spunea...

@da, mereu imi trece prin gand sa raman in Spania, insa nu imi dau seama cum mi-as putea castiga existenta acolo:(