marți, decembrie 6

Jurnalul unei fete cuminti...

Eu nu am fost o fetita dragalasa. Nici macar draguta sau simpatica nu mi s-a spus vreodata cand eram mica. Nu, cu siguranta nu puteai sa spui aceste lucruri despre mine. Nu imi amintesc sa imi fi remarcat vreodata cineva, nici in copilarie, nici in adolescenta, vreun farmec feminin. Nici macar vag feminin...
Iar restul confesiunilor mele poate fi citit AICI...
Posted by at
Labels: ,

14 comentarii:

Just_Me spunea...

Ce frumoasa e poza :X:X:X

6 decembrie 2011 la 16:16
adela sirghie spunea...

Da, cred ca e tare frumoasa, Sebastian Enache e fotograful. Din pacate, eu nu pot sa o vad prea bine in acest moment, am un ecran micutz,micutz, dar nu ma plang sunt intr-o cafenea catalana:)

6 decembrie 2011 la 16:26
Lavi spunea...

Eh, lasa Adela ca ti-ai luat revansa la maturiate. Eu te vad in primul rand extrem de feminina, de gingasa, de senina.:)Si esti si o femeie frumoasa!

6 decembrie 2011 la 17:16
Dana spunea...

Foarte frumos scris.
Te prinde culoarea asta :)
Vacanta placuta!

6 decembrie 2011 la 17:44
Zuzele spunea...

Cat de frumos ai scris!:)

6 decembrie 2011 la 17:58
Cristina Shopping Therapy spunea...

Mi-a facut placere sa citesc randurile scrise de tine. De asemeni ai iesit foarte bine in poza :) Felicitari.

6 decembrie 2011 la 18:17
Cupcake Splendens spunea...

adela,esti superba cu aceasta rochita!!!

6 decembrie 2011 la 18:29
Tediana spunea...

Foarte frumos ai scris, Adela! Iar poza este minunata! :)

6 decembrie 2011 la 19:03
Mihaela spunea...

Da, parca asteptai sa primesti aceasta tema. Ai scris foarte frumos, din suflet, si am citit cu placere pana la capat, fara sa ma gandesc ca e un articol lung. Asa ca pe o carte. :). Da, esti foarte frumoasa in aceasta tinuta, si imi place cum ai pozat. Si da, admir femeile care au o vedere realista fata de sine. Doar asta te ajuta sa te perfectionezi, sa te modelezi asa cum iti doresti, sa iti pui in valoare calitatile. Faptul ca nu te-ai considerat/fost un copil "dragalas" cred ca te-a ajutat sa fii o femeie frumoasa, care are grija de ea. Cred ca o frumusete din copilarie te poate pacali sa crezi ca vei fi asa vesnic, fara sa te ingrijesti.

7 decembrie 2011 la 01:38
Alexandra S spunea...

M-a fascinat ceea ce ai scris,nu stiu in ce masura datorita modului savuros in care scrii sau a faptului ca ma regasesc in totalitate in ceea ce ai povestit :)

7 decembrie 2011 la 02:41
mada spunea...

Adela, ai scris asa de frumos!

Pagina ta de jurnal e foarte emotionanta si nu stiu de ce m-a dus cu gandul la romanul meu preferat: Panza de paianjen de Cella Serghi ...


Ai aratat si foarte bine in poza ca de obicei:)

7 decembrie 2011 la 12:22
v_tina spunea...

<3 Iti sta foarte bine in rochite! Mi-a ramas in cap si fotografia cu rochita alba!

7 decembrie 2011 la 20:28
Adelina Eneșca spunea...

Adela arati minunat ca de obicei iar povestea ta am citit-o pe nerasuflate. Scrii foarte frumos!

7 decembrie 2011 la 21:24
adela sirghie spunea...

O saptamana intreaga am facut si desfacut in minte acest text. Apoi l-am scris dintr-o suflare. Intrucat tocmai terminasem Jurnalul scris de Simone de Beauvoir, prima parte, cred ca se pot gasi cateva influente. Insa povestea ei este exact pe dos. Cand era mititica, trecea drept o mare frumusete. Bruneta cu ochi albastri. Parintii o divinizau si ii prevedeau un viitor stralucit. De femeie frumoasa si sotie iubitoare, mama devotata-scl. Insa este o carte care merita citita, asa ca va invit sa descoperiti varianta ei:)

8 decembrie 2011 la 14:43

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)