marți, ianuarie 29, 2013

O cina la Mica Elvetie sau cum sa cuceresti definitiv un client


Mai tineti minte ca AICI am povestit, cu lux de amanunte, prima mea vizita la restaurantul elvetian? Am intampinat, la vremea respectiva, cateva probleme pe care eu le-am expus in postarea respectiva. Ei bine, la aproximativ zece zile dupa ce am scris despre Mica Elvetie, am fost sunata.

Primul meu gand (panicos, desigur) cand am auzit cine ma cauta si de ce, a fost ca am fost sunata sa retrag cele scrise, ca voi fi dojenita ca nu am apreciat premiul, ca poate va trebui sa sterg articolul scl. Nu, nu exagerez, cunsoc cazuri in care un client nemultumit a scris pe blog ce a patit si a fost sunat de patron, de avocatul patronului, a fost intimidat la telefon, a primit mailuri amenintatoare. Mie mi s-a parut o poveste de groaza, imi pare rau ca nu stiu care a fost finalul. Oricum, astept si inceputul sau sfarsitul(sau rezolvarea) procesului inceput de ColonHelp impotriva unui blogger de pe Wordpress, in care cel din urma a fost chemat in instanta sa dea seama celor scrise.

Cea care m-a sunat a fost Crenguta Hausmann. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa isi ceara scuze, sa imi confirme ca pranzul la Mica Elvetie tine de la 12 la 16, ca incearca sa afle cine a raspuns atunci la telefon. Apoi mi-a dat dreptate, punctual, in toate privintele: ca a schimbat pretul vinului si nu mai apar preturi diferite, etc.  Avea o voce blanda si buna, era atat de draguta incat eu ma facusem mica-mica, ma gandeam daca nu cumva am fost prea rea. Cand cineva imi vorbeste frumos, pe mine ma dezarmeaza, recunosc faptul ca apreciez tonul civilizat si educatia, mai ales in PR. Sau in primul rand in PR.
Dupa aceste lucruri, mi-a oferit, cu gratie,  un nou voucher, ca sa ma bucur de o experienta culinara elvetiana fara restrictii, de data aceasta -si fara limita de 200 lei. Scria chiar asa "masa servita pentru doua persoane".

Chiar ca nu ma asteptam la o asemenea surpriza. Ca sa nu incep sa ma balbai, i-am multumit frumos Crengutei si am inchis telefonul cat s-a putut de repede. Imi aduc aminte ca am fost foarte emotionata si am vrut sa trag repede aer in piept. Nu e vorba neaparat de voucher-ul in sine, ci de eleganta cu care a stiut sa mi-l ofere. Sunt gesturi care te ating la suflet, iar acesta a fost unul dintre ele, in mod evident.
Asadar, peste alte trei saptamani, intr-o zi de joi, am mers din nou la Mica Elvetie. De data aceasta am ales sa luam cina.
Am intrat pe usa restaurantului la 19,30. Pentru inceput am ales tot un Chardonnay, dar unul mai nobil, Chateau Valvis, pe care mi-l recomandase Crenguta la telefon-spunandu-mi ca se potriveste mai bine cu fondue-ul de branza la care imi ramasese gandul. Partea cea mai interesanta este ca joia, printre mese, se plimba un sommelier impozant, discret, dar doritor sa intre in vorba cu clientii interesati. Ne-a oferit, din partea casei, evident, sa degustam trei soiuri de vinuri Metamorphosis (Dealu Mare) pe care urmau sa le introduca luna viitoare in meniu si a raspuns, detaliat si foarte receptiv, la toate intrebarile noastre. Noi am intrebat cate in luna si in stele, am degustat pe indelete, caci suntem interesati de tainele vinurilor, apoi am comandat mancarea. Am luat la fel ca si data trecuta: fondue de branza si fondue Bourguignone.
Cu mana pe inima va spun: de data aceasta totul a fost minunat. Rezultatul?  De atunci am devenit clienti si am mai vizitat localul de vreo patru-cinci ori. Am mai descoperit supa crema de legume-una dintre cele mai bune gustate de mine vreodata(8 lei) si paste aromatizate peste care Jakob, la cererea nostra, pune si ulei de trufe (25 lei). Cele mai bune paste cu trufe din tot Bucurestiul Jakob Hausmann le face-sunt la fel de bune ca si  cele savurate in Berlin care aveau locul 1 in inima mea, ce pacat ca pe  vremea aceea nu imi venise ideea sa scriu si despre restaurante). Iar deserturile sunt de vis.
Nu am mai ajuns acolo niciodata joia(mi-au mai ramas cateva intrebari pentru sommelier si vreau sa vad ce vinuri s-au mai lansat), dar am profitat la un  moment dat de o seara frumoasa de marti, asa zisa seara Raclette-all you can eat/a disctretion (din Raclette, bineinteles), care are un pret fix, 50 lei de persoana.

19 comentarii:

Katyna spunea...

Sunt placut impresionata de atitudinea lor, sincer!
Am citit postarea de atunci si am si comentat. Nu mi se pare ca ai avut un ton agresiv, ci ti-ai expus parerile si asteptarile intr-un mod elegant.
Ce sa mai spun, ii felicit pentru abordare! Desi o astfel de atitudine e la indemana tuturor celor care detin o afacere, nu toti reactioneaza la fel.

Beauty Tested spunea...

Totul e bine cand se termina cu bine :)! Patronii restaurantului reprezinta un model de comportament in business, ar fi ideal daca toti ar avea aceeasi atitudine fata de clienti.

Epurica spunea...

Eu nu ies foarte des la restaurant (in principiu pentru ca in zona n-am prea multe variante) dar zau ca de fiecare data cand citesc cate o postare de a ta de papat in locuri frumoase imi vine sa ma urc in masina si sa merg undeva sa ma rasfat! :) Ca sa nu mai zic ce pofta mi-e de Fondue...

Cristina C spunea...

Salut!
Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
:) Un an nou fericit iti doresc!

Ela Iliesi spunea...

Suna delicios, am sa le fac o vizita cat de curand

La Sueta cu Nicole spunea...

Ce frumos ai povestit, ai putea fi un PR f bun pentru acest restaurant :D
Merita incercat!

Cecilia spunea...

Ma bucur ca se poate!
Se poate sa iti pretuiesti clientii si sa stii sa ii atragi.
Sper din tot sufletul sa devina o practica mai des intalnita....si nu doar pentru restaurante!

adela sirghie spunea...

@Katyna: da, imi aduc aminte comentariul tau. M-au surprins placut si am vrut sa se stie acest lucru. Este normal sa punctezi greselile, dar si sa lauzi cand este cazul. Poate iau exemplu si altii.

adela sirghie spunea...

@Beauty Tested: da, au castigat un client.

adela sirghie spunea...

@Epurica: si mie...dar cel mai mult paste cu trufe as vrea:)

adela sirghie spunea...

@Ela Iliesi: sa revii la comentarii si sa ne spui si parerea ta, neaparat.

adela sirghie spunea...

@La Sueta cu Nicole: bine, in prima faza i-am cam criticat, apoi am simtit nevoia sa spun si partea a doua, care aduce importante imbunatatiri. Pana si echipa chelnerilor a fost schimbata, am uitat sa spun acest lucru in text.

adela sirghie spunea...

@ Cecilia: important este ca au tinut cont de critici, nu s-au suparat si au imbunatatit formula.

miha.ela spunea...

Ma bucur ca au luat atitudine :)

MissBodescu spunea...

Mi se pare foarte de bun simt ce au facut.
Din pacate nu oricine ar face asta, mai ales ca a fost vorba de o consumatie fara limita.
Un mare plus pentru ei si pentru cine a luat decizia asta!

Lili spunea...

Ma bucur sa aud asta. Unii chiar stiu sa "dreaga busuiocul" si sa-si atraga clientii, iar altii se poarta in asa fel incat a doua oara nu mai calci pe acolo.E chestie de atitudine spun eu. Eu nu uit experiente de la Collage...

adela sirghie spunea...

@Miss Bodescu: sa stii ca de nota 10 au fost. Uite si un alt gest foarte elegant e care l-au facut si pe care eu am uitat sa il mentionez. Cand am terminat sticla de vin, au intrebat, fara nicio urma de ezitare daca dorim inca una. Noi nu luam niciodata mai mult de o sticla de vin la masa, asadar am refuzat. Dar avand in vedere ca masa era "on the house" ar fi putut "uita" sa intrebe acest lucru. Ei bine nu. Chelnerul nu a avut nicio urma de ezitare, ar fi adus si o a doua sticla daca am fi cerut.

adela sirghie spunea...

@Lili: la Collage a fost 100% nepotrivire de caracter. Acolo patron era ministrul Apararii din cate am inteles(eu nu rezonez deloc cu politikia), aici patron este un chef elvetian care face tot posibilul ca cei care ii trec pragul restaurantului sa fie multumiti. Este o abordare foarte foarte diferita. Gandind retrospectiv(in urma comentariului prmit de la tine) pot sa concluzionez: la Collage a fost un dezastru, aici la Mica Elvetie- au fost cateva lucruri punctuale care puteau fi usor remediate. De fapt au si fost. La Collage nu exista sperante...

adela sirghie spunea...

@Lili: la Collage a fost 100% nepotrivire de caracter. Acolo patron era ministrul Apararii din cate am inteles(eu nu rezonez deloc cu politikia), aici patron este un chef elvetian care face tot posibilul ca cei care ii trec pragul restaurantului sa fie multumiti. Este o abordare foarte foarte diferita. Gandind retrospectiv(in urma comentariului prmit de la tine) pot sa concluzionez: la Collage a fost un dezastru, aici la Mica Elvetie- au fost cateva lucruri punctuale care puteau fi usor remediate. De fapt au si fost. La Collage nu exista sperante...