Filmul Domnisoara Christina(2013) tocmai a fost prezentat zilele trecute la TIFF. Dupa o nuvela fantastica, semnata de Mircea Eliade, pe care am citit-o cu totii in liceu.
Prima varianta a aparut in 1992/93, puteti gasi filmul online in cazul in care sunteti curioase. Cat despre noua versiune, 2013, trebuie sa o vad neaparat, am cautat-o deja online, sa sar peste asteptare( pana cand il voi putea vedea la cinematograf), dar nu am gasit decat trailer-ul de mai jos deocamdata:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii:
Imi amintesc si acum cum mi se paruse horror cand am citit-o prima data. Era ceva la un moment dat cu un sunet de gheare care se auzea prin zid noaptea si cand am citit asta n-am mai dormit pe intuneric o saptamana, daca auzeam vreun sunet de la vecini faceam atac de cord. :)) Ce copil eram!
Eu am citit-o de mai multe ori de-a lungul vremii. Si trebuie sa spun ca de fiecare data m-a fascinat.
De fapt nu e nimeni in stare sa ma bulverseze asa cum o face Mircea Eliade(si aici ma refer la toata opera lui)
Imi place mult Hermann Hesse. Evident, este cu totul alt gen dar atinge o coarda sensibila de fiecare data. La Eliade ma fascina atmosfera.
Da, insa Eliade trece dincolo de beletristica. Ma gandesc la Istoria religiilor si credintelor religioase, Sacrul si profanul scl...
Pai si Hesse nu? Narcis si Gura-de-Aur, Jocul cu Margelele de Sticla, Siddharta? :(
Ma refer la faptul ca Mircea Eliade este cunoscut in primul rand ca istoric al religiilor( cu catedra la Chicago), opera literara fiind considerata (inclusiv de el insusi) secundara.
Nu imi dau seama daca m-am facut inteleasa, asa ca fac un mic rezumat. Vreau sa spun ca Hesse, ca romancier este mult mai complex decat Eliade. Insa Eliade este istoric al religiilor, performanta lui in acest domeniu trebuie cautata. Eu am citit Istoria religiilor din scoarta in scoarta si de aceea am spus ca ma fascineaza intreaga lui opera. Nu am vrut sa ma refer doar la literatura (Noaptea de sanziene, Nunta in cer, La tiganci, Domnisoara Christina, Sarpele-acestea fiind primele care imi vin in minte)
Bun, acum am inteles. Ma gandeam in acelasi timp ca exista autori ca Terry Pratchett si Neil Gaiman care chiar daca se "ascund" in spatele genului fantastic utilizeaza un simbolism care te pune pe ganduri si care nu se subscrie stilului facil. Asa si cu Hesse. Eliade in schimb a trecut peste limita beletristicii cam cum a facut-o si Calinescu.
Da, Eliade este cel de la care a pornit Istoria religiilor-studiu comparat. Mare pacat ca nu se reediteaza Istoria religiilor, nu exista alta carte care sa ma fi marcat mai mult ca aceasta(trei volume). Voi incepe sa o recitesc...chiar acum ma duc sa o caut:)
Ai citit-o?
Bineinteles. :) Dar au trecut vreo 5 ani de atunci...
La mine mai mult, vreo zece... insa este urmatoarea carte pe care o voi citi(reciti).
La mine va fi clar "Good Omens" Terry Pratchett si Neil Gaiman.
Domnisoara Christina si Maitreyi au fost preferatele mele in liceu. Mi-am propus sa citesc si "Noaptea de sanziene" insa de fiecare data cand ajung la Diverta termin cumparand alte carti decat cele pentru care am pornit la drum.
Ah, nuvelele fantastice ale lui Eliade... :)
Cred ca mi-au placut mai mult decat romanele lui, le-am citit pe toate cand terminasem clasa a opta... A fost vara in care am fost obsedata de Eliade, am citit tot :)
Apoi, am recitit cateva si, desigur, le-am vazut cu alti ochi, dar tot mi-au placut :)
Aveam si eu in jur de 14 ani cand le-am citit prima oara. Dar si acum cred ca as savura La tiganci de exemplu...
oh, da, dar si 19 trandafiri... :)
Trimiteți un comentariu