Jurnalul meu din vara lui 2013-prima parte

Intrucat simteam ca am ajuns cu nivelul de energie destul de jos, m-am dichisit, m-am parfumat, am luat din sifonier rochia lunga rosie (pe care am purtat-o si ieri exact din acelasi motiv) si am plecat- foarte, dar foarte hotarata la coafor, sa imi cumpar cel mai mare rasfat de care sunt in stare.
La Laurent Tourette, la care nu am mai ajuns de pe vremea cand ma vopseam si nimeni in afara de el nu parea sa il faca sa arate onorabil de cat de rupt si despicat si subtire si portocaliu si vai de steaua lui cum ajunsese.
Acum parul meu nu mai are nevoie de ingrijiri speciale, e sanatos, lucios natural si rade la soare cat e ziulica de lunga. Laurent l-a luat fi cu fir, i-a acordat atentia cuvenita, vreo 25 de minute a tot tuns si a tot indreptat. Parca era din aur parul meu, asa il tinea si il cantarea si dansa cu el inainte sa il taie. Din lungime a luat trei cm, dar nu imi pare rau, caci vara prefer sa il am mai scurt.  Adevarul este ca am cunoscut multi hair-stylisti, dar niciunul ca francezul. Niciunul nu a avut maiestria lui. Cred ca fiecare femeie ar trebui sa faca un efort sa mearga macar o data in viata la el.
Ei bine, eu i-am dat intotdeauna NOTA ZECE lui Laurent, la fel ca si acum. Parul are o taietura rafinata, se aseaza singur, cuminte aproape ca imi venea sa il rog sa nu ma mai coafeze.
Daca va intrebati ce pret are acest rasfat, va spun ca are unul mare. Tuns, spalat, coafat-210 lei.

Doua lucruri interesante am aflat de la el astazi.
1- ca daca nu iti place fixativul si eviti sa il folosesti(cum sunt eu), poti totusi incerca o varianta mult mai soft. Pulverizezi in palme si il aplici acolo unde e nevoie- portiuni de par unde parul se electrizeaza, unde o ia razna cand se regenereaza. Il poti cuminti cu palmele pe care ai pulverizat fixativ, fara sa il incarci deloc. Mi-a si aratat si mi-a placut cum a iesit, o sa incerc sa fac singura data viitoare, sa vad ce iese.
2- l-am intrebat despre cum poti proceda cu firele de par albe in cazul in care consideri ca este prea devreme sa te vopsesti. Problema pe care o voi avea si eu la un moment dat, asa ca ma voi interesa mai mult de acest procedeu. Si mi-a raspuns ca exista o solutie foarte soft, asa zisa vopsea pentru barbati (care poate fi folosita pentru femei). Este ca un fel de sampon, se aplica dupa ce ai spalat parul, o lasi sa actioneze cinci sau zece minute maxim si apoi o dai jos. Nu necesita aplicare cu pensula, ca in cazul celei clasice, de altfel se face in salonul de samponare. Coloreaza putin firele albe, intr-atat incat sa le faca sa se piarda printre cele care nu s-au decolorat.

Adevarul este ca mie nu mi-a trecut asa ceva prin cap, este pentru prima oara cand aud de acest procedeu. Daca vreuna dintre cititoarele mele stie mai multe amanunte, o rog sa imi scrie la comentarii.

Din lumea celor care nu cuvanta...

Look simplu, de vara: gene fir cu fir. Restul-nude....

Beauty Chat, iulie 2013 - prima editie

Eu ma imprietenesc greu. Cu toate fetele cu care sunt prietena de peste zece-douazeci de ani a fost la fel. Ne-am intalnit, ne-am placut, ne-am revazut din intamplare, ca-n filme as putea spune. Au urmat un an sau chiar doi de tatonare, am purtat discutii, am dezbatut probleme, carti, filme, baieti si cantareti. Abia apoi am inceput sa fim cu adevarat prietene bune.
Aceasta este o stare de fapt. Nu cred ca e nici bine, nici rau. Pesemne ca este una dintre ciudateniile cu care m-am nascut.

Am incercat uneori sa fiu si altfel, sa dau si eu, caci asa mi se nazarea ca c'est bon pour le moral, curs unei actiuni simple si rapide, sa ard etapele- gen: azi ne-am cunoscut, maine ne vedem la o cafea, poimaine iesim cu grupul, saptamana viitoare suntem cele mai bune prietene. Nu mi-a iesit niciodata. Se intampla un declic si eu nu mai puteam tine pasul. Istoria rapida ma depasea. Pierdeam interesul, placerea, curiozitatea. ma retrageam, ca si cum ar fi fost vorba de lumea mea care nu e compatibila cu lumea lor. Am fost de nenumarate ori in aceasta pozitie, incat ii cunosc simptomele chiar de la primele ore ale apropierii.

Asa ca eu am invatat sa am rabdare intr-o prietenie. Sa o cultiv, sa ii intaresc puterile vindecatoare, ca pe o planta de leac pe care o ingrijesti, o uzi si o cocolosesti tot anul, ca sa o poti culege fix in Noaptea de Sanziene, cand puterile ei sunt magice.

La fel se intampla si in cazul blogosferei, unde iata ca am inceput sa imi fac prieteni noi: Anne Hartung(am aflat ca am fost mai demult colega de redactie cu sotul ei Max), Federova, Alina Anghel(care au venit catre mine plutind ca niste zane, sa ne cunoastem), Hapi Riverwoman(prezenta in absenta). Evenimentul cu parfum exclusivist care ne-a unit a fost organizat de Anne si Denis Radu, se numeste Beauty Chat si este la prima editie. Ma gandesc ca data viitoare vor incepe mai multe prietenii frumoase si trainice.  Fotografia a fost facuta de Kleo, m-am bucurat foarte tare cand am vazut acest instantaneu, caci combina doua lucruri esentiale ale evenimentului: bucuria cunoasterii si o dulce si simpatica luare-aminte catre motivele care ne-au determinat sa ne petrecem ore in sir in fata computerelor.

DAYDREAMING

In asteptarea fericirii de august deja anuntate: o vacanta langa Mediterana, in care sa scriu, sa citesc, sa beau vin alb, rece si sec. Dor de duca. Paradisul de dupa colt...

Din lumea celor care nu cuvanta...

Ce urmeaza? Sarutul lui Brancusi sau Imbratisarea lui Nichita? Nu va ganditi ca sunt doar niste feline, pentru ca sunt, ca si noi, minunatii ale pamantului. Poezia, mai jos, sub poza:)

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată 
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, 
pe care-o lasă să-l străbată. 

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, 
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe 
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. 

Azi imi place...

Ochelari de soare D&G. Ii declar ochelarii de soare ai verii 2013, desi cred cu convingere ca peste doi ani-trei ani vor fi socotiti vintage...

Friday I'm in LOVE.

În aprilie 1998, arheologii din Coreea de Sud au descoperit, într-un cavou din Andong, trupul celui care a fost Eung-Tae Lee, membru al vechii familii Goseong Yi. Pe pieptul bărbatului decedat la vârsta de 30 de ani se odihnea următoarea scrisoare.

“Tatălui lui Won,
1 iunie 1596

Mi-ai spus mereu: «Dragă, hai să trăim împreună până când părul ne va încărunți şi să murim în aceiași zi». Cum ai putut muri fără mine? Pe cine ar trebui să ascultăm eu şi băiatul nostru cel mic și cum ar trebui să trăim? Cum te-ai putut duce înaintea mea?

Cum mi-ai dăruit inima și cum ți-am dăruit inima? Ori de câte ori ne întindeam unul lângă celălalt îmi spuneai mereu: «Draga mea, oare alţi oameni se preţuiesc şi se iubesc aşa cum o facem noi? Sunt şi ei ca noi?» Cum de ai putut să laşi totul în urmă şi să pleci fără mine?

Pur și simplu nu pot trăi fără tine. Tot ce îmi doresc este să vin la tine. Te rog ia-mă acolo unde ești tu. Sentimentele pe care le am pentru tine nu pot fi uitate, iar amărăciunea nu are limite. Unde să găsesc acum loc pentru inima mea și cum să mă împac cu dorul de tine pe care îl simte copilul nostru?

Te rog, citeşte această scrisoare şi răspunde-mi în detaliu în visele mele. Pentru că vreau să aud în detaliu ce spui în visele mele, am scris această scrisoare şi am pus-o lângă tine. Citește-o cu atenție și vorbește-mi.

Când voi da naștere copilului care este în pântecele meu, cui ar trebui el să spună «tată»? Poate oare înţelege cineva ceea ce simt? Nu există o tragedie pe măsură sub ceruri.

Tu eşti doar într-un alt loc şi nu ești într-o suferință la fel de mare ca a mea. Nu există nici limită și nici sfîrșit al durerii despre care pe scurt am scris aici. Te rog, citeşte această scrisoare şi apari în visele mele și arată-te în detaliu și vorbește-mi. Cred că te pot vedea în visele mele. Vino la mine în secret și arată-te. Nu există limite la ceea ce vreau să spun şi mă opresc aici.”

La căpătâiul lui Eung-Tae Lee, arheologii au găsit și sandalele din fotografia următoare. Sandale din cânepă împletită, cusute cu fire din părul soției îndurerate…

(via) si webcultura

YARDLEY APRIL VIOLETS

In gradina frumoasa de la British Gallery, de pe strada Paris, a avut loc una dintre lansarile foarte dragi mie: revenirea brandului Yardley in Romania. Prima oara am luat cunostinta cu el prin anii '91-92, cand pe bulevardul Magheru exista magazinul No36, poate cel mai elitist la vremea respectiva. Am discutat despre acest lucru si despre acele vremuri memorabile cu Daniela Palade Teodorescu, redactor sef la revista Avantaje, care si-a amintit ca in primul numar al revistei pe care o conduce, Yardley a avut o pagina de reclama. Am mentionat acest amanunt ca sa va dati seama cu cata curiozitate am ajuns eu la aceasta lansare, caci pentru mine nu era una oarecare, Yardley fiind un obiect al dorintei tuuror femeilor in acei ani zbuciumati. Am purtat o rochie unicat de la Adrian Oianu, ca un cer violet:

Detaliu cu dichis (pentru a se asigura de autenticitatea, atentia la detaliu si vechimea iilor, acestea sunt alese printr-un proces de selectie riguros facut de designerul Adrian Oianu):

"Bucatile de ie de pe tricourile noastre provin din ii romanesti autentice, vechi de aproximativ 50-70 de ani. 
Iile vechi pe care le folosim, sunt afectate in mod considerabil - sunt arse, rupte, patate sau au ramas doar bucati din ele. Noi, impreuna cu o parte din proprietarii lor, am considerat de buna credinta sa salvam tocmai lucrul manual, pe care l-am adaptat in viziunea noastra. Nimic nu se distruge, ci doar se salveaza!"

Rochie Adrian Oianu-din colectia Tricoul romanesc

sandale Christian Dior

geanta vintage anii '50, cumparata de pe Facebook, de la un targ organizat pentru a ajuta animalele fara stapan

Culoarea rochiei nu a fost premeditata, dar m-am indragostit de linia "April Violets", motiv pentru care nu am mai mirosit altceva (desi la Yardley gasesti linii pentru toate minunatiile unei gradini tipice englezesti: lacramioare, roze, levantica, margarete, bujori)

Foarte interesant mi s-a parut deodorantul pentru corp Yardley April Violets (pretul lui este 18 lei, il gasiti in farmaciile Centrofarm si la Britis Gallery). Se aplica pe tot corpul, dar nu are si rol antiperspirant. De cand il am, l-am folosit aproape zilnic, caci violetele mi-au cucerit, in ultimii ani, mintea si spiritul. Parfumul(apa de toaleta cu vaporizator) are pretul de 65 lei. Este un parfum simplu si delicat, putin pudrat.

Eu astazi sunt in gradina bunicilor

Dupa un somn agitat urmat de vreo doua ore in care am bajbait prin casa fara niciun rost, urmate de un alt somn, m-am trezit ca decizia pe care trebuia sa o iau inca de aseara e la fel de greu de luat si dimineata. Oricum, destul de previzibil, veti spune. Cand iau o decizie importanta, eu caut semne, caut sa descifrez ceea ce Eliade numea sacrul ascuns/camuflat in profan. Hiperbolizez orice, nu fac discriminari.
Si fiindu-mi mie inima grea, atarnandu-mi ca o piatra de moara, neavand destule date/semne, m-am tot invartit ca un titirez, parjolindu-ma cu scenarii care, pe termen lung, nu puteau decat sa imi aduca neplaceri.

Iata un moment teribil, in care eu chiar ii invidiez pe cei care stiu intr-o secunda sa il ia in brate pe marele A sau pe marele B. Pe marele DA sau pe marele NU.

Intrucat la mine nu e si nici nu va fi vreodata asa, m-am trezit ca mintea mea cauta innebunita un refugiu. Asa ca m-am trezit in casa bunicilor mei din Orastie, pe prispa vesnic racoroasa, din piatra, am zburat pe deasupra nisiplui din fata bucatariei, am ajuns la sopron si la lemne, la casuta din spate si la bujorii bunicii care strajuiau intrarea in gradina. Roz pe-o parte, albi pe alta. Acolo am zabovit cel mai mult. I-am vazut incoltind, crescand si inflorind in cele cateva secunde in care m-am gandit la ei si i-am revazut la fel de proaspeti ca odinioara.. Apoi am zburat pe deasupra gradinii. A fost minunat. Am vazut sirul lung de florile de-nu-ma-uita, florile preferate ale bunicului meu, ciresul cel bun si dulce, rasadurile de salata, prunii cei parca vesnic invaluiti in ceata si nucul urias, marea mea iubire din gradina de la Orastie.
De altfel, acolo ma aflu si acum, sub nucul urias, cel mai protector dintre protectori, nestiind inca ce decizie sa iau. Intr-un loc pe care nu l-am mai vazut de peste trezeci de ani, dar care este totusi primul loc in care m-am refugiat, sa astept Marele Semn.

Pana in acest moment, eu nu am realizat care este locul meu secret. Sau nu mi-am dat seama ca gradina bunicilor este unul dintre ele. Poate ca exista si alte modalitati de a te retrage doi-trei pasi inapoi, dar acesta mi s-a parut cel mai la indemana. Voi stiti pe unde haladuieste sufletul vostru cand se teme si  cand aveti de luat o decizie importanta?

Din lumea celor care nu cuvanta...

E luni si avem si pe roz:

Jane Birkin/Emmanuelle Alt

Una dintre cele mai reprezentative frantuzoaice, Emmanuelle Alt, recunoste ca lejeritatea stilului arborat de ele vine... iata, de la o englezoaica:)

Azi imi place...

...ia cu semne cusute cu ata rosie purtata de Selma Blair. Ieri, undeva in Hollywood.

Azi: turcoaz pe unghii, caci visez la Mediterana:)

Cand merg la manichiura, ma hotarasc greu, foarte greu asupra nuantelor. Prima oara mi-a atras atentia un galben intens, apoi un portocaliu, a urmat un verde intr-o nuanta gen iarba timpurie, albul de pe unghiile manichiuristei,  apoi acest turcoaz intens. Am ales turcoazul pentru ca nu l-am mai avut nciodata pe unghii. C'est bon pour le moral! 

Pozele au fost facute ieri, la inaugurarea Monroe, primul lounge de make-up&hair express din Romania. Se afla in zona Floreasca, vis-a vis de Rue du Pain. Interesant conceptul lor: poti intra la Monroe fara sa fi facut vreo programare in prealabil. De fapt nici nu exista programari acolo. Nu te-ntreaba nimeni, asadar: aveti sau nu aveti programare. Pai daca nu, sa vedem ce avem noi liber... Esti in zona, te duci, in 20 de minute e gata manichiura. Zona serviciilor e oarecum limitata, dar acest lucru apare ca necesitate, sa asigure fluxul : doar spalat- coafat (fara tuns si vopsit), manichiura, pedichiura, machiaj de zi si de seara, tratament facial rapid(fara curatare). Data viitoare cand merg la manichiura voi alege alb, nu l-am mai purtat din liceu, cand nu aveam voie decat alb sau lac transparent:)

Later edit: nuanta aleasa se numeste Vertigo, de la firma Melkior. Din pacate, nu este un lac rezistent...

Beautynews: azi, The Bond Girls by OPI

Pana acum nu am avut niciodata unghiile pictate in liquid sand, de fiecare data am ales altceva, insa imi place mult Vesper din noua colectie The Bond Girls. Ii corespunde Eva Green, care mi se pare ravasitor de frumoasa. Incepand de astazi puteti gasi intreaga colectie The Bond Girls AICI,  pe BeautySpell. O varianta la fel de tentanta mi se pare si albul, care revine in forta si care, pentru ca a lipist atat de multa vreme din peisaj, pare interesant si exclusivist.

Ce cred eu/ ce credeti voi

Iata ce cred eu ca poate sa faca un barbat fara sa fie ridicol. In materie de beauty stuff, evident:

YES, you can do:

1 - manichiura si pedichiura, fara lac transparent
2  - tratamente faciale de curatare(cu masti si masaj)
3 - sa se rada pe corp(cu epilatul e mai greu, chiar, voi cunoasteti vreun barbat care se epileaza cu ceara?)
4 - sa se penseze putin/tunda sprancenele, dar numai daca e nevoie(Mircea Albulescu trebuie sa ramana un caz singular!)
5 - sa foloseasca balsam/crema dupa ras
6 - sa foloseasca spuma/gel de par

Big NO:
-vopsitul parului(nu ma refer la actori, manechini )
-botox
-implant de par(mai bine chel)
-solar

Nu stiu/inca nu m-am hotarat
-epilare IPL

Lista ramane deschisa. Daca mai imi vin idei, o voi completa. Daca doriti sa va aduceti aportul si mie mi-a scapat ceva important, va rog mult nu ezitati sa imi scrieti. E foarte posibil ca de azi si pana maine sa modific textul:)

Numai si numai pentru iubitoarele de pisici:

O pisică își petrece aproximativ 30% din viață îngrijindu-se de aspectul său:) Nu-i de gluma, cred ca daca ar putea, ar citi toate blogurile de beauty.

Mai jos aveti o selectie interesanta despre obiceiurile pisicilor, numai buna de citit diminica seara(sau luni dimineata, in cazul in care nu deschideti blogul astazi).

Va doresc lectura placuta:)

- 95% dintre proprietarii de pisici recunosc că vorbesc cu ele.

- Pisicile pot fi și ele, ca și oamenii, dreptace sau stângace.

- O pisică poate sări de șapte ori înălțimea ei.

- Pisica nu poate vedea imediat sub nasul ei, de aceea bunătățile pe care i le aruncați pe podea vor rămâne neatinse dacă nu este atentă când le aruncați.

- Corpul pisicii conține 230 de oase, în timp ce al omului are doar 206.

- Pisicile au patru rânduri de mustăți.

- Sprintul pisicii poate atinge 49 km/h.

- Pisicile pot vedea în întuneric de 6 ori mai bine decât oamenii, datorită unui strat de celule cu proprietăți extra-reflectoare ce absorb lumina și care se numește tapetum lucidum.

- Pisicile își folosesc mustățile pentru a-și da seama dacă un loc este suficient de larg să se poată strecura în interiorul lui. Astfel, mustățile îi servesc ca un fel de antene ce o ajută să măsoare lărgimea corectă a unui pasaj.

- Rar o pisică miaună la o altă pisică, acest sunet fiind folosit pentru comunicarea cu oamenii.

- Pisica se curăță cu ajutorul limbii și al lăbuței atunci când a trecut printr-un pericol sau după ce s-a bătut cu o altă pisică. Acest gest se presupune că are rolul de a calma animalul, prin realizarea unei activități naturale și instinctive.

- Pisica nu transpiră niciodată, deoarece nu are glande sudoripare.

- O pisică își petrece aproximativ 30% din viață îngrijindu-se de aspectul său.

- Spatele arcuit al pisicii face parte dintr-un sistem complex de limbaj corporal, de obicei asociat cu amenințarea. Arcul este atât de ascuțit deoarece șira spinării pisicii are cca 60 de vertebre, în timp ce omul nu are decât 34.

- Creierul pisicii este mult mai asemănător cu cel uman decât cu cel de câine.

- Urechea pisicii pivotează pe un arc de 180°.

- Auzul pisicii este unul dintre cele mai fine din lumea animală. În timp ce ele pot auzi sunete aflate pe o frecvență de 65 kHz, auzul uman se oprește la doar 20 kHz.

- Inima pisicii înregistrează între 110 și 140 de bătăi pe secundă, respectiv de două ori mai multe decât inima umană.

- Maxilarul pisicii nu se poate mișca într-o parte și-n alta.

- Temperatura normală a corpului pisicii este de 38,6° C.

- Simțul gustativ al pisicii este mult mai bine dezvoltat decât cel al câinilor.

- Coada pisicii, respectiv poziția ei, comunică foarte multe despre sentimentele și intențiile ei. Astfel, coada ridicată înseamnă fericire, zvârcolirea ei reprezintă un semn de amenințare, iar când pisica își ține coada în jos și aproape de corp, înseamnă că se simte nesigură.

- Coada pisicii joacă un rol vital în păstrarea echilibrului și a „reflexului de îndreptare”, care îi permite să aterizeze întotdeauna în picioare, chiar și de la înălțimi foarte mari.

- Limba pisicii este foarte aspră, deoarece este acoperită de papile ca niște cârlige, îndreptate înapoi, ce o ajută să-și apuce mai bine prada și să o țină în gură.

- Pisica femelă se poate împerechea când ajunge la vârsta de 5 luni, în timp ce un motan se poate împerechea când vârsta lui este cuprinsă între 7 și 10 luni.

- Pisicile trebuie să mănânce grăsimi, deoarece corpul lor nu le poate produce. Nu hrăniți niciodată pisicile cu mâncare pentru câini, deoarece acestea au nevoie de o cantitate de proteine de 5 ori mai mare decât câinii.

- Pisicile adoră să-și audă numele și să audă vocea stăpânului cât mai des, așa că este indicat să li se vorbească.

- Pisicile nu au o structura osoasă în jurul gâtului și de aceea își pot strecura corpul prin orice orificiu prin care ar intra cu capul.

- Pisicile au o memorie mai bună decât câinii. Teste efectuate de Universitatea din Michigan au dus la concluzia că, în timp ce memoria câinelui nu durează mai mult de 5 minute, a pisicilor se poate menține până la 16 ore, depășind din acest punct de vedere maimuțele și urangutanii.

- Pisicile au un auz extrem de bine dezvoltat. Urechile lor au 30 de mușchi ce controlează urechea externă (prin comparație, urechea umană are doar 6). Acești mușchi se rotesc la 180° și de aceea pisicile aud la fel în toate direcțiile, fără să fie nevoite să-și întoarcă capul.

- Pisicile pot vocaliza aproximativ 100 de sunete diferite, comparativ cu câinii, ale căror coarde vocale nu pot emite decât 10 sunete.

- Pisicile au grupa sanguină AB, la fel ca și oamenii.

- Pisicile au o a treia pleoapă, care este foarte rar vizibilă. În cazul în care se vede, acest lucru poate fi semnul unei probleme de sănătate.

- Pisicile au abilitatea de a folosi ceasul biologic, unghiul soarelui și câmpul magnetic al Terrei.

- O pisică ajunsă la vârsta de 15 ani și-a petrecut probabil 10 ani din viață dormind.

- O pisică înspăimântată poate fugi cu o viteză de 31 mile/h, mai repede decât un sprinter de performanță.

- Majoritatea pisicilor albe cu ochi albaștri sunt surde. Pisicile albe care au doar un singur ochi albastru sunt surde doar de urechea ce corespunde acestuia.

- Abraham Lincoln era un mare iubitor de pisici. Cât timp a locuit la Casa Albă, el a avut patru. Tabby, cum era numită una dintre ele, a fost prima pisică ce a călcat pragul Casei Albe.

- Pisicile adulte fără probleme de sănătate dorm profund 15% din viața lor și se află în stare de veghe 50% din timp.

- După ce sunt luate în brațe, pisicile își ling blănița, pentru a și-o face din nou mătăsoasă și pentru a scăpa de mirosul „uman”. Se spune de asemenea că linsul are drept efect calmarea animalului.

- Felinofobia reprezintă teama de pisici. Julius Caesar, Henry al II-lea, Charles al XI-lea și Napoleon sufereau cu toții de aceasta boală și aproape leșinau de teamă în prezența unei pisici.

- Toate pisicile se nasc cu ochi albaștri.

- Pisicile fac parte din categoria felinelor. Ele s-au desprins de celelalte mamifere cel puțin acum 40.000.000 de ani, ceea ce le plasează printre cele mai vechi familii de mamifere.

- Americanii cheltuiesc mai mulți bani pe mâncarea pentru pisici decât pe cea pentru bebeluși.

- O pisică adult are 30 de dinți și aproximativ 12 mustăți.

- Egiptenii din antichitate credeau că Bast era mama tuturor pisicilor de pe pământ și că pisicile erau animale sacre.

- În timpul nopții, pisica poate aduna în corneea ei mărită de șase ori mai multă lumină decât oamenii. Deoarece vede mai bine decât oamenii în timpul nopții și se concentrează mult mai bine pe obiecte sau animale aflate la distanță, pisicile sunt niște vânători de noapte extrem de eficienți.

- Superstiția legată de pisica neagră este originară din America. În Asia și în Anglia, se consideră că aduce noroc.

- Atât oamenii, cât și pisicile au regiuni identice din creier responsabile cu emoțiile.

- Cardinalul Richelieu iubea atât de mult pisicile, încât ținea în casă 14. Avea un personal angajat special pentru ele, iar la moartea sa, le-a lăsat lor întreaga avere.

- Familiile de pisici sunt cele mai fericite atunci când sunt formate dintr-un număr par de membri. Pisicile sau puii de pisică ar trebui achiziționați în perechi, dacă acest lucru este posibil.

- Boala zgârieturii de pisică, o boală curabilă, însă uneori extrem de dureroasă, este provocată de un bacil. În ciuda numelui ei, aceasta poate fi provocată de o serie de alte zgârieturi, nu numai de cele provenite de la pisici.

- Urina de pisică strălucește în întuneric.

- Unele pisici se nasc cu degete în plus la lăbuțe. Această anomalie se numește polidactilie.

- Când pisicile zgârie mobila, acest lucru nu reprezintă un act de maliție; ele își ascut ghearele.

- Pisicile dorm în medie 16 ore pe zi, mai mult decât orice alt mamifer.

- Pisicile își îngroapă materiile fecale pentru a-și ascunde urma de prădători.

- Pisicile pot dona sânge altor pisici.

- Pisicile pot căpăta „pete de bătrânețe” de culoare neagră, care apar de regulă în jurul boticului și al ochilor, când pisica a ajuns la o vârstă cuprinsă între 3 și 5 ani.

- Pisicile se pot plictisi. Acest lucru este vizibil în comportamentul lor în momentul în care se ling excesiv, mestecă sau mușcă.

- Pisicile disting culorile. Studiile au demonstrat faptul că ele disting între roșu și verde, roșu și albastru, roșu și gri, verde și albastru, albastru și gri, galben și albastru și galben și gri.

- Pisicile văd cu exactitate până la aproximativ 36 de metri distanță, iar unghiul lor vizual este de 285° (comparativ cu al omului, care este de aproximativ 200°).

- Pisicile au 13 coaste.

- Pisicile au nevoie de o șesime din cantitatea de lumină de care au nevoie oamenii pentru a vedea. Cu toate acestea, vederea lor din timpul zilei nu poate fi comparată cu cea a oamenilor.

- Pisicile torc cu o frecvență de 26 de sunete pe secundă, aceeași frecvență ca a unui motor diesel la turație normală.

- Pisicile pășesc cu ambele lăbuțe stângi și apoi cu ambele drepte, indiferent dacă merg sau aleargă. Singurele animale care mai fac acest lucru sunt girafele și cămilele.

- Pisicile își pun în mișcare 500 de mușchi pentru a sări și a sprinta.

- În ciuda reputației de mofturoase pe care o au, pisicile consumă aproximativ 127.750 de calorii pe an, aproape de 28 de ori mai mult decât cântărește corpul lor și aceeași cantitate de lichide. În caz că vă întrebați, pisicile nu pot supraviețui cu o dietă vegetariană.

- Contrar așteptărilor, pisicile și nu câinii sunt cele mai răspândite animale de casă din SUA. Există cca 66 de milioane de pisici și 58 de milioane de câini, în timp ce papagalii ocupa locul al treilea, cu un număr de 14 milioane.

- În fiecare zi, în adăposturile pentru animale din SUA se ucid în medie 30.000 de câini și pisici.

- Scriitorul american Ernest Hemingway avea la un moment dat 30 de pisici în casa lui din Havana.

- Motanul Felix este primul personaj de desen animat după care a fost construit un balon în cadrul unei parade.

- Florence Nightingale a avut de-a lungul vieții 60 de pisici.

- Calmantele pe care le folosesc oamenii pentru atenuarea sau eliminarea durerii sunt toxice pentru pisici. De asemenea, ciocolata este otrăvitoare pentru ele (ca și pentru câini!).

- Lăsată într-un mediu natural, o pisică poate avea între 3 și 7 pisoiași la fiecare 4 luni. Acesta este motivul pentru care sterilizarea pisicilor este atât de importantă.

- Dacă pisica se rostogolește în fața ta, expunându-și stomacul, poți fii sigur că are totală încredere în tine. De asemenea, este și o modalitatea de a-ți demonstra plăcerea pe care o simte când îi ești prin preajmă.

- În anul 1888, cca 300.000 de pisici mumificate au fost descoperite în Beni Hassan, Egipt. Ele au fost vândute la prețul de 18,43 dolari pe tonă și transportate în Anglia pentru a fi folosite ca îngrășământ.

- Pe lângă nas, pisicile își pot folosi pentru a mirosi și organul lui Jacobson, situat în partea superioară a gurii.

- În Egiptul Antic, întreaga familie își rădea sprâncenele în semn de respect și doliu atunci când le murea pisica.

- În general, pisicile trăiesc mai mult decât câinii, între 12 și 14 ani. Unele pisici însă pot atinge vârsta de 20 de ani, sau chiar mai mult. Longevitatea unei pisici depinde de alimentație, de mediu, de îngrijirea veterinară și de o serie de alți factori. De asemenea, este extrem de important dacă pisica trăiește în interiorul unei locuințe, sau i se permite să iasă și afară (de regulă, pisicile care trăiesc afară trăiesc în jur de 8 ani). Consensul general este acela că la vârsta de 7 ani, o pisică poate fi considerată ajunsă la vârsta a doua, iar de la 10 ani în sus, ea este bătrână.

- Proporțional cu mărimea corpului lor, pisicile au cei mai mari ochi dintre mamifere.

- În secolul al IX-lea regele Henry I al Saxoniei a decretat ca amenda pentru uciderea unei pisici să fie de 6 coșuri de porumb.

- S-a demonstrat că persoanele care au un animal de casă trăiesc mai mult, sunt mai puțin stresate și nu sunt atât de expuse atacurilor cerebrale.

- S-a demonstrat științific că acțiunea de a mângâia o pisică reduce tensiunea arterială.

- Deși se crede că pisicile nu disting culorile, s-a demonstrat că ele pot vedea albastrul, verdele și roșul.

- Stomacul multor pisici nu este capabil să digere laptele de vacă; atât laptele simplu, cât și produsele preparate din el le produc diaree.

- Multe dintre oasele pisicii se află în coadă.

- Mai mult de 30% dintre americani au o pisică.

- Majoritatea pisicilor au 5 degete la lăbuțele din față și numai 4 la cele din spate.

- Sterilizarea unei pisici îi poate prelungi viața cu 2-3 ani.

- Nu ridicați niciodată un pui de pisică de ceafă, numai mama lui poate face acest lucru într-o manieră sigură, care să nu-i facă rău.

- Pisoiașii abia născuți au canalele auditive astupate și nu încep să audă decât după 9 zile.

- Cuverturile de culoare galbenă sau portocalie reprezintă o agresiune pentru pisici. De aceea, un obiect strălucitor de culoarea portocalie, plasat lângă mobilă, o poate ține departe pe pisică, tăindu-i pofta să mai zgârie mobila în acel punct.

- Persoanele alergice la pisici au de fapt alergie la saliva acestora și la particulele de praf ce se adună în blana lor. De aceea, dacă pisicile sunt spălate în mod regulat, aceste persoane își pot reduce în mod simțitor intoleranța.

- Cea mai bătrână pisică a tuturor timpurilor este cunoscută ca fiind Ma, din Devon, care avea 34 de ani atunci când a murit, adică în 1957.

- Torsul face parte din repertoriul de socializare al fiecărei pisici, realizat, se pare, prin mișcarea sacadată a aerului, obținută cu ajutorul contracțiilor diafragmei. Surprinzător este faptul că torsul poate fi produs și atunci când este evident că sunt nervoase sau stresate, probabil ca un mod de calmare. Însă de cele mai multe ori, pisicile torc atunci când sunt mulțumite și liniștite, iar sunetul este produs pentru prima dată chiar când sunt micuțe și sug lapte de la mama lor.

- Pisicile siameze sunt originare din Siam, Thailanda de astăzi. Legenda spune că ele erau companionii regelui sau ai preoților ce vegheau templul. Există urme privind prezența siamezelor în Egipt și Burma, dar această ipoteză a născut multe controverse. Siamezele au fost aduse pentru prima dată în Anglia la începutul secolului al XIX-lea.

- Sir Isaac Newton, cel care a descris pentru prima dată legile gravitației, este de asemenea inventatorul ușiței mobile pentru pisici, ca urmare a faptului că el însuși avea foarte multe animale de acest gen în casă.

- Strămoașa tuturor pisicilor domestice este pisica sălbatică africană, a cărei specie a supraviețuit și în zilele noastre.

- Cantitatea medie de mâncare pentru pisici, pe care acestea o primesc din conservă sau hrană uscată este echivalentă cu o „masă” constând în 5 șoareci.

- Pisica a fost domesticită acum mai bine de 4000 de ani.

- Culoarea blănii pisicilor siameze este legată de temperatura corpului, respectiv porțiunile mai reci sunt mai închise. Pisoii de siameză se nasc albi datorită căldurii din uterul pisicii, înainte de a-i făta. Această căldură este cea care nu permite întregii blăni ce le acoperă corpul să se închidă la culoare.

- Pisica domestică este singura din specia ei capabilă să-și țină coada în poziție verticală în timpul mersului. Toate pisicile sălbatice își țin coada în poziție orizontală sau între picioare. Coada ținută în sus înseamnă fericire, dreaptă, este un semn de avertizare, în timp ce coada ținută între picioare este dovadă de insecuritate.

- Cea mai grea pisică înregistrată vreodată cântărea 20,865 kg.

- Singurul animal domestic nemenționat în Biblie este pisica.

- Pedeapsa aplicată acum 4000 de ani în Egipt pentru uciderea unei pisici era moartea.

- Pisicile persane au blana cea mai mare și mai deasă dintre toate pisicile domestice.

- Este demonstrat faptul că pisicile își pot găsi stăpânii în locuri în care nu au mai fost niciodată. Există povești ce par să conțină o documentare serioasă la bază, care descriu „călătoriile” de sute și chiar mii de kilometri ale pisicilor în căutare stăpânilor.

- Expresia din limba engleză echivalentă pentru „a ploua cu găleata” este to rain cats and dogs (a ploua cu câini și pisici), iar originea ei datează din secolul al VII-lea. În Anglia, din cauza ploilor torențiale, multe animale de pe stradă se înecau și trupurile lor pluteau pe șuvoaiele de apă ce inundau străzile. Acest fenomen lăsa impresia că într-adevăr ploua cu câini și pisici, de unde derivă și expresia.

- Van, o rasă foarte veche și rară de pisică turcească, se deosebește de toate celelalte tipuri de pisici prin pasiunea ei pentru apă. Cunoscută și sub numele de „pisica înotătoare”, Van este o pisică puternică, rapidă și agilă.

- Există în întreaga lume mai bine de 5 milioane de pisici domestice. În ceea ce privește numărul de rase, părerile sunt împărțite: Asociația Crescătorilor de Animale, care deține o evidență mondială, susține că sunt 35 de rase, în timp ce Asociația Internațională a Pisicilor a înregistrat 38.

- Dacă îți vei surprinde pisica lipită de geam, urmărind intens o pasăre, scoțând un sunet ciudat și clămpănind din maxilare, trebuie să știi că ea acționează pur și simplu din instinct – ceea ce face este direct legat de instinctul de mușcătură mortală pe care toate pisicile (sălbatice sau domestice) o folosesc pentru a-și prinde prada.

- Winston Churchill adora pisicile. Jock, pisica lui, se pare că i-a stat la căpătâi când a murit.

- Dispoziția pisicii poate fi ușor detectată dacă o privești în ochi. Când este înspăimântată sau agitată, pupilele îi sunt mari și rotunde, iar dacă este nervoasă, acestea vor fi înguste. Mărimea pupilei este legată atât de starea de spirit a animalului, cât și de intensitatea luminii.

- Pisicile tinere pot distinge între două sunete aflate la o distanță de doar 45 cm unul de altul și la 18 m de ea.

Sute de chilipiruri:

Azi zi maine, doar in Bucuresti. Intrarea este libera:

BB la munte si la mare:)

Nu stiu de ce, dar imi vine foarte greu sa scriu despre tinted creams si BB creams. Nu mi-au facut nimic  rau niciodata, dar nu ma declar tocmai admiratoarea lor. Oricum, din cate am inteles eu, BB Creams-cele  care au aparut pe piata europeana, nu au mare lucru in comun cu originalul asiatic, asa ca nu este un subiect pe care sa il stapanesc foarte bine, caci nu am incercat decat cateva variante europene.

Prima mea crema colorata a fost de la Dior si de-abia se lansase conceptul. Cred ca era in urma cu vreo 15 ani.  Nu se numeau BB, ci creme colorate. Au avut un succes relativ la acea vreme, caci de-abia de doi ani a inceput cu adevarat nebunia. Crema de la Dior era ceea ce numesc eu "o crema frumoasa"- era intr-o sticluta eleganta, de colectie, mirosea bine, te facea sa te simti bine, deci era un perfect produs Christian Dior. Dar era prea hidratanta, ingrasa repede tenul si parca atragea gulerele deschise la culoare intr-un fel de malaxor rau intentionat, care te faceau sa te simti oarecum murdara de dimineata pana seara. Parca plangea cineva pe hainele tale, tot timpul eram obsedata de urmele pe care le lasa la gat.  Am obosit sa le pandesc si sa ma duc la baie in fiecare ceas, sa le verific. Asa ca am inchis subiectul, am tras obloanele si am decis ca numai fond de ten oil free voi folosi de acum incolo.

Cred ca de aceeasi parere cu mine a fost si multe milioane de femei, caci pana acum doi ani nu parea sa fie un produs prea popular.

Dar uite ca reluam povestea de unde am ramas in urma cu 15 ani.

In acest moment am Light Texture Tinted face Cream cu SPF 30, gasiti detaliile aici.
Textura este intr-adevar light, nuanta se potriveste tenului meu deschis la culoare. O fixez cu pudra. Acoperire mica. Efect natural(nota 10)
As vrea sa spun ca nu murdareste hainele, dar nu e asa. Cand ai tenul gras, cand afara soarele straluceste, iar tu ai haine albe ei bine eu recomand totusi un fond de ten oil free. Nu e un dezastru, nu strica hainele, insa eu ma simt mult mai relaxata cu un fdt.
Cand o folosesc: daca ies din casa doar pentru trei-patru ore. Sau cand trebuie sa ma machiez repede si nu mai am timp de baza de machiaj.  Cand si trei-patru minute conteaza. Da, atunci e salvarea mea. In cazul meu, functioneaza perfect ca produs complementar. Nu poate inlocui un fond de ten oil free.

How 2 start a day. A beautiful summer day:)

CHANEL show Fall-Winter 2013/14 Haute Couture

 Tocmai scos din cuptor:

Buletin de Bucuresti/ o scrisoare catre cititoarele mele...

Astazi am primit o solicitare putin mai neobisnuita. Una dintre frumoasele mele cititoare (si foarte tanara) mi-a trimis un mesaj in care imi cerea ajutorul. Mai precis, o opinie avizata, caci se afla la o rascruce de drumuri, pe care inca nu s-a hotarat cum sa o treaca. Nu, nu este o problema sentimentala si romantica la mijloc(desi am primit solicitari in acest sens, nu le-am dezvaluit niciodata si buzele mele vor fi de-a pururi pecetluite).

Vrea sa plece din urbea natala, in care lucrurile sunt-desigur, bune si frumoase, prietenii sunt prieteni, viata trece calma, zilele sunt senine, iar timpul se scurge lin. Dar are nevoie de o provocare, vrea sa isi incerce limitele si simte, cred, nevoia de a-si urma destinul. Care, la prima vedere, pare sa fie altundeva decat in locul in care s-a nascut, a copilarit si si-a petrecut adolescenta. Vrea sa sa mute in capitala, sa urmeze cursurile unei facultati si sa isi gaseasca un job.
A mai cerut si alte sfaturi, de la cei pe care i-a socotit ea avizati, iar concluzia a fost ca nimeni nu a impulsionat-o sa vina in Bucuresti.  Motivele sunt lesne de inteles: capitala este vazuta ca un malaxor care distruge vieti si supune chiar si caractere considerate uneori, puternice.

Ei bine, eu am sfatuit-o exact contrariul. Nu am omis sa ii spun ca mai mult ca sigur primul an va fi un cosmar, ca sentimentul dezradacinarii o va bantui noptile si ii va tulbura zilele. Ca se va lupta si cu morile de vant. Ca nu se va regasi, la capat de drum, in inocenta si dragalasenia cu care porneste sa cucereasca lumea. Dar ca merita sa vina si sa incerce marea cu degetul. Dupa cum vedeti, nu ma sfiesc deloc sa imi spun parerea atunci cand mi se cere. Nu m-am eschivat niciodata.

Insa nu pot sa nu ma gandesc si sa ma intreb: voi ce sfat i-ati fi dat fetei? Sa vina sau sa nu vina in capitala?

Un moment perfect

Ieri, la supermarket, nu stiam ce banda de la casierie merge mai repede, asa ca le-am verificat pe toate inainte de a alege una. In fata mea era un barbat simplu, cu trasaturile grele si cu fata plina de linii. Genul muncitor cu ziua. Sarac. Simteai cumva ca viata nu a fost blanda cu el. Cred ca avea 45 de ani, dar parea de 60. Poate chiar 65. Imbatranit inainte de vreme. M-am asezat dupa el. Avea doua paini albe si o punga cu boabe pentru pisici. M-am uitat la el, m-am uitat la punga. Iar m-am uitat la el si iar m-am uitat la punga. Nu ai fi zis ca e genul care are grija de o pisica. Nu in genul ca le face rau, dar cu siguranta nu mi-ar fi trecut prin cap, daca nu era punga cu bobite, ca ar putea avea asemenea gingasii bine ascunse intr-o fizionomie care il facea sa para mai aspru si mai batran.

Si mi-am adus aminte de o povestire scrisa de Hemingway, despre un barbat care avea grija de animalute-The old Man at the Bridge, pe care o puteti citi la finalul postarii. Toata lumea din jurul lui fugea, se retragea, era razboi, iar el era singurul care statea si se intreba ce o sa faca el fara animalele de care a avut grija toata viata. Care este de fapt rostul lui, daca animalele lui nu vor mai fi...

Apoi, ca sa intru in vorba cu el, l-am intrebat pe barbatul din fata mea cate pisici are. Prima oara nu mi-a raspuns. Mi-a aruncat doar o privire rapida, pe sub gene. Cred ca nu i-a venit sa creada ca vorbeam cu el. Am repetat intrebarea. Fata i s-a luminat instantaneu, a intinerit  si mi-a raspuns ca patru. Doi mari si doi mici, care s-au pripasit in ograda lui. Apoi a scos o punga din buzunar, ponosita de atatea refolosiri, ca sa nu mai plateasaca si acea ecotaxa la supermarket.
L-am rugat sa ma lase sa platesc eu mancarea pisicilor si painile. Nu am avut impresia ca dau de pomana (eu chiar nu dau bani cersetorilor), ci fac un lucru firesc, la fel cum firesc este sa ai grija de patru pisoi care s-au pripasit pe la tine prin ograda, oricat ai fi de amarat.

A plecat uluit, multumind incontinuu, iar mie mi s-au umplut ochii de lacrimi.

“The Old Man at the Bridge” 
by Ernest Hemingway

An old man with steel rimmed spectacles and very dusty clothes sat by the side of the road. There was a pontoon bridge across the river and carts, trucks, and men, women and children were crossing it. The mule- drawn carts staggered up the steep bank from the bridge with soldiers helping push against the spokes of the wheels. The trucks ground up and away heading out of it all and the peasants plodded along in the ankle deep dust. But the old man sat there without moving. He was too tired to go any farther.
It was my business to cross the bridge, explore the bridgehead beyond and find out to what point the enemy had advanced. I did this and returned over the bridge. There were not so many carts now and very few people on foot, but the old man was still there.
"Where do you come from?" I asked him.
"From San Carlos," he said, and smiled.
That was his native town and so it gave him pleasure to mention it and he smiled.
"I was taking care of animals," he explained.
"Oh," I said, not quite understanding.
"Yes," he said, "I stayed, you see, taking care of animals. I was the last one to leave the town of San Carlos."
He did not look like a shepherd nor a herdsman and I looked at his black dusty clothes and his gray dusty face and his steel
rimmed spectacles and said, "What animals were they?"
"Various animals," he said, and shook his head. "I had to leave them."
I was watching the bridge and the African looking country of the Ebro Delta and wondering how long now it would be
before we would see the enemy, and listening all the while for the first noises that would signal that ever mysterious event called contact, and the old man still sat there.
"What animals were they?" I asked.
"There were three animals altogether," he explained. "There were two goats and a cat and then there were four pairs of pigeons."
And you had to leave them?" I asked.
"Yes. Because of the artillery. The captain told me to go because of the artillery."
"And you have no family?" I asked, watching the far end of the bridge where a few last carts were hurrying down the slope
of the bank.
"No," he said, "only the animals I stated. The cat, of course, will be all right. A cat can look out for itself, but I cannot think
what will become of the others."
"What politics have you?" I asked.
"I am without politics," he said. "I am seventy-six years old. I have come twelve kilometers now and I think now I can go
no further."
"This is not a good place to stop," I said. "If you can make it, there are trucks up the road where it forks for Tortosa."
"I will wait a while," he said, " and then I will go. Where do the trucks go?"
"Towards Barcelona," I told him.
"I know no one in that direction," he said, "but thank you very much. Thank you again very much."
He looked at me very blankly and tiredly, and then said, having to share his worry with someone, "The cat will be all right, I
am sure. There is no need to be unquiet about the cat. But the others. Now what do you think about the others?" "Why they'll probably come through it all right."
"You think so?"
"Why not," I said, watching the far bank where now there were no carts.
"But what will they do under the artillery when I was told to leave because of the artillery?" "Did you leave the dove cage unlocked?" I asked.
"Y es."
"Then they'll fly."
"Yes, certainly they'll fly. But the others. It's better not to think about the others," he said.
"If you are rested I would go," I urged. "Get up and try to walk now."
"Thank you," he said and got to his feet, swayed from side to side and then sat down backwards in the dust.
"I was taking care of animals," he said dully, but no longer to me. "I was only taking care of animals."
There was nothing to do about him. It was Easter Sunday and the Fascists were advancing toward the Ebro. It was a gray
overcast day with a low ceiling so their planes were not up. That and the fact that cats know how to look after themselves was all the good luck that old man would ever have.

Am intalnit femei...

Nu, nu e un text despre iubire/filozofie/introspectie.
E tot un text despre beauty, despre vanitatea din noi si despre orgoliile care ne cauta pana si in acest domeniu. Caci am tot intalnit femei in ultima vreme...

1-Asadar, am intalnit femei care se jura ca nu merg la cosmetica, spun ca nu au trecut niciodata pe acolo. Ca au un ten perfect, care nu are nevoie de nicio cosmeticiana. Dupa care evident, le prinzi cu matza-n sac si cu fata expusa la tratamente sofisticate. Ce sa faci? Sa-i aduci aminte de discutie si sa o pui in fata faptului implinit, sa o intrebi de ce minte intr-o problema minora? Nuuu, nu are niciun rost, destul ai pierdut vremea cu ea prima oara. Mai bine te-ai duce si ti-ai pieptana matza (daca ai). O indeletnicire foarte placuta-daca ma intrebati pe mine, caci ai timp sa iti pui in ordine problemele si intrebarile.

2- Femei care incearca sa te determine sa nu mergi la cosmetica pe motiv ca "nu e bine". Nu se stie prea bine de ce, dar asa recomanda ele. Fara nuante, fara exemplificari, fara detalii. Eventual, pot sa povesteasca despre cum au incercat mai demult, la un salon si a iesit totul foarte prost, au avut bube mari, mici, roz, rosii albe si galbene, au scapat de napasta numai dupa luni in sir de plansete, acatiste si blesteme. Din seria pe care am mai combatut-o aici pe blog, a celor care recomanda sa iti speli parul o data la sapte zile, ca stiu ele ca numai asa e bine. Adevarul este ca daca alegi o cosmeticiana nepriceputa care sa nu cunoasca meserie, care sa iti faca mai mult rau decat bine, mai bine stai frumusel acasa (si poti pieptana matza, evident)

3 Si totusi, cum alegi cosmeticiana? Dupa recomandari, evident. Daca prietena ta vine si ti-o lauda pe cosmeticiana ei, te uiti bine de tot la fata amicei tale, apoi te uiti la fata cosmeticienei. Daca nu arata ambele de la bine in sus, te rog sa te duci repede acasa(unde poti pieptana matza, am spus)

4 De cele mai multe ori, o cosmeticiana buna nu e ieftina. Nu te zgarci atunci cand mergi la un tratament facial. Daca e scump, iar tu esti studenta, mergi mai rar. Nu exista nicio regula de genul: daca un tratament facial e scump, e si eficace. Tocmai de aceea, mergi pe recomandari. Nici acestea nu au cum sa fie 100% sigure, dar rata de succes e destul de mare.

5 Daca ajungi la salon, ai programarea facuta, iar cosmeticiana isi da aere, iti raspunde nervos, irascibil  si simti ca intre voi nu exista energie pozitiva, nu ezita sa ii spui in fata ca renunti. Te intorci cu spatele, bati de trei ori din calcaie si dispari. Pentru totdeauna. Au fost multe tratamente ratate in felul acesta, "par delicatesse", iar eu iti recomand sa fii atenta cu banii tai. Si cu tenul tau, bineinteles

6. Daca poti, e bine sa mergi la tratamentul facial nemachiata. Ca sa te demachieze temeinic, ii ia vreo zece minute, timp pe care mai bine il foloseste pentru tratamentul in sine: extractie sau masaj. Te va demachia si daca nu ai niciun strop de make-up pe fata (asa scrie la carte), dar ii va lua mult mai putin. Daca e o tipa vorbareata si tie iti displace profund acest aspect, roag-o sa te lasa sa dormi in timp ce iti face tratamentul. Daca nu intelege din prima, mai spune-i o data, mai ferm.

7. La final, daca ti-a placut si vrei sa mai mergi la ea, ii lasi o atentie. In jur de 10%. Daca ti se pare mult, 10 lei este "onorabil". O varianta mai soft ar fi sa ii oferi un cadou simpatic (nu scump)si sa o surprinzi: o carte, un obiect decorativ, o floare intr-un ghiveci, un accesoriu...
Daca cosmeticiana ta este si patroana salonului(sau te duci la ea acasa), plateste cat iti cere si nu ii lasa nimic, caci are ea grija sa faca preturile in asa fel incat sa incaseze suma pe care si-o doreste.
Daca nu vrei sa mai mergi la ea si nu ti-a placut, te rog sa nu ii lasi nimic. Daca ea ti-a stricat ziua, strica-i-o si tu pe a ei. Fara discutii.

8. Acum, la final, iata ca va spun si varianta mea la intrebarea de ce mint femeile si nu recunosc faptul ca merg la cosmetica: sa se dea interesante.
Da, sunt si femei care nu merg deloc la cosmetica(si asa si este, chiar nu merg), dar nu despre ele e vorba aici.