marți, iunie 30

JARI JONES, noua imagine Calvin Klein

Jari Jones, 29 de ani - este  noua imagine simbol a mărcii Calvin Klein: trans, persoană de culoare și activista/luptătoare împotriva grosofobiei. Aleasa conform corectitudinii politice. Pozele sunt oficiale, folosite pentru noua campanie.

Gasiti produsele Calvin Klein in Romania AICI



.

luni, iunie 29

Ziua in care whitening creams au devenit o mare problema


Am ajuns in Thailanda in urma cu multi multi ani, de Craciun. Soarele stralucea, era cald, era zapuseala si fructe exotice te imbiau la tot pasul. In drumul de la aeroport la hotel am vazut puzderie de reclame pentru whitenig creams, un spectru larg, de la Nivea la Shiseido. 
Dupa cateva zile, aveam sa constat ca acolo era imposibil sa vinzi o crema daca nu treceai pe ea ca are efect de luminozitate si ca pielea ta va deveni negresit mai alba dupa ce o folosesti o perioada de timp.
Cred ca am mai scris despre asta pe blog, dar fara sa intru in amanunte. Nicaieri nu m-am simtit mai frumoasa ca in Thailanda. Eram alba ca o stafie cand am ajuns in Krabi la plaja. Aveam un costum de baie turcoaz si pe oriunde treceam, lumea se holba ca la circ si nu isi putea lua ochii de la albeata pielii mele. Mie, initial, mi-a fost jena, credeam ca nota discordanta e covarsitor in defavoarea mea, eram cea mai alba dintre toti, oriunde ma duceam, chiar si in grupurile de nemti sau englezi. Desi faceam zilnic bai de soare, ma bronzam foarte incet, ca sa nu ma ard. Nu m-am ars. La un moment dat, vazand ca tot alba ca zapada sunt, m-am gandit sa ma dau totusi cu un autobronzant, convinsa ca voi intra asa in randul lumii si ca nu voi mai fi privita ca o sperietoare. Dar mi-am zis ca nu merita efortul, ca sunt in vacanta si oricum vreau sa imi ocup mintea cu alte lucruri. In toate magazinele in care intram, thailandezii si thailandezele incepeau sa susoteasca, sa isi dea coate, sa se cheme unii pe altii, ca la urs. Ma gandeam ca ma considera un fel de albinoasa, ca poate nu au mai vazut asa ceva, in urma cu 20 de ani, Krabi nu era o zona cu mult turisti, ma gandeam ca poate pur si simplu nu mai vazusera. Apoi, una dintre femei nu a mai rabdat si a venit sa ma sfatuiasca sa port maneca lunga, sa nu  care cumva sa ma prinda soarele, sa imi rapeasca frumusetea si albeata. Sincer, am crezut ca ma ia la misto, i-am spus ca ma voi bronza incet, in cateva zile, ca nu vreau nici eu sa fiu asa de alba, dar nici arsuri nu vreau sa am. Mi-a spus, oripilata, ca nu isi da seama de ce as vrea eu sa ma bronzez, cand e asa de minunat sa fii alba, ca ea ar da orice sa fie atat de exotica (Doamne!), ca ziua ar sta numai in casa, la umbra, de teama sa nu stirbeasca din frumusetea pielii. Ca ar iesi numai seara, si ca ar putea purta, fericita si cu piele alba ca neaua, orice culoare: negru, alb, rosu, galben! Doamne, ii spun, eu credeam exact invers! La final, am ras amandoua si mi-a dat un pret bun, la jumatate din cel cerut initial, pe echipamentul de snorkeling pe care il mai am si acum.

Am inceput cu paranteza de mai sus pentru ca de dimineata, prima stire pe care am citit-o a fost despre faptul ca L'Oreal dezvolta zilele acestea, o noua politica a cremelor si culorilor de fond de ten: vor inlocui whitening, luminosity si fair skin cu altceva, care, spera ei, sa nu aiba conotatii rasiste. Desi pana si ziua si noaptea ar putea, la un moment dat, avea conotatii rasiste.

Si ma gandesc la fluidul meu iluminator cu efect de remodelare de la Yves Rocher, il gasiti AICI, pe care il amestec cu un fond de ten nuanta fair: oare cum se vor numi aceste produse ca sa fie politically corect? Sau cum vor numi detergentii speciali pentru rufele albe si rufele negre? Dar inalbitorii? Dar autobronzantele care promit, de la prima aplicare, doua-trei tonuri darker? Sau piesele de sah? Cum sa mute Albul primul? Daca te gandesti bine, multe cuvinte incep sa sune de-a dreptul periculos. Nici nu vreau sa ma gandesc ce va pati, intr-o buna zi, sarmana La Petite Robe Noire.


marți, iunie 23

de SANZIENE




In fiecare an, de Sanziene, aveam obiceiul sa merg intr-o mica florarie din cartierul Floreasca, sa cumpar un buchet mare de lavanda. Era una dintre micile bucurii ale acestei perioade fascinante de iunie, lavanda proaspata, cu tije lungi, elegante si verzi, terminate cu multe floricele movulii, care inmiresmau toata casa. Parca asteptai zanele sa iti vina in vizita. Poate chiar veneau.

Buchetele erau 40-45 de lei si vanzatoarele le pregateau frumos, in manunchiuri numai bune de pus la uscat in casa. Anul acesta insa, pretul buchetului s-a dublat, ajungand la 90 lei. Nu am fost pregatita nici sa dau aceasta suma, nici sa merg prin pietele Bucurestiului sa caut prin cosurile tarancilor, asa ca am ramas fara lavanda pana vor trece ploile si ma voi incumeta sa caut alte surse mai cumsecade. Realizez ca nu voi mai fi clienta florariei care a dublat preturile cu ocazia pandemiei, profitand parca, de disponibilitatea noastra redusa de a ne avanta catre alte destinatii mai atente la nevoile financiare actuale. 
La fel de uimita am fost cand am iesit zilele trecute la o terasa si am vazut ca preturile sarisera si acolo rau de tot, adaosurile mi s-au parut descurajante, cred ca ne va lua destul de mult pana cand ne vom putea obisnui cu minunata lume noua care ne este servita in plina pandemie.

Pe pagina de Instagram am organizat un frumos giveaway de Sanziene cu produse Yves Rocher, dar de data aceasta am stat mult sa cantaresc daca sa pun concursul pe blog, pe Facebook... a castigat insa Insta, ca mi se pare mai dinamic, va invit cu mare drag sa participati daca va face placere. 

In acest moment, pe partea de skincare, folosesc o combinatie intre Sesderma, Paula's Choice si Yves Rocher, dar tin enorm sa mentionez o mi-nu-ne de ulei demachiant micelar pe care il gasiti zilele acestea AICI cu o reducere deloc de neglijat, de 62%. Produsul merita cu prisosinta pretul intreg, l-am folosit pana la ultima picatura, insa am uitat sa scriu de el la vremea respectiva. Este posibil sa il fi mentionat, insa stiu din experienta ca daca nu pun poza si link, lesne trece in negura uitarii. Este oricum o perioada in care Yves Rocher isi rasfata clientii cu sute de reduceri si oferte si vreau sa accentuez acest lucru, nu doar pentru ca eu folosesc produse de la ei, ci si pentru ca au ales sa fie de partea corecta a baricadei, cu preturi corecte si fidelizarea clientilor.



Uleiul micelar demachiant este din gama Pur Calmille si este catifelat si eficient si atat de bun incat poate rivaliza, cred eu, chiar si cu Dior sau Shiseido!

A fost o adevarata placere sa il folosesc si dimineata si seara! Turnam doua picaturi in causul palmelor, intindeam pana spre degete si incalzeam astfel putin uleiul, apoi efectuam un mini masaj facial de relaxare. Machiajul si sebumul se luau foarte usor, caci prin clatire cu apa, uleiul se transforma intr-o textura laptoasa, non grasa, care lasa pielea curata si neteda. Pur si simplu am regretat 
momentul in care s-a terminat.

Pe Goinfashion.ro gasiti un interviu format din 33 de intrebari si 33 de raspunsuri, care mi-a dat mult de furca. L-am scris intr-o seara de iunie,din tumultosii ani '20, pe care-i traversam chiar acum, cand averea bunelor obiceiuri revine in atentia publicului, hotarat sa se sprijine pe acele valori care ii ofera calm si stabilitate. Consumerismul desantat nu se afla printre ele, la fel cum nici retorica de tip Greta Thunberg nu isi gaseste locul. 

miercuri, iunie 10

JOHN WILLIAMS, STONER: o carte (mai mult decat) ravasitoare



Multe cuvinte frumoase am auzit despre STONER inainte sa ajung sa o citesc. Inca de la prima pagina am avut impresia ca o mai citisem candva, poate chiar netradusa, iar acest sentiment m-a bulversat si mai tare, pe masura ce inaintam cu lectura, caci fiecare pagina e ravasitor de frumos scrisa, in ritm domol, cu rafinament, pentru un cititor avizat in parcurgerea marilor romane ale literaturii americane. Aparuta in 1965, cartea a fost tradusa exceptional de Ariadna Ponta pentru editura Polirom.

William Stoner este fiul unor fermieri saraci din Vestul Mijlociu, care ajunge cu mare, mare greutate, sa poata studia la Universitate. Initial, parea ca destinul nu ii va oferi nicio sansa, ca va fi fermier si va munci de dimineata pana seara cu tatal sau la camp, condamnat la o existenta prafoasa si fara bucurii, insa o mica oportunitate apare totusi in viata tanarului Will, care pleaca sa studieze Agricultura in Missouri. Acolo isi da seama ca are totusi si o vocatie si ajunge sa studieze Literatura. Te-ai gandi ca deja vorbim de un mare triumf, poate ca mintea ta contureaza o ascensiune fulminanta si esti tentat sa crezi ca, de acum inainte, viata ii va oferi oportunitati peste oportunitati, insa marile romane nu iti ofera nici pe departe aceasta satisfactie facila, iar vremea bildungsromanului a trecut de multicel. Nu ai cum sa nu oftezi cand ii numeri actiunile pripite si greselile, de parca ar fi ale tale, intr-o alta viata, dar la fel de posibila ca cea pe care o ai acum. Iti pare rau de el, dar nu iti trezeste mila, ci un sentiment mult mai profund, mai nuantat, cand filozofezi, alaturi de Stoner, intrat in malaxorul deciziilor pe care le iei la maturitate, despre precaritatea actiunilor umane, mai ales atunci cand crezi ca te-ai miscat bine si viata iti arata ca te-ai pacalit.

Casatoria lui pare un lucru bun la inceput, iti doresti sa razbata, ca baiatul cel sarac si bun sa poata sa o ia de nevasta pe fata ireal de frumoasa intalnita la o petrecere. Reuseste. Dar doar dupa cateva zile de la nunta, realizeaza capcana pe care singur si-a creat-o si in care au cazut, amandoi, plin de sperante. Nu sunt deloc compatibili. Nu stiu sa se poarte unul cu altul. S-au casatorit dupa cateva intalniri si dupa cateva marturisiri inocente, iar saptamana lor de miere se dovedeste un cosmar, din care fug inainte sa se termine, dupa trei zile, de plictiseala de a sta unul cu celalalt. Spera insa ca universul domestic sa ii salveze, cu monotonia lui si cu micile placeri dramuite, poate cu aparitia unui copil. Insa cuplul nu a avut nicio sansa, de la bun inceput, desi din iubire s-au luat. Vesnicele razboaie conjugale ajung sa il indeparteze de casa si de familie, iar Stoner devine din ce in ce mai singuratic, pune accentul pe cariera de profesor,i n speranta de a-i transoforma si pregati pe cei tineri, are o aventura extraconjugala, dar casnicia merge totusi mai departe...

STONER, o lectie de viata ce poate fi cumparata de AICI