Canta-mi despre vara, despre fericire, despre iarba si despre soare si despre fructe coapte-coapte care se scurg de pe buzele iubitului meu...
vineri, august 16
joi, august 8
Intamplari din Bucuresti
De-abia intoarsa de la Gura Portitei-cu energie pozitiva, chef de viata si baterii incarcate, ma trezesc ca ma uit dimineata pe geam-lung si melancolic, ca si cum as vrea sa fiu tot pe ape, leganata, batuta de vant, muscata de soare si ascultand cantece rusesti. Mare greseala, va zic acum ca nu as mai vrea sa fie miercuri dimineata si sa ma uit pe geam.
Noua noastra vecina, o chiriasa care ne-a bulversat pe toti, caci locuiesc patru si cer impetuos sa trecem o persoana la intretinere pe motiv ca in week-end se mai duc pe la Snagov, ne rupe florile si le arunca pe jos, lasa carucioarele in fata usii de intrare si nu mai putem intra in bloc, a iesit cu fetitele si cu bona in gradinita. Fluturi, galagie, fericire, ah dulce copilarie zic eu. Una dintre fetite (trei-patru ani) o trage pe maica-sa de fusta: belea, o trece treaba mica. Maica-sa se uita in stanga, in dreapta, vede ca erau numai ele (vedeti, eu eram pe post de soacra-poama acra dupa perdele), ii da chiloteii cu bulinute jos si ii face semn sa isi dea drumul fara nicio grija. In fata intrarii. Nu tu mai la stanga, nu tu mai la dreapta, nu tu mai in fundul curtii, ca e mai ferit decat la intrare. Ca sa ajunga la apartamentul in care locuieste ii trebuia cel mult un minut. Bona ii da frumusel un servetel, maica-sa o sterge rapid, arunca servetelul in baltuca de pipi de la intrare, lasa ca e vara, se usuca repede si oricum nu ne-a vazut nimeni. Apoi se uita la bona cu un zambet maare, satisfacut si latit pe toata fata, de genul: Ai vazut cum trebuie procedat? Vezi ce rapid am rezolvat?
I-am povestit toata intamplarea unei prietene bune, caci eu, drept sa spun, am fost putin socata, dar cum nici aceasta nu are copii, nu s-a aratat, ca si mine dealtfel, deloc incantata de procedura. Am intrebat-o daca nu cumva noi doua suntem rele sau ignorante. Mi-a spus ca nu. Tocmai de aceea, am decis sa pun aceasta postare aici si sa le intreb pe cititoarele mele(cu sau fara copii), fara nicio urma de suparare, daca nu cumva exagerez, daca nu cumva cei sapte ani de-acasa pentru unii sunt intr-un fel si pentru altii-intr-un alt fel. Mare fel.
As fi vrut sa deschid geamul si sa ii spun ceva. Nu rau, doar putin dojenitor. Dar nu am facut niciun gest.
Noua noastra vecina, o chiriasa care ne-a bulversat pe toti, caci locuiesc patru si cer impetuos sa trecem o persoana la intretinere pe motiv ca in week-end se mai duc pe la Snagov, ne rupe florile si le arunca pe jos, lasa carucioarele in fata usii de intrare si nu mai putem intra in bloc, a iesit cu fetitele si cu bona in gradinita. Fluturi, galagie, fericire, ah dulce copilarie zic eu. Una dintre fetite (trei-patru ani) o trage pe maica-sa de fusta: belea, o trece treaba mica. Maica-sa se uita in stanga, in dreapta, vede ca erau numai ele (vedeti, eu eram pe post de soacra-poama acra dupa perdele), ii da chiloteii cu bulinute jos si ii face semn sa isi dea drumul fara nicio grija. In fata intrarii. Nu tu mai la stanga, nu tu mai la dreapta, nu tu mai in fundul curtii, ca e mai ferit decat la intrare. Ca sa ajunga la apartamentul in care locuieste ii trebuia cel mult un minut. Bona ii da frumusel un servetel, maica-sa o sterge rapid, arunca servetelul in baltuca de pipi de la intrare, lasa ca e vara, se usuca repede si oricum nu ne-a vazut nimeni. Apoi se uita la bona cu un zambet maare, satisfacut si latit pe toata fata, de genul: Ai vazut cum trebuie procedat? Vezi ce rapid am rezolvat?
I-am povestit toata intamplarea unei prietene bune, caci eu, drept sa spun, am fost putin socata, dar cum nici aceasta nu are copii, nu s-a aratat, ca si mine dealtfel, deloc incantata de procedura. Am intrebat-o daca nu cumva noi doua suntem rele sau ignorante. Mi-a spus ca nu. Tocmai de aceea, am decis sa pun aceasta postare aici si sa le intreb pe cititoarele mele(cu sau fara copii), fara nicio urma de suparare, daca nu cumva exagerez, daca nu cumva cei sapte ani de-acasa pentru unii sunt intr-un fel si pentru altii-intr-un alt fel. Mare fel.
As fi vrut sa deschid geamul si sa ii spun ceva. Nu rau, doar putin dojenitor. Dar nu am facut niciun gest.
miercuri, august 7
Jurnalul meu din vara lui 2013- Gura Portitei, Jurilovka, Enisala
Initial, am vrut sa merg la Balcic, pe care l-am vizitat cu ani in urma si mi s-a parut romantic si linistit. Dar hotelurile de pe faleza erau ocupate, iar cele cu betoane nu ma inspira deloc. Si cum prietenii nostri au venit cu propunerea Tulcea, am amanat Balcicul pentru septembrie, cand se mai potoleste nebunia. Ne-am cazat la Enisala Safari Village, de unde am plecat la Gura Portitei si am bantuit prin canalele din jur in cautare de aventuri, pelicani, peste, berze si povesti cu lipoveni. Nu credeam ca in plin augutst mai exista vreun loc salbatic si nealterat la Marea Neagra, dar Gura Portitei chiar te asteapta cu multe locuri de lenevit pe nisipul fierbinte. Poate pentru unii e prea salbatic, prea sibguratic, insa pentru mine este perfect:
Am mancat cu lipovenii:
Ne-am plimbat cu lipovenii, le-am ascultat muzica si le-am ascultat povestile:
Am vizitat cetatea Enisala:
Maine as pleca din nou(chiar daca inseamna patru-cinci ore de drum) si tot agroturism as alege:
Pentru mine a fost prima excursie la Tulcea. Mi-a parut rau ca pana acum nu m-am aventurat in zona aceasta minunata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)