joi, septembrie 10

DIMINETI DE SEPTEMBRIE



In prima zi a lunii septembrie, intr-o dimineata aurie si blanda, am primit vestea ca sunt nominalizata la DIGITAL DIVAS AWARDS 2020 si, daca ma cititi si vreti sa ma si votati, click AICI. Astazi este chiar ultima zi, dar eu mereu m-am rusinat sa cer voturi, asa ca am tot amanat aceasta marturisire, gandindu-ma daca e oportun sau nu acest text, in contextul in care, cel putin in ultima vreme, am facut flagrant opinie separata in materie de beauty&fashion, indemnandu-va sa socotiti bine valoarea financiara a cumparaturilor si, implicit, importanta si eficienta lor in viata voastra. Nu, nu cred ca minimalismul este raspunsul corect si renuntarea la micile placeri ale vietii, ci o atitudine echilibrata si adecvata. Asadar, mirarea mea, cand am vazut nominalizarea, a fost atat de mare, incat o zi intreaga nu am spus nimanui nimic, sa ma gandesc numai eu la ea. Nu stiu cui ii datorez nominalizarea, dar banuiesc ca este una dintre cititoarele blogului, ii multumesc mult pentru frumoasa surpriza.


Si pentru ca sunt nominalizata la rubrica beauty, iata ultimele doua delicate descoperiri, ambele minunatii de la Yves Rocher, care a venit cu o extensie de gama neasteptata, la care nu ma gandisem, desi folosesc demachiantul lor de ochi best seller, cel cu albastrele-Pur Bleuet, de peste 20 de ani. Ambele noutati au in prim plan rasfatul ochilor obositi si au ca ingredient activ faimoasele albastrele bio, le gasiti AICI

Cremă pentru conturul ochilor Pur Bleuet- ideala pentru pungile de sub ochi, pentru a hidrata și reîmprospăta zona ochilor, datorită combinației dintre aplicatorul său roll-on răcoritor și a formulei sale fără parfum, perfectă pentru ochii sensibili. 
Apă florală de Albăstrele Bio- cu efect calmant, relaxant se pulverizeaza direct, de la o distanta agreabila, sau se aplica pe o dischetă din bumbac. Tapotează ușor pleoapele și pungile de sub ochi, pentru a le reîmprospăta.
BEAUTY TIPS: Aplică două dischete din bumbac îmbibate în loțiune, pe ochii închiși și lasă-le să acționeze timp de câteva minute. Pentru un super efect reconfortant, păstreaza produsul la frigider.



miercuri, iulie 29

Mici bucurii de Bucuresti


Sa alergam despletite prin Vama, ca zanele, m-am gandit eu cand prietena mea cu par lung si negru ca abanosul mi-a spus ca vrea sa isi tina ziua de nastere acolo. Iulie, 2020. 
Sa fim numai fete, sa ramanem peste noapte, sa dansam pana in zori, sa dejunam frugal in gradina cu lavanda si trandafiri. O buna si blanda Tanti Veronica sa ne faca, la spartul zorilor, la primul cantat al cocosului, cafea arabica la filtru, sa ne-o lase pe prag si noi sa nu ne induram sa ne miscam decat cu mare lentoare, ca sa putem totusi duce teribila si pe deplin seducatoarea licoare la buze. 

Sau sa ne trezim chicotind, ca pe vremuri, dupa o noapte nebuna, nebuna, nebuna, cu buzele arse si negre, sa deschidem larg ferestrele si sa lasam racoarea diminetii sa intre si sa ne spele. M-am gandit mult la aceasta poveste, pe cat de frumoasa, pe cat de imposibila in aceste vremuri de restriste, apoi am realizat ca eu imi voi petrece lunga vara fierbinte aici, in Bucurestiul meu iubit si urat deopotriva si dupa caz. Petrecerile se vor tine anul acesta fara mine, distantarea sociala si purtatul mastii, dezinfectarea mainilor fiind primele lucruri la care ma gandesc atunci cand ies din casa.
 
Printre placerile redescoperite se numara plimbarile lungi prin capitala, si am deschis o rubrica noua pe pagina de Insta sub denumirea "Zece mii de pasi prin Bucuresti" prin care sper sa va arat o parte inca frumoasa si romantica a orasului in care traiesc, cateva carti si autori geniali despre care am de gand sa va povestesc in august, filme de arta si cateva terase generoase, cu spartii mari si sigure intre mese, unde inca mai poti petrece cateva ore ca-n vremurile cele de demult: aproape fara griji.

Terasa Four Seasons este prima pe lista mea. S-a redeschis de curand, in iulie, caci a fost reamenajata si largita, bibilita si innobilata vreme de doua- trei luni, iar rezultatul este uimitor, o consider una dintre cele mai bune terase pe care le are acum Bucurestiului. Stiu, desigur, ca toata lumea poate face o terasica sa serveasca mancare si bautura, dar eu nu sunt adepta scaunelor si meselor direct pe trotuar, aproape de trecatori, nici a inghesuielii si aglomeratiei, nu vreau sa ma deranjeze vecinul din spate cand isi muta scaunul, nici nu vreau sa aud chiar tot ce se vorbeste sau striga la masa vecina. Nu in aceste vremuri. Sa ai o terasa buna, luminoasa, racoroasa si aerisita e, desigur, o arta. La fel cum este si sa ai mancare foarte buna. Sunt clienta la Four Seasons de vreo 15 ani, pentru ca mi se face dor de mancarea libaneza si de gusturile autentice. Intai am fost clienta primului restaurant Four Seasons, care era in Vasile Lascar, langa Piata Gemeni, apoi am ajuns la cel din Dorobanti. Terasa lor plina de lumina a fost intotdeauna un punct de atractie, era impresionanta si inainte de a fi reamenajata conform noilor norme de distantare sociala, insa acum o apreciez si mai mult, pentru ca pentru mine relaxarea venita odata cu vara inseamna sa nu uit nicio clipa sa am grija ca putinele locuri pe care am decis sa le frecventez sa indeplineasca standardele de igiena. Pe fiecare masa, gasesti dezinfectant pentru maini de calitate, iar eu tin sa mentionez acest lucru, ca am vazut restaurante cu un singur dezinfectant, mare si comun, pe care nici macar nu reusesti sa il folosesti, intr-atat de apos si dificil de manevrat este. Sunt lucruri la care nu te-ai fi gandit altadata, poate ca nici nu le-ai fi observat, dar acum, cand micile nereguli par sa ma afecteze mai mult ca de obicei, vad ca am inceput sa ma uit daca ospatarii poarta corect masca, peste gura si nas, daca ai dezinfectant bun la indemana, daca mesele sunt spalate strasnic si urgent dupa ce pleaca ultimul client.


Dar adevaratul motiv pentru care sunt clienta lor este, desigur, mancarea. Probabil ca am incercat aproape toate felurile lor de mancare, m-am bucurat cand am auzit ca vor introduce noi retete, dar de fiecare data cand ajung la ei, nu uit sa iau: hummus Beiruty usor picant, la care cer sa adauge, pentru gust si cativa muguri de pin, care e cel mai bun incercat de mine vreodata, sarmalute in foi de vita-acrisoare si delicioase-Warak Ainab- si cele doua salate absolut fabuloase, inmiresmate cu gust oriental- Fatush si Tabbule. In My Top Ten mai intra: Babaganuj-vinete cu rodii, Labneh cu usturoi si menta, Sanclish si Halumi la gratar cu salata.


Eu nu am incercat niciodata varianta delivery de la ei, dar aud ca se descurca grozav, am cativa prieteni buni si gurmanzi, care comanda des. >Printre terasele care mi-au placut si pe care le-am revazut cu mare drag: Il Calcio Clucerului, Zexe Sofia si Il Locale, cu gradina lui minunata, un new entry pentru mine, unde am baut o limonada de soc de neratat vara asta. Mi-am propus ca la urmatoarea plimbare Zece mii de pasi prin Bucuresti sa ajung in Cotroceni, la spectaculoasa Ceainaria Infinitea, unde nu am mai fost de multa vreme, dar pe care am recomandat-o fara rezerve.

Intrucat vom avea viata sociala limitata si in urmatoarea perioada, terasele bucurestene vor mai fi prezente pe blogul meu, va rog sa imi scrieti negresit daca aveti locuri care merita vizitate si care respecta noile standarde.



marți, iunie 30

JARI JONES, noua imagine Calvin Klein

Jari Jones, 29 de ani - este  noua imagine simbol a mărcii Calvin Klein: trans, persoană de culoare și activista/luptătoare împotriva grosofobiei. Aleasa conform corectitudinii politice. Pozele sunt oficiale, folosite pentru noua campanie.

Gasiti produsele Calvin Klein in Romania AICI


.

luni, iunie 29

Ziua in care whitening creams au devenit o mare problema


Am ajuns in Thailanda in urma cu multi multi ani, de Craciun. Soarele stralucea, era cald, era zapuseala si fructe exotice te imbiau la tot pasul. In drumul de la aeroport la hotel am vazut puzderie de reclame pentru whitenig creams, un spectru larg, de la Nivea la Shiseido. 
Dupa cateva zile, aveam sa constat ca acolo era imposibil sa vinzi o crema daca nu treceai pe ea ca are efect de luminozitate si ca pielea ta va deveni negresit mai alba dupa ce o folosesti o perioada de timp.
Cred ca am mai scris despre asta pe blog, dar fara sa intru in amanunte. Nicaieri nu m-am simtit mai frumoasa ca in Thailanda. Eram alba ca o stafie cand am ajuns in Krabi la plaja. Aveam un costum de baie turcoaz si pe oriunde treceam, lumea se holba ca la circ si nu isi putea lua ochii de la albeata pielii mele. Mie, initial, mi-a fost jena, credeam ca nota discordanta e covarsitor in defavoarea mea, eram cea mai alba dintre toti, oriunde ma duceam, chiar si in grupurile de nemti sau englezi. Desi faceam zilnic bai de soare, ma bronzam foarte incet, ca sa nu ma ard. Nu m-am ars. La un moment dat, vazand ca tot alba ca zapada sunt, m-am gandit sa ma dau totusi cu un autobronzant, convinsa ca voi intra asa in randul lumii si ca nu voi mai fi privita ca o sperietoare. Dar mi-am zis ca nu merita efortul, ca sunt in vacanta si oricum vreau sa imi ocup mintea cu alte lucruri. In toate magazinele in care intram, thailandezii si thailandezele incepeau sa susoteasca, sa isi dea coate, sa se cheme unii pe altii, ca la urs. Ma gandeam ca ma considera un fel de albinoasa, ca poate nu au mai vazut asa ceva, in urma cu 20 de ani, Krabi nu era o zona cu mult turisti, ma gandeam ca poate pur si simplu nu mai vazusera. Apoi, una dintre femei nu a mai rabdat si a venit sa ma sfatuiasca sa port maneca lunga, sa nu  care cumva sa ma prinda soarele, sa imi rapeasca frumusetea si albeata. Sincer, am crezut ca ma ia la misto, i-am spus ca ma voi bronza incet, in cateva zile, ca nu vreau nici eu sa fiu asa de alba, dar nici arsuri nu vreau sa am. Mi-a spus, oripilata, ca nu isi da seama de ce as vrea eu sa ma bronzez, cand e asa de minunat sa fii alba, ca ea ar da orice sa fie atat de exotica (Doamne!), ca ziua ar sta numai in casa, la umbra, de teama sa nu stirbeasca din frumusetea pielii. Ca ar iesi numai seara, si ca ar putea purta, fericita si cu piele alba ca neaua, orice culoare: negru, alb, rosu, galben! Doamne, ii spun, eu credeam exact invers! La final, am ras amandoua si mi-a dat un pret bun, la jumatate din cel cerut initial, pe echipamentul de snorkeling pe care il mai am si acum.

Am inceput cu paranteza de mai sus pentru ca de dimineata, prima stire pe care am citit-o a fost despre faptul ca L'Oreal dezvolta zilele acestea, o noua politica a cremelor si culorilor de fond de ten: vor inlocui whitening, luminosity si fair skin cu altceva, care, spera ei, sa nu aiba conotatii rasiste. Desi pana si ziua si noaptea ar putea, la un moment dat, avea conotatii rasiste.

Si ma gandesc la fluidul meu iluminator cu efect de remodelare de la Yves Rocher, il gasiti AICI, pe care il amestec cu un fond de ten nuanta fair: oare cum se vor numi aceste produse ca sa fie politically corect? Sau cum vor numi detergentii speciali pentru rufele albe si rufele negre? Dar inalbitorii? Dar autobronzantele care promit, de la prima aplicare, doua-trei tonuri darker? Sau piesele de sah? Cum sa mute Albul primul? Daca te gandesti bine, multe cuvinte incep sa sune de-a dreptul periculos. Nici nu vreau sa ma gandesc ce va pati, intr-o buna zi, sarmana La Petite Robe Noire.


marți, iunie 23

de SANZIENE




In fiecare an, de Sanziene, aveam obiceiul sa merg intr-o mica florarie din cartierul Floreasca, sa cumpar un buchet mare de lavanda. Era una dintre micile bucurii ale acestei perioade fascinante de iunie, lavanda proaspata, cu tije lungi, elegante si verzi, terminate cu multe floricele movulii, care inmiresmau toata casa. Parca asteptai zanele sa iti vina in vizita. Poate chiar veneau.

Buchetele erau 40-45 de lei si vanzatoarele le pregateau frumos, in manunchiuri numai bune de pus la uscat in casa. Anul acesta insa, pretul buchetului s-a dublat, ajungand la 90 lei. Nu am fost pregatita nici sa dau aceasta suma, nici sa merg prin pietele Bucurestiului sa caut prin cosurile tarancilor, asa ca am ramas fara lavanda pana vor trece ploile si ma voi incumeta sa caut alte surse mai cumsecade. Realizez ca nu voi mai fi clienta florariei care a dublat preturile cu ocazia pandemiei, profitand parca, de disponibilitatea noastra redusa de a ne avanta catre alte destinatii mai atente la nevoile financiare actuale. 
La fel de uimita am fost cand am iesit zilele trecute la o terasa si am vazut ca preturile sarisera si acolo rau de tot, adaosurile mi s-au parut descurajante, cred ca ne va lua destul de mult pana cand ne vom putea obisnui cu minunata lume noua care ne este servita in plina pandemie.

Pe pagina de Instagram am organizat un frumos giveaway de Sanziene cu produse Yves Rocher, dar de data aceasta am stat mult sa cantaresc daca sa pun concursul pe blog, pe Facebook... a castigat insa Insta, ca mi se pare mai dinamic, va invit cu mare drag sa participati daca va face placere. 

In acest moment, pe partea de skincare, folosesc o combinatie intre Sesderma, Paula's Choice si Yves Rocher, dar tin enorm sa mentionez o mi-nu-ne de ulei demachiant micelar pe care il gasiti zilele acestea AICI cu o reducere deloc de neglijat, de 62%. Produsul merita cu prisosinta pretul intreg, l-am folosit pana la ultima picatura, insa am uitat sa scriu de el la vremea respectiva. Este posibil sa il fi mentionat, insa stiu din experienta ca daca nu pun poza si link, lesne trece in negura uitarii. Este oricum o perioada in care Yves Rocher isi rasfata clientii cu sute de reduceri si oferte si vreau sa accentuez acest lucru, nu doar pentru ca eu folosesc produse de la ei, ci si pentru ca au ales sa fie de partea corecta a baricadei, cu preturi corecte si fidelizarea clientilor.



Uleiul micelar demachiant este din gama Pur Calmille si este catifelat si eficient si atat de bun incat poate rivaliza, cred eu, chiar si cu Dior sau Shiseido!

A fost o adevarata placere sa il folosesc si dimineata si seara! Turnam doua picaturi in causul palmelor, intindeam pana spre degete si incalzeam astfel putin uleiul, apoi efectuam un mini masaj facial de relaxare. Machiajul si sebumul se luau foarte usor, caci prin clatire cu apa, uleiul se transforma intr-o textura laptoasa, non grasa, care lasa pielea curata si neteda. Pur si simplu am regretat 
momentul in care s-a terminat.

Pe Goinfashion.ro gasiti un interviu format din 33 de intrebari si 33 de raspunsuri, care mi-a dat mult de furca. L-am scris intr-o seara de iunie,din tumultosii ani '20, pe care-i traversam chiar acum, cand averea bunelor obiceiuri revine in atentia publicului, hotarat sa se sprijine pe acele valori care ii ofera calm si stabilitate. Consumerismul desantat nu se afla printre ele, la fel cum nici retorica de tip Greta Thunberg nu isi gaseste locul. 

miercuri, iunie 10

JOHN WILLIAMS, STONER: o carte (mai mult decat) ravasitoare



Multe cuvinte frumoase am auzit despre STONER inainte sa ajung sa o citesc. Inca de la prima pagina am avut impresia ca o mai citisem candva, poate chiar netradusa, iar acest sentiment m-a bulversat si mai tare, pe masura ce inaintam cu lectura, caci fiecare pagina e ravasitor de frumos scrisa, in ritm domol, cu rafinament, pentru un cititor avizat in parcurgerea marilor romane ale literaturii americane. Aparuta in 1965, cartea a fost tradusa exceptional de Ariadna Ponta pentru editura Polirom.

William Stoner este fiul unor fermieri saraci din Vestul Mijlociu, care ajunge cu mare, mare greutate, sa poata studia la Universitate. Initial, parea ca destinul nu ii va oferi nicio sansa, ca va fi fermier si va munci de dimineata pana seara cu tatal sau la camp, condamnat la o existenta prafoasa si fara bucurii, insa o mica oportunitate apare totusi in viata tanarului Will, care pleaca sa studieze Agricultura in Missouri. Acolo isi da seama ca are totusi si o vocatie si ajunge sa studieze Literatura. Te-ai gandi ca deja vorbim de un mare triumf, poate ca mintea ta contureaza o ascensiune fulminanta si esti tentat sa crezi ca, de acum inainte, viata ii va oferi oportunitati peste oportunitati, insa marile romane nu iti ofera nici pe departe aceasta satisfactie facila, iar vremea bildungsromanului a trecut de multicel. Nu ai cum sa nu oftezi cand ii numeri actiunile pripite si greselile, de parca ar fi ale tale, intr-o alta viata, dar la fel de posibila ca cea pe care o ai acum. Iti pare rau de el, dar nu iti trezeste mila, ci un sentiment mult mai profund, mai nuantat, cand filozofezi, alaturi de Stoner, intrat in malaxorul deciziilor pe care le iei la maturitate, despre precaritatea actiunilor umane, mai ales atunci cand crezi ca te-ai miscat bine si viata iti arata ca te-ai pacalit.

Casatoria lui pare un lucru bun la inceput, iti doresti sa razbata, ca baiatul cel sarac si bun sa poata sa o ia de nevasta pe fata ireal de frumoasa intalnita la o petrecere. Reuseste. Dar doar dupa cateva zile de la nunta, realizeaza capcana pe care singur si-a creat-o si in care au cazut, amandoi, plin de sperante. Nu sunt deloc compatibili. Nu stiu sa se poarte unul cu altul. S-au casatorit dupa cateva intalniri si dupa cateva marturisiri inocente, iar saptamana lor de miere se dovedeste un cosmar, din care fug inainte sa se termine, dupa trei zile, de plictiseala de a sta unul cu celalalt. Spera insa ca universul domestic sa ii salveze, cu monotonia lui si cu micile placeri dramuite, poate cu aparitia unui copil. Insa cuplul nu a avut nicio sansa, de la bun inceput, desi din iubire s-au luat. Vesnicele razboaie conjugale ajung sa il indeparteze de casa si de familie, iar Stoner devine din ce in ce mai singuratic, pune accentul pe cariera de profesor,i n speranta de a-i transoforma si pregati pe cei tineri, are o aventura extraconjugala, dar casnicia merge totusi mai departe...

STONER, o lectie de viata ce poate fi cumparata de AICI

marți, mai 19

OPERATIUNEA DULAPUL, vara anului 2020


Nimic nu am cumparat in lunile acestea in care am stat carantinati, dar acest lucru nu e tocmai o noutate, caci sunt deja vreo doi ani, cu multe marturii scrise aici, pe blog, ca mi-am schimbat mult comportamentul de shopping. A fost la fel de greu sau la fel de usor ca atunci cand incepi sa nu mai pui zahar in cafea, insa curand, foarte curand, vezi ca gustul incepe sa ti se rafineze. Te indragostesti de propria-ti transformare si incepi sa o consideri Arta:)

Intr-o zi calma, probabil ca o duminica, poate de Florii, poate de Pasti, poate chiar de 1 mai, ca nu ai cum sa mai stii exact cum s-au derulat lucrurile, asadar, intr-o zi lunga din carantina peste care am trecut, cand orele pareau mai ciudate ca de obicei, m-am trezit gandindu-ma ca am in dulapul meu, care nu e nici mare, nici mic, tot ce imi trebuie pentru urmatorii 20 de ani, ca daca toate magazinele s-ar inchide, cumva, de tot si pentru totdeauna, as avea de toate, as fi bine imbracata, cu haine frumoase, comode, calduroase sau racoroase, dupa cum cere anotimpul. 
Nu as mai avea, desigur, lucruri noi, chiar daca as invata sa transform radical un articol de imbracaminte- ceea ce nu m-ar mira sa se intample la un moment dat,  caci nu poti avea lucruri noi fara tesaturi noi. Mai departe de 20 de ani nu m-am gandit, oferta cu 20 e, totusi, o perioada destul de lunga incat sa nu necesite prelungiri anuntate. 

Si pentru ca am avut timp, mi-am facut cont pe olx, pentru acele haine si accesorii-bijuterii si genti, din dulapiorul meu parfumat, desi toata lumea m-a sfatuit sa nu fac asta. Nu am ascultat si bine am facut, chiar am intalnit, online, desigur, oameni de treaba si am vandut din lucruri fara mare bataie de cap. Daca aveti de gand sa vindeti ce va prisoseste, eu zic ca puteti bifa si olx, cu conditia sa respectati regulile scrise de cei care au facut site-ul. Cum iesiti de pe aleea cea dreapta, a logicii si a bunelor maniere, sunteti pe cont propriu si nu are rost sa riscati.

La cosmetice, insa, ar fi trebuit sa imi pun ceva mai mult creierul la contributie sa rezist 20 de ani. Probabil ca machiajul ar fi disparut treptat, deci nu ar mai fi fost nevoie de demachiant in cantitati atat de mari. M-as fi bazat pe lotiuni tonice pe baza de plante, in special rozmarin, din care am si plantat. La creme as fi avut o mare dilema, mai ales ca am citit ca fondatoarea Plush Bio, care le fabrica singura, are mari probleme ca nu i-au iesit amestecurile si sunt multe fete cu fata distrusa. 

Cu toate acestea, chiar in zilele acelea ciudate si lungi, cand nu ma asteptam la nimic, nici macar la un telefon de la prieteni, am primit un kit #staiacasa de la Yves Rocher, in care erau fix noua produse mi-nu-na-te pentru ingrijirea la domiciliu, pentru ten, par si corp, toate pozele le-am pus pe Instagram, am si un giveaway cu acest kit, va mai puteti inscrie pana pe 22 mai, inclusiv. Pe 23 aleg castigatoarea, asadar, daca v-am facut curioase, va astept sa intrati sa vedeti, pentru a va inscrie trebuie doar sa dati LIKE pozei. Postasul va suna si pentru voi, acesta este unul dintre mesaje.
Mica surpriza de la Yves Rocher m-a bucurat atat de tare, si venea. parca, dintr-o alta lume, la care nu ma mai gandisem de multa vreme, de aceea am tinut sa impartasesc cu voi aceasta senzatie.

Sunt doua mici aparate care mi-au fost de folos in toata aceasta primavara de pomina, am povestit despre ele cu ceva vreme in urma, insa cum nu le-am mai folosit in ultima perioada, nu le-am mai mentionat, iar acum mi-au fost de mare ajutor. Mi-au fost nesperat de folositoare si cand le-am cumparat, si multa vreme dupa, si am remarcat ca asa au ramas si acum, cand le-am scos de la naftalina:

1 sauna faciala, am scris despre ea de mai multe ori, in continuare e aur curat pentru tenul meu gras, gasiti articolul AICI

2 aparatul de epilat definitiv, pe care am reinceput sa il incarc cu mare bucurie. L-am folosit, la inceput, intensiv in zonele in care imi crestea parul sub piele, inclusiv mustata, mi-a fost de mare folos, iar apoi nu l-am mai bagat de seama, ca nu mai aveam de ce. Au ramas totusi, cateva palcuri razlete care nu m-ar fi deranjat in mod normal, erau subtirele, foloseam lama, insa acum am avut timp sa le vin de hac si am actionat. Eu am aparatul clasic, simplu, primul din neamul lui, cumparat in urma cu vreo zece ani, inca functioneaza, am dat peste 700 EUR pe el, acum vad ca e putin peste 1000 lei, un Philips IPL Lumea model clasic, dar nu regret nimic, il recomand in cazul in care aveti nevoie, acum sunt si reduceri bune, il gasiti AICI
Cum am mentionat mai sus, eu am folosit aparatul si pentru mustata, dar nu am avut vreun dispozitiv special, el se poate utiliza oricum in toate zonele in care este nevoie.