Azi imi place... un dress de la Falke

Azi imi place...

...o bloggerita din Stockholm, pe care o gasesc foarte chic, Caroline, fotografiata de Candice Lake. Poarta o fustita Isabel Marant, botine tot Isabel Marant, top Alexander Wang si o geanta de la Celine.

Everywhere I Go

Adio,visul frumos s-a terminat!

Ieri, dupa ce am facut dus si mi-am spalat parul, frumosul meu lac green mint(sau minty green, va rog alegeti varianta care va place cel mai mult) si-a aratat punctele slabe. Pe toate si dintr-o data. S-a ciobit la trei unghii si s-a tocit la restul. Am "carpit" repede ce se mai putea carpi, deoarece eram invitata la ora 19 la lansarea magazinului Stefanel din Piata Romana, apoi la 20,30, trebuia sa ajung la o petrecere surpriza in Fratelli. Nu am avut timp sa sterg lacul, sa aplic base coat si doua straturi de green mint, dar am reusit sa umplu spatiile sarite destul de ok. Insa degradarea lacului a continuat in ritm si mai alert, iar azi dimineata, inainte de a fi sterse, aratau asa:

                                                                                                                                si mana dreapta:

Practic, green mint de la Sephora este, pentru mine, un lac pentru o singura zi. Sau o singura dupa-amiaza. Nu ma asteptam sa ramana pe unghii sapte zile si sapte nopti, dar speram la macar doua sau chiar trei. Daca nu ai timp "sa stai" dupa lac si sa il pandesti sa il refaci cand sare, mai bine uita-l! Aceasta a fost prima mea incercare, si este in mod cert o dezamagire cosmetica, dar intentionez sa mai folosesc tentantul green mint (fac acest sacrificiu datorita culorii), insa macar acum stiu la ce sa ma astept...

NOTD: green mint

Ieri mi-am facut prima oara unghiile cu un green mint, un pastel sidefat, de la Sephora. Nu stiu cat de bune sunt lacurile lor, va voi spune dupa cateva zile. Primul strat a fost dezastruos, deoarece lacul contura toate striatiile, oricat de mititele ar fi fost. La al doilea strat, lucrurile s-au mai exhilibrat cat de cat, dar tot nu am obtinut "oglinda" pe care o aveam dupa Opi sau Alessandro. Totusi, nuanta este foarte interesanta, ma amuza la culme, iata mai jos imaginile, striatiile inca sunt vizibile, dar nu fac o tragedie din acest lucru:

Jurnalul meu din toamna lui 2011-a patra parte

Acum cateva luni eram intr-o mare dilema: tineam cu tot dinadinsul sa schimb ceva la par. La tunsoare,  evident, pentru ca nu intentionez sa imi vopsesc parul prea curand. O varianta era bretonelul, o alta varianta era sa tund calota in scari, sa dau mai mult volum. Am ales a doua varianta. Ceva mai mult volum am obtinut eu, dar total irelevant pentru starea mea de bine si nu am fost fericita mai mult de doua saptamani, deoarece am constatat extrem de repede ca parul se aranja mult mai bine cand era taiat simplu si drept. Si evident, dupa doua saptamani am ajuns sa ma intreb, in fata oglinzii de ce oare nu am ales eu bretonel, mai ales ca aveam de trecut o vara-si ar fi mascat faptul ca stau foarte incruntata din cauza soarelui.
Ei bine, da, de cateva luni tot astept sa creasca parul la loc. Mai avusesem calota tunsa in scari si stiam ca parul moale, fin si drept ca al meu nu se aranjeaza perfect cu acest stil, insa cuvantul "volum" parca mi-a luat mintile in acel moment, nu alta. Cred ca era primavara, la inceput.
De atunci si pana acum m-am dus la tuns mai des, in speranta ca se va uniformiza mai repede, insa tot au mai ramas in acest moment patru centimetri, exact cei care cresc de regula cel mai greu... parca sa iti faca in ciuda.
Da, in acest moment sun sa ma programez la tuns, o sa cer sa uniformizeze-chiar daca parul va fi tuns mai scurt, pentru ca poate asa voi scapa de obsesie si nu voi mai pierde timp pretios intrebandu-ma retoric si suspinand: cand oare imi cresc si mie ultimii centimetri la loc?
Da, vreau ca inainte.
Si poate bretonel la primavara:)

Beauty tips: how 2 do it:)

Scriam cu ceva vreme in urma AICI cat de incantata am fost in momentul in care am achizitionat un stilou pentru stergerea micilor urme de lac ce raman, atarnatoare, inestetice si fara noima, pe cuticule si in jurul unghiilor. O vreme, a fost folositor...o luna cred ca a tinut povestea noastra de amor. Apoi, visul frumos s-a destramat: varful s-a inmuiat foarte tare, s-a zdrentuit si nu mai putea fi curatat de rosul lacurilor nici daca il tineai inmuiat in dizolvant. Il mai am si acum, dar nu imi foloseste la nimic, desi cred ca inca este plin de lichid inauntru. Dupa ce scriu acest post, ma duc sa il caut si sa il arunc. Varful este atat de paradit, incat mai mult manjeste decat curata, asa ca am renuntat de foarte multa vreme sa il mai folosesc.
A fost o incercare, nu vreau ma plang.
Insa a trebuit sa ii gasesc repede inlocuitor, deoarece atunci cand imi fac unghiile, nu numai ca mai dau pe langa, dar lacul intra intr-o portiune dificila a cuticulei, lucru care nu imi place deloc.
Asadar, iata ce solutie am gasit, mult mai buna decat cea a stiloului. Mai putin eleganta, desigur, dar compenseaza prin utilitate si accesibilitate. Cand mi s-a terminat lacul transparent, am umplut sticluta cu dizolvant de unghii. Pensula era intacta, transparenta, deci putea fi folosita pentru operatiunea pe care mi-o doream. In loc de stilou, folosesc pensula, care are perii mai duri, foarte potriviti pentru zona aceea de cuticula pe care o tot umplu eu cu oja. Si functioneaza chiar mai bine decat stiloul, in vremurile lui bune, nu acum, cand zace uitat de peste un an de zile. Intre timp, pensula a devenit roz (datorita lacului colorat cu care a avut de furca), insa atunci cand sterg pielea, nu raman urme deloc. Daca am de sters o cantitate prea mare de oja, dupa ce aplic pensula cu dizolvant, apas un pic mai tare cu un betigas cu capat de vata, dar cu grija, sa nu  "atace" lacul de pe unghie. Voi cunoasteti un alt procedeu mai bun?