Amintiri despre viitor

Eu, dragele mele, fac parte din categoria oamenilor care viseaza. Nu ma impiedic de nicio nenorocire, de nicio indispozitie, eu bag tare-dimineata, la pranz si seara. Cand eram mica, mi se spunea, la tot pasul, ca sunt o inchipuita, lucru pe care il zic si eu acum, cu mare drag, pisicilor mele cand fug si se impiedica de miile de inamici invizibili de prin casa. Mereu mi s-a cerut sa revin cu picioarele pe pamant. Sa nu mai fiu cu capul in nori. Doamne, cate mormane de reprosuri am putut auzi la viata mea!
Dar cred ca intotdeauna am visat cu masura, caci tot ce am visat mi s-a indeplinit. De ieri, de cand am avut timp si stare sa colind internetul in lung si in lat, visez la aceasta padure de bambus din Japonia. Pare desprinsa de pe un alt taram, dar nu e. Chiar exista. Ca padurea lui Eliade din Noaptea de Sanziene. Plina de magie. Eu m-am gandit la ea si sunt sigura ca la un moment dat mi se va dezvalui.
Da, deci asta visez eu de azi dimineata. Daca ma vedeti hoinarind pe strada, zambind nauc si fredonand un cantecel, stiti unde sunt de fapt: in padurea de bambus din Japonia, cautand un ursulet panda...