Jurnalul meu de beauty din toamna lui 2012

Dupa ce am spus AICI ca eu nu mai merg la pedichiura la salonul lui Laurent, pentru ca stiu locuri mai bune, iata ca acest lucru s-a intamplat din nou. Doua prietene mi-au recomandat-o pe Lina, care se ocupa acum de partea de mani si pedi la salonul acesta. Asa ca am sunat, mi-am facut programare si am ajuns din nou pe strada Argentina. Intrucat prietenele mele sunt de incredere si nume cunoscute in industria de beauty, nu m-am dus cu emotii, ci cu mari asteptari. Eram curioasa sa vad ce s-a schimbat. Incaperea era exact la fel ca si data trecuta, curata si decenta, separata de coafor printr-o usa culisanta, din sticla matuita. A tinut-o mereu deschisa, asa ca se auzeau discutiile de pe hol si toata lumea se uita la toata lumea, de plictiseala. Nu era niciun scaun special de pedichiura(ma refer aici la acel fotoliu de piele care face masaj la coloana in timp ce tu te rasfeti), ci unul normal, cadita pentru inmuiat picioarele era acelasi model, protejata cu punga albastra de unica folosinta, pentru ca pielea picioarelor sa fie aparata si sa nu te trezesti cu probleme. Lacurile pe care le avea erau de la Orly si Alessandro, eu mi-as fi dorit ceva fantasmagoric, un albastru senzational, plin de stele si lumini argintate, scaldate in smaralde, ca ultima mea obsesie, Across the Universe, de la Deborah Lippmann:

Am ales pana la urma un rosu inchis, de la Orly, apoi Lina a trecut la treaba. Nu am vrut sa ii dau nicio indicatie, am lasat-o sa faca ce a vrut. Pentru impins cuticulele a folosit un instrument din metal, eu as fi preferat lemn/bambus, insa nu am zis nimic, dearece mi-a placut mult cum lucra Lina: repede, atent, insistand putin daca era cazul, nu a apasat, nu m-a gadilat si nu mi-a provocat nicio durere. La bataturi-la fel, mi-a rezolvat, foarte elegant, o mica problema la calcaiul stang, unde aveam o portiune mai ciudata, uscata si descuamata. M-a cucerit cu tehnica, asa este. In 45 de minute eram gata, bataturile adunate peste vara, din cauza tocurilor pe care le port,  erau imblanzite, lacul era "oglinda", forma unghiilor-naturala, eleganta, patratoasa si rotunjita putin la colturi.
Ah, am uitat sa mentionez ca mi-a facut un masaj divin la talpi, ocazie cu care am uitat ca nu aveau fololiul acela minunat.
Pretul pedichiurii a fost tot 45 lei, exact ca data trecuta. Nu a fost pedi Spa, ci una simpla. Am lasat 10 lei. O sa merg din nou, curand, deoarece vizita despre care am povestit mai sus a avut loc pe 14 august, deci au trecut trei saptamani, nu? Cred ca voi incerca si manichiura de data aceasta. Lacul aplicat de Lina acum trei saptamani este impecabil, parca ieri as fi fost la pedi, insa calcaiele si bataturile ar trebui sa fie din nou curatate. Si de data aceasta o sa o rog sa foloseasca betigas de lemn, sa ma simt eu impacata.