O cina la ristorante da Giulio

Ristorante da Giulio este de fapt o carciumioara de cartier( o trattoria, dar totusi innobilata cu fete de masa si servete apretate de pus frumusel pe genunchi) cu mancare buna, satioasa, pe gustul romanilor care indragesc Italia dar si al italienilor care vin in Romania. La "da Giulio", patronul, pe care il vezi mereu invartindu-se ca un titirez  printre mese, verificand, explicand si salutand lumea, o masa e ocupata cu romani, una cu italieni si tot asa, ala bala portocala, se creeaza o atmosfera vesela. Vezi acolo si baieti de cartier, si cucoane spoite, si gagici mijteaux, si oameni de afaceri italieni, si muncitori din peninsula si familii de pe Calea Dudesti sau din centru, veniti sa ia masa la Giulio.
Eu am ajuns acolo de curand, de vreo luna, poate doua- si de atunci l-am mai vizitat de cinci sau sase ori.
De fapt, am ajuns acolo printr-o intamplare, pentru ca niste prieteni mi-au laudat foarte tare pastele lui cu trufe. Eram cu totii la masa la un alt restaurant, la Sosea, la Quatro Stagioni, unde nu ne placea nici vinul, nici mancarea, nici personalul. Quatro Stagioni e un local care a cunoscut o perioada de glorie, dar acum lucrurile s-au stricat si am renuntat sa mai mergem. Eram patru persoane si am zis sa mai facem o incercare (ultima oara fusese lamentabil), am cerut un Chardonay de la Domeniul Coroanei. Ne-au adus un Chardonnay La Cetate pe care ni l-au turnat pe ascuns in pahare fara sa ne intrebe daca il vrem. Cand ne-am dat seama, era deja prea tarziu. Ne-au explicat ca era singurul Chardonnay pe care il mai aveau si ca au crezut ca nu ne intereseaza producatorul. Gresit; chiar ne interesa. Deci ei nu au considerat necesar sa ne atentioneze, poate chiar am fi ales altceva. Feteasca alba, de exemplu. Nu comandasem vin la carafa, era vin la sticla, 80 lei(asa retin). Deci... ne-au schimbat vinul, noi l-am platit, dar ne-au pierdut de clienti. Am renuntat la mancare, ei au ramas uitandu-se luung dupa noi... si  dusi am fost, am plecat cu sperante mari mari si miros ravasitor de trufe in nari, La Giulio.
Evident, am ajuns acolo gandindu-ne la mult-laudatele paste cu trufe, categorisite din start ca fiind cele mai bune mancate de prietenii nostri vreodata in Romania, Italia, Austria sau aiurea. Mie nu mi-au spus nimic pastele cu trufe ale lui Giulio. Nici ca le-am mai comandat vreodata de atunci, desi la Giulio am devenit clienta fidela. Dar si prietenii nostri au remarcat faptul ca mult-laudatele paste nu fusesera gatite ca de obicei, deci ceva circumstante atenuante ar mai fi. Dar acolo, cu ei, am descoperit alte feluri de mancare si pentru ele am revenit.
Da Giulio este genul de carciumioara unde poti sa mergi, daca vrei, nemachiata si imbracata sport. Nimeni nu se va uita la tine critic, toata lumea iti va zambi. Am cerut tot Domeniul Coroanei, tot Chardonnay: 45 lei, un pret foarte bun, dar restaurantul este pe  Calea Dudesti, nu la Sosea, de unde plecaseram noi. Pastelle cu trufe mi s-au parut scumpe, in jur de 40-45 lei parca, dar mult prea zemoase pentru gustul meu si miroseau mai mult a ciuperci de padure decat a trufe( cred ca erau cele mai scumpe paste din meniu), spre marea mea disperare, caci eu as pune trufe/ulei cu trufe si peste painea cu unt, atat de mult imi plac. Apoi am comandat prima oara in viata cicoare, gatita cu usturoi si condimente, fel pe care l-am comandat de atunci de fiecare data. Costa 11 lei si eu pun deasupra putin parmezan ras, desi Giulio mi-a spus, pentru ca l-am intrebat, ca nu ar fi  tocmai in regula, ca nu se mananca asa. Nu l-am ascultat, dar probabil ca stie el ce stie. La cicoare am comandat o focaccia simpla, groasa si crocanta, 8 lei. Iar pastele care m-au cucerit si pe care ma gandesc de fiecare data cand aud "hai sa mergem la Giulio" sunt Cacio Pepe, 26 lei: sunt satioase iar portia e generoasa: penne(dar poti alege orice paste vrei), branza si patru feluri de piper: boabe negre, boabe rosii, piper clasic maruntit si inca un fel de piper pe care nu l-am depistat, de fiecare data m-am gandit sa intreb si de fiecare data am uitat, caci eram prea ocupata sa savurez. As vrea sa spun ca am mancat si alte lucruri, dar nu am cum, caci mie mi s-a pus pata pe Cacio Pepe si pana nu epuizez subiectul, nu ma las. Insa Alex, sotul meu a luat si alte feluri si i-au placut toate. Cu exceptia pastelor cu trufe, pretextul gasit pentru a veni la da Giulio, toate au fost pe masura asteptarilor. Aseara a comandat rasol de vita cu hrean-24 lei. Manca si zambea, manca si zambea...
Asadar, o masa in doi, inceputa cu Chardonnay Domeniul Coroanei, cu doua portii de cicoare cu focacia, cu penne Cacio Pepe si o portie de rasol cu hrean-129 lei. Desert nu am luat niciodata, pentru ca mancarea e satioasa si simti ca nu are rost sa mai comanzi si altceva. Tocmai de aceea, daca vrei sa iei cina la da Giulio, incearca sa ajungi pana in ora 20, sa nu iti cada prea greu mancarea si sa ai probleme cu somnul.
Carciumioara are terasa(dar nu mai este cazul), o incapere pentru fumatori si una la fel de mare, pentru nefumatori. Sus este un separeu, dar nu am fost niciodata. Am stat si la fumatori, si la nefumatori, dar la nefumatori e mai vesel.
O carciumioara de tinut minte, zic eu...
Ah, era sa uit: nu are pizza. Niciun fel de pizza.