Sa fiu mai zen, mi-au transmis, bine intentionate, desigur, cateva prietene, care erau obisunite cu varianta mea mai blanda, mai impaciuitoare, alta decat cea care le-a sarit in fata in ultimele doua luni, in care am stat in carantina si am scris pe Facebook cat nu am scris de cand mi-am facut cont acolo, peste zece ani.
Ti-e frica de boala, mi-au zis. Da, e adevarat. Dar de ce ar trebui sa imi fie rusine sa recunosc asta? Am prieteni care au trecut de chinurile iadului pana au scapat de coronavirus. Marturii exista putine despre patimile celor afectati, si imi pare rau, ca multi considera ca daca nu vad cu ochii lor, nu exista, ca daca nu li se intampla lor sau macar apropiatilor, e o conspiratie si sigur se exagereaza. Este o boala foarte contagioasa, trebuie tratata ca atare. E normal sa iti fie frica de necunoscut, dar asta nu inseamna ajungi la panica, la paranoia. Frica e buna, functioneaza ca un paznic, iti tine simturile incordate. Relaxarea prea mare este cea care te moleseste, te face neatent.
Nu voi lasa niciodata covidu sa imi conduca viata, eu imi fac programul cum doresc. Desigur ca poti sa pari interesanta si curajoasa cu aceste afirmatii, dar realitatea este ca guverne intregi, care pareau ca au agenda de neclintit si-au schimbat strategia lunile acestea. Intai China, apoi intreaga Europa si America. Te afecteaza si pe tine, nu poti nega la nesfarsit o ditamai evidenta!
Veniti afara, oameni buni, nu mai stati in case, e soare, e frumos, Natura imprastie miresme! Stiu o fata pe care am urmarit-o tocmai pentru asta, care iesea la plimbari de cateva ori pe zi,martie-aprilie-mai, isi facea poze cu flori in par, cand alerga fericita pe strazile goale, se plimba aproape nonstop, mergea la gratare la parinti, la restaurantele pentru take-away, la piata, tot zilnic, pentru ca ii place sa isi aleaga fructele si legumele cu mana ei, si isi cumpara, tot zilnic cate un buchetel de flori. In fiecare postare, mesajul era ca traim intr-un regim dictatorial si deci, abuziv cu drepturile noastre. Ea fiind dovada vie ca nu este asa, ca poti semna o declaratie pe propria raspundere cu care iesi din casa ori de cate ori vrei. Ca poti sa mergi sa iti vizitezi parintii si sa faceti gratare imortalizate pe FB, mintind in declaratie ca te-ai dus sa le duci ceva de mancare ca sunt batrani si bolnavi si nu se pot deplasa. O sa ziceti ca poate sunt frustrata ca ma iau aici de ea? Deloc. Daca as fi vrut, as fi putut sa scot o foaie pe care sa scriu, ca si ea, ca merg in diverse locuri pentru treburi de maxima importanta si care nu sufera amanare. Cu o semnatura pe declaratie, puteam sa imi pun flori in par si sa colind pietele, magazinele si toate restaurantele cu take-away. Nici nu imi era teama ca as putea lua coronavirusul, ca strazile erau oricum goale, multi au inteles corect, ca si mine, mesajul #stayhome. Nu ai de la cine sa iei corona daca esti singura pe strada.
A fost stare de urgenta, inca este, iar relaxarea cea mare se va petrece pe 15 mai, cand nu va mai fi nevoie de declaratie si se vor redeschide, treptat, locurile de intalnire. Cei care nu au respectat regulile de pana acum, nu le vor respecta nici de acum inainte, chiar daca sunt mult mai relaxate. Nu ai cum sa stii cine este asimtomatic si te poate imbolnavi si pe tine. Purtati masti, respectati regula distantarii sociale, nu le considerati vorbe in vant. Acestea nu sunt timpuri normale, in care sa avem luxul de a crede ca pe noi ne ocolesc din start bolile contagioase, ca suntem unici si de neinvins. Aceasta boala ataca si tineri si batrani, si se moare urat si in chinuri si nu e nimic glorios in asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu