joi, octombrie 28, 2010

Octombrie, e toamna pe lume...



Eu inca mai citesc poeziile fermecate, cu final neasteptat, ale lui George Toparceanu...


Octombrie 

Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.

Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.

Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile...

Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -

Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară...



DON'T USE WITHOUT MENTIONING THE SOURCE!

3 comentarii:

Zuzele spunea...

Toparceanu este preferatul meu!!!! Il iubesc si ii voi citi poeziile si la 200 de ani! Uf, acum imi pare rau ca nu mi-am luat de acasa nici o carte cu poeziile lui! Mi-ai facut "pofta" :)

Anonim spunea...

O poezie foaaaarte frumoasa!!!!
Merci Adela!
Ang

adela sirghie spunea...

Toparceanu este unul dintre favoritii mei. Cred ca este pe nedrept lasat intr-un con de umbra in literatura romana.