Jurnalul epilarii mele definitive-prima parte

Incep jurnalul prin a va spune concluzia: ca din punctul meu de vedere si din experienta mea, epilatul definitiv nu exista. Este o fantasma in care eu nu cred. Nu stiu o singura persoana care sa fi efectuat acest procedeu costisitor si sa-mi spuna, fericita si cu mana pe inima ca rezultatul e definitiv. Toate fetele mi-au spus ca e scump, ca e dificil, ca nu merita si ca la un moment dat, dintr-o cauza sau alta, au renuntat. Sigur, am citit si eu reviste glossy care sustin ca asemenea fenomen exista, insa majoritatea articolelor sunt copy paste dupa comunicate de presa. Prima oara cand am auzit de acest procedeu a fost in urma cu 18 ani, cand aparatura era primitiva, iar saloanele de specialitate erau extrem de rare si procedurile-dureroase. IPL si laser erau SF, nici macar nu se auzise de ele. Am mers, acum 17 ani la un salon de langa Sala Palatului(am uitat cum se numea), deoarece imi doream sa scap de niste fire faciale pe care pur si simplu nu le mai suportam. Firele erau negre, pielea era alba.  Epilatul era "electric", adica se introducea un ac foarte foarte subtire in foliculul pilos si se incerca distrugerea lui cu curent. Am vazut ca acum poarta denumirea de"epilat cu socuri electrice" Desi se aplica local anestezic, durea foarte tare si era greu de suportat. Se ia fir cu fir, pana cand tipi ca nu mai suporti durerea si atunci sedinta e gata. Se platea la minut parca...in functie de cate minute suportai. Locul se inrosea, se umfla, puneam pungi de gheata peste pungi de gheata ca sa se vindece mai repede. O saptamana dura pana mai treceau neajunsurile, dar uneori ramaneam cu cosuri, cu care aveam mult de luptat pana cand se dadeau duse. Am facut in jur de zece sedinte, iar rezultatele au fost penibile, firele s-au mai subtiat o parere, cateva au devenit un pic mai transparente. Nu am putut continua, deoarece aveam impresia ca efectele secundare vor fi ireversibile. De fapt, teama mea era sa nu raman cu cicatrici de la atata intepat si iar intepat. Si nici nu mai suportam sa merg la salon. Nu trebuia sa te razi inainte de sedinta, nici sa te epilezi, firul trebuia sa se vada bine cand baga acul. Am intrerupt tratamentul, iar pielea si-a revenit, dar destul de anevoios, incetul cu incetul. Este o experienta pe care nu as mai repeta-o si pe care nu o pot recomanda. Preturile erau foarte mari. Dupa primul dezastru in capitolul epilatului definitiv, am luat o pauza lunga, vreo cativa ani, in care epilatul cu ceara mi se parea de neinlocuit. Traiam insa cu impresia ca tehnologia se va imbunatati si ca voi putea gasi variante mai putin abuzive. Dupa vreo sase ani, am tot citit de noi aparate minune, o noua metoda incepea sa faca furori: laserul. Doar la doua sedinte am mers, la un salon care avea sediul undeva pe langa Mosilor, nu mai tin minte numele lui( era celebru in acei ani, intre timp cred ca a disparut). Deja lucrurile se mai schimbasera, o specialista in halat alb facea onorurile, mi-a spus ca e doctorita, cred ca avea si diplome pe pereti si folosea un aparat enorm, cat un frigider, per total mi se parea mai sigur. I-am spus povestea mea, varianta de mai sus, a inceput sa imi susure la ureche, extrem de ademenitor, cat de performant si sigur e laserul, mi-a spus ca va incepe cu cea mai mica frecventa, sa se convinga personal cat de sensibil e tenul meu. Mi-a cerut pentru sedinta aceea o suma uriasa de bani, pe care am dat-o fara sa clipesc, convinsa ca epilatul definitiv exista, dar nu l-am descoperit eu, de mioapa ce sunt, asa-mi trebuie! Si-a pus ochelari, mi-a pus si mie, mi-a dat cu un gel transparent, a dat drumul aparatului, intr-un minut a si terminat, deoarece zona era mica-am cerut doar facial, unde erau problemele care ma deranjau, deci cateva impulsuri erau suficiente. Mi-a cerut sa nu ma epilez cu doua sau trei saptamani inainte de sedinta si sa il rad. Asa am si facut. La sedinta propriu-zisa nu m-a durut, nu m-a piscat, de fapt cred ca nu am simtit mai nimic. M-a asigurat ca in maxim o saptamana o sa imi cada tot parul atins de masinaria minune, mustata si barbie. Dar in prima saptamana nu s-a intamplat nimic, in a doua nici atat, in a treia la fel, intr-a patra cred ca m-am dus iar, deoarece ma convinsese la telefon ca trebuie sa mareasca frecventa, dar ce bine ca tenul meu nu a reactionat urat, ca nu au fost efecte secundare grave, ca daca m-am inrosit putin e semn bun. Povesti...A doua oara a marit frecventa, dar am plecat de acolo rosie- rosie in zona mustata, a doua zi au aparut bubite cu apa(ca si cum m-as fi ars cu fierul de calcat), dar eu eram deja plecata in vacanta, m-am tratat cu ce am putut. A cazut parul, asa cum spusese, au trecut si bubitele, dar eu nu am ramas doar cu aceste amintiri neplacute, ci si cu o sensibilitate extrem de marita in acea zona, pigmentez in fiecare vara, chiar daca aplic protectie solara mare. Dupa vreo trei saptamani, tot parul a reaparut. Da, pielea are memorie...
(va urma)