miercuri, noiembrie 05, 2014

Paris. Novembre. Place de la Madeleine...



Acesta, fiind un blog de beauty, poate contine si unele teorii pe care probabil ca le veti socoti mai anapoda, dar si fapte exceptionale si intrebari existentiale din domeniul ales, de genul: cine se mai poate lauda in ziua de azi ca a folosit o paleta intreaga de farduri de ochi, cine?

Ei bine, raspunsul, pana cand imi lasati si voi comentariile voastre, poate aveti povesti de impartasit, este EU, EU, EU…

Cu mare chin si dupa ani si ani de suferinta am reusit sa termin o paleta de la Dior 5 Couleurs 610 Boiseries. Am cumparat-o, in urma cu foarte multi ani, din Paris, dintr-o parfumerie mica, dar dichisita si minunata, situata in Place de la Madeleine (vedeti poza de mai sus inca o data, sa intrati cu mine in poezie).
Imi amintesc exact momentul: noiembrie, o zi indecisa, ploioasa, inainte de pranz. Am mers la fix, stiam ce vreau sa cumpar inca de la plecarea din tara: culorile unei paduri in plina toamna, care sa imi faca ochii de caprioara sa fie mai frumosi si mai stralucitori… apoi, a doua zi, m-am intors si am mai cumparat una, tot Dior, dar in alte nuante, la fel de sofisticate, pe care am vazut-o in timp ce ma uitam dupa prima, sunt sigura ca stiti povestea.
Apoi, in anii care au urmat, am tot cumparat si am tot cumparat, fie ca aveam nevoie, fie ca nu. Nu stiu numarul la care am ajuns, oricum, extrem de mare pentru cineva care foloseste un machiaj discret al ochilor si nici nu e make-up artist in devenire, dar si extrem de mic, raportat la colectiile pe care le vad pe celelalte bloguri. Sunt cateva culori pe care, cu mare parere de rau, a trebuit sa le arunc, dar niciodata nu am putut sa le arunc pe cele cumparate de la Dior. Mi se punea un carcel in inima de fiecare data cand ma gandeam serios la asta. Intre timp, furia culorilor mi-a trecut si am ramas cu regretul ca am cheltuit atatia bani inutil.

Asa ca tema cu terminarea acestei palete de culori a fost un fel de pedeapsa, am mai facut referire la ea de cateva ori pe acest blog, caci s-a incapatanat sa nu se consume o vreme atat de indelungata, incat am crezut ca e nemuritoare. Sau ca ceea ce consumam eu ziua crestea la loc noaptea, dupa ce ma demachiam.  Serios vorbind, chiar am avut o relatie de love&hate cu aceste cinci culori.

A fost o mare victorie, caci am luptat cu mine insami si am invins.

Mi-am imaginat de multe ori ca scriu acest articol, nu neaparat pentru a spune istoria celor cinci culori (aproape) nemuritoare, ci pentru a deschide un nou capitol al blogului. Unul putin sfatos, caci imi imaginez ca voi, cele care imi urmariti blogul, cititi si alte opinii in materie de beauty si stiti ca mereu exista si cate o sectiune de noutati cosmetice, poate cea mai tentanta dintre toate. Ei bine, ideea acestui articol este de a va face sa reflectati la banii pe care ii aruncati pe cosmetice de care nu aveti nevoie, de a va determina sa vedeti noutatile prezentate de noi, bloggeritele de beauty nu cumulativ, ci pe post de inlocuitor atunci cand ceea ce folositi se termina.
Si evident, incercati sa investiti in calitate, nu in cantitate.

7 comentarii:

Ana-Maria Tatucu spunea...

Ce imi place articolul acesta, l-am citit cu asa placere....asa am eu o pudriera de la Dior pe care nu o pot arunca, fondul de ten compact Lingerie de Peau de la Guerlain aproape terminat si pe care nu il pot arunca...si multe altele.... sunt produse de care ma atasez emotional puternic si de asta ajung mereu la concluzia sa cumpar rar, dar sa cumpar acele produse care mi se vor lipi de suflet.... astept mereu acel coup de foudre. Si mi-e dor de Paris, mult de tot, mai ales dupa ce am citit si ce ai scris.

Mihaela Mih spunea...

Trebuie sa recunosc, ma regasesc in partea cu "nu sunt make-up artist, folosesc culori discrete pentru machiajul ochilor si mi-am jurat ca nu voi mai cumpara nici o paltea de farduri, pentru ca am senzatia ca voi imbatrani si nu le termin pe cele pe care le am.

lotusull spunea...

Ai scris tare frumos. Aproape ca am putut vizualiza paleta de culori, pe tine trecand sfioasa pragul parfumeriei micute si cochete, mirosul de noiembrie ploios - am mai adaugat eu niste crizanteme galbene ca tusa de culoare si gata tabloul :)
Am un fard de pleope, jumatate albastru, jumatate verde - una din combinatiile mele preferate. Cred ca i-a cam sosit sorocul sa ma despart de el, dar nu pot inca. Abia cand voi gasi o alta alaturare verde-albastru atat de perfecta, o voi putea face :)

Lucica Lazar spunea...

Foarte frumos articolul!
Eu nu am multe palete pentru ca ma machiez foarte rar,mai ales de cand imi cresc nepotelul...Am una singura si multe culori sunt intregi.Ma machiez mai natural.
Frumos peisaj,toamna cu vremea ei capricioasa ... <3

Rox spunea...

te rog scrie mai des articole ca asta.de asta imi place blogul tau atat de mult, esti atat de rafinata.

Iulia. spunea...

Revin cu drag aici pe blog.. pentru povesti..pentru senzatii. Nici nu mai e vorba de produs pana la urma... ca tu reusesti sa transformi totul intr-o stare de bine.

adela sirghie spunea...

pentru voi, minunatele mele...