Anul trecut, cand eu am implinit 47 de ani, de ziua mea adica, am cugetat, teatral si filozofal, ca atunci ar fi momentul cel bun sa ma gandesc bine de tot la cele 12 luni care mi se astern, una dupa alta, in fata mea, ca atunci, fix cand e ziua mea, ar fi, de fapt, Anul Nou, inceputul cel plin de sperante si de dorinte si de rezolutii, nu conventia, veche de secole totusi, noaptea magica dintre ani, 31 dec-1 ianuarie. Asa ca am sarbatorit un pic altfel noaptea de Revelion, am inchinat paharul de sampanie pentru Pamant, Univers, Soare, Pace, Poezie, Incalzire Globala si Lupta Impotriva Coruptiei. Dar tot nu am putut sa nu ma gandesc la lucrurile care mi s-au intamplat in 2019 si felul in care vor continua in 2020, deci am ramas agatata traditional si sentimental de conventia sus- amintita.
Despre continuitate si perseverenta este vorba si in 2020, la fel ca in 2019, la fel ca in anii de dinainte. Poate de aceea uneori ni se pare ca nu se intampla nimic nou, pentru ca evenimentele curg unele din altele, se impletesc, se intalnesc cu gandurile si actiunile noastre, formand sau imbogatind viata pe care ne e dat sa o traim.
Imi amintesc ca anul trecut eram pe o terasa si le-am povestit fetelor cu care eram ca am un an sabatic din punct de vedere vestimentar. Ca nu imi cumpar nicio haina noua vreme de un an, iar in privinta cosmeticelor, numai strictul necesar-doar daca raman fara un produs care intra in rutina de ingrijire. Nicio abatere. Pana la urma, anul sabatic s-a lungit si iata ca sarbatoresc nu 12 luni, ci 18. Cred ca ar fi putut continua pana spre 24 de luni fara nicio problema, daca nu ar fi venit din SUA prietena mea Alina, care imi aduce o rochie lunga alba, boho-chic, comandata de pe un site american si pe care as fi dat, pe taxe si transport, o mica avere daca as fi apelat la DHL. Si le povesteam prietenelor mele ca nu e nicio problema ca nu mai cumpar nimic, pentru ca am reusit, in timp, sa imi ordonez propria capsula fashion, haine si accesorii pe care le port cu drag si le mentin intr-o forma optima. Cand te gandesti la haine si cosmetice crezi ca te gandesti, cu superficiaitate, doar la mici placeri, insa de fapt te gandesti foarte mult si la finantele personale. Este o zona unde nu prea stim bine cum stam, invatam uneori pe apucate, gresim mult si des, recidivam si ne isterizam, pentru ca regulile sunt ascunse sub indemnul publicitar de a consuma cat mai mult, an de an, sezon dupa sezon. De fiecare data cand filozofez despre apucaturile moderne de constructie a unei garderobe functionale, readuc in discutie CPW=COST PER WEAR, caci nu ezista alt barometru mai real, atuci cand cumperi un obiect de vestimentatie. Trebuie sa iti pui aceasta intrebare ori de cate ori esti in fata unei dileme. De cate ori voi purta geanta/fusta/paltonul/colierul? O singura data in viata? O singura data pe an? Sau des si cu multa bucurie in suflet? Cat de des? Pretul unui obiect trebuie sa reflecte numarul lui de purtari. Daca privesti lucrurile asa, iti va fi mult mai simplu sa investesti in lucruri de calitate, pe care sa le scoti des la purtat. Cu cat le porti mai des, cu atat costul pe putare va fi mai mic. Sunt lucruri scumpe care devin ieftine in timp, tocmai pentru ca le-ai purtat de atatea ori incat costul lor s-a amortizat, si sunt lucruri (relativ) ieftine pe care le-ai cumparat sa le porti o singura data si, o data ce s-a consumat faptul, realizezi ca ai platit un pret cam mare. De aceea este atat de celebra La Petite Robe Noire, deoarece ea este o investitie care isi va castiga locul ori de cate ori o vei scoate din dulap. Cu conditia ca silueta ta sa iti permita sa o port iar si iar, de-a lungul anilor, cincinalelor, deceniilor. Si iata ca intram in alt registru, cel al ingrijirii corporale.
Ca sa poti sa incapi in rochiile cumparate acum 10-20 de ani, trebuie sa ai aceeasi silueta, sa aplici ca la carte trei reguli: miscare, mancare sanatoasa, masaj anticelulitic/ de remodelare corporala. Sigur, toti stim sa dam sfaturi. Insa eu vorbesc din experienta, pentru ca am rochii cumparate in urma cuaproape 30 de ani si in care incap fara probleme. Ar fi un neadevar sa sustin ca am acelasi corp ca la 20 de ani, dar am mentinut acelasi numar de kilograme si marimea S sau XS, in functie de croiala. Anul trecut am investit fara regrete in masaj intensiv de remodelare cu bambus, caci au fost primele semne ca o data ce treci de 45 de ani, viata femeii se schimba vizibil. Cred ca a fost un moment in care am realizat ca nu pot lupta parte in parte nici cu firele de par albe, nici cu micile riduri care se instaleaza neinvitate, dar cu kilogramele in plus, da, pot actiona decisiv. Nu sunt pregatita sa le las sa se instaleze, le declar razboi pe viata. Asa ca sunt clienta fidela a Salonului de Remodelare Corporala Dan Bujor-www.modelarecubambus.ro , unde am incercat atat masajele traditionale anticelulitice, aromaterapia si presopunctura, dar intr-un final m-am fixat de masajul cu bambus, pe care il consider cel mai performant dintre ele, deoarece remodeleaza rapid silueta si reduce retentia de apa. In cazul meu, este vorba, deocamdata, de topirea grasimii din jurul genunchilor, reducerea aripioarelor si grasimii depuse in jurul soldurilor si fermitatea/tonusul pielii in general. Rezultatul: picioare subtiri si celulita vizibil diminuata. Recomandare: o data pe saptamana, pentru intretinere, dupa ce ajungi la forma dorita.
Premiul cel mare in materie de beauty il voi acorda firmei Yves Rocher, pentru toate lansarile minunate de peste an, am gustat din toate cate ceva, ati participat si voi la concursurile mele de pe Instagram, dar in special pentru colectia de Craciun, Fulgi de Nea in Padurea Fermecata, pe care o folosesc cu incantare din decembrie, anul trecut, si de care nu m-am plictisit defel. Gelul de dus cu arome delicioase si fresh, de portocala si cedru din imaginea de mai sus este preferatul si rasfatul lunilor ianuarie si februarie 2020:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu