Nu am mintit niciodata in privinta varstei. Ma bucur insa mult, mult de tot, cand oamenii imi dau ani mai putini si ma cadorisesc cu cuvinte de lauda. Merit cuvinte de lauda, pentru ca investesc mult timp in ingrijirea mea. Ce mai, ma iubesc suficient de mult ca sa am mare grija de frumusetea mea. Am fost de cateva ori acuzata de egoism si cred ca oamenii aveau dreptate. Imi place sa am timp pentru mine, sa ma ingrijesc, sa ma plac atunci cand ma uit in oglinda, sa iau masuri din timp daca observ ca ceva nu e tocmai in regula. Am prietene care si-au facut botox cand au implinit 30 de ani. Eu m-am uitat in oglinda si mi-am zis ca la cum stau lucrurile, o sa ma gandesc dupa ce implinesc 35. Acum o luna sau doua am primit cadou, la un seminar, un voucher pentru o sedinta. Prima sedinta. Iar m-am uitat in oglinda, iar am zis nu. Voucherul l-am facut cadou unei prietene. De curand, la mani-pedi, in mijlocul unui beauty talk, am fost intrebata daca mi-am facut botox. Cea care a intrebat era convinsa ca imi facusem la frunte, unde am o cuta intre sprancene. Apare cand stau incruntata, cand ma stresez, ma enervez sau cand e soarele foarte puternic. Prima oara am observat-o la 14 ani, dar cum o rasfat cu masaje si o ingrijesc cu creme rafinate, am devenit -cum sa zic? oarecum prietene. I-am spus fetei ca nu, nu inca, dar ca nu sunt impotriva acestui procedeu. Dar ca acest procedeu nu tine cont atat de mult de varsta, cat de starea pielii. Am vazut femei foarte ridate la 25 de ani, dar si femei care aveau tenul relaxat si intins la 42. Ma voi uita intotdeauna cu mare atentie in oglinda, in fiecare dimineata. Cand aceasta imi va da semnale sa intru la reparatii capitale, nu voi ezita. Pana atunci, sper eu, metodele vor fi putin mai elevate, mai nedureroase, dar si mai eficiente.
Pana atunci, ma declar botox-virgin.
Voi credeti in botox?
