Cei 40 si corola de minuni a lumii

Mi s-a parut imposibil sa scriu ceva pertinent fix in ziua in care am implinit 40. M-am trezit parasita de toate cuvintele si nici un fulger fauritor de texte inteligente nu mi-a iluminat, intr-un mod pozitiv sau in registru trist si melancolic, mintea. Nu am gasit piatra filozofala, asa ca am tacut. Imi imaginez ca are culoarea verde si ca va veni ea la mine, cand va stabili ca va fi de cuviinta. De buna cuviinta.
Daca te gandesti la 40 ca la un taram mult prea indepartat, te vei trezi in zorii zilei in care ti se rotunjeste viata pe la colturi, ca nu intelegi cum ai ajuns aici. Sau ca 40 nu reprezinta nimic, dupa cum nici 30 nu a reprezentat nimic, deoarece esti mult prea preocupata sa te bucuri de viata care ti se asterne la picioare, in fiecare dimineata.
Asadar, nu s-a schimbat nimic. Nici in ziua aceea, nici a doua azi, nici dupa doua saptamani.
Pe cuvantul meu ca eu sunt in poza de mai sus, parte fixa in corola de minuni a lumii:)