Acesta, fiind un blog de beauty, poate contine si unele teorii pe care probabil ca le veti socoti mai anapoda, dar si fapte exceptionale si intrebari existentiale din domeniul ales, de genul: cine se mai poate lauda in ziua de azi ca a folosit o paleta intreaga de farduri de ochi, cine?
Ei bine, raspunsul, pana cand imi lasati si voi comentariile voastre, poate aveti povesti de impartasit, este EU, EU, EU…
Cu mare chin si dupa ani si ani de suferinta am reusit sa termin o paleta de la Dior 5 Couleurs 610 Boiseries. Am cumparat-o, in urma cu foarte multi ani, din Paris, dintr-o parfumerie mica, dar dichisita si minunata, situata in Place de la Madeleine (vedeti poza de mai sus inca o data, sa intrati cu mine in poezie).
Imi amintesc exact momentul: noiembrie, o zi indecisa, ploioasa, inainte de pranz. Am mers la fix, stiam ce vreau sa cumpar inca de la plecarea din tara: culorile unei paduri in plina toamna, care sa imi faca ochii de caprioara sa fie mai frumosi si mai stralucitori… apoi, a doua zi, m-am intors si am mai cumparat una, tot Dior, dar in alte nuante, la fel de sofisticate, pe care am vazut-o in timp ce ma uitam dupa prima, sunt sigura ca stiti povestea.
Apoi, in anii care au urmat, am tot cumparat si am tot cumparat, fie ca aveam nevoie, fie ca nu. Nu stiu numarul la care am ajuns, oricum, extrem de mare pentru cineva care foloseste un machiaj discret al ochilor si nici nu e make-up artist in devenire, dar si extrem de mic, raportat la colectiile pe care le vad pe celelalte bloguri. Sunt cateva culori pe care, cu mare parere de rau, a trebuit sa le arunc, dar niciodata nu am putut sa le arunc pe cele cumparate de la Dior. Mi se punea un carcel in inima de fiecare data cand ma gandeam serios la asta. Intre timp, furia culorilor mi-a trecut si am ramas cu regretul ca am cheltuit atatia bani inutil.
Asa ca tema cu terminarea acestei palete de culori a fost un fel de pedeapsa, am mai facut referire la ea de cateva ori pe acest blog, caci s-a incapatanat sa nu se consume o vreme atat de indelungata, incat am crezut ca e nemuritoare. Sau ca ceea ce consumam eu ziua crestea la loc noaptea, dupa ce ma demachiam. Serios vorbind, chiar am avut o relatie de love&hate cu aceste cinci culori.
A fost o mare victorie, caci am luptat cu mine insami si am invins.
Mi-am imaginat de multe ori ca scriu acest articol, nu neaparat pentru a spune istoria celor cinci culori (aproape) nemuritoare, ci pentru a deschide un nou capitol al blogului. Unul putin sfatos, caci imi imaginez ca voi, cele care imi urmariti blogul, cititi si alte opinii in materie de beauty si stiti ca mereu exista si cate o sectiune de noutati cosmetice, poate cea mai tentanta dintre toate. Ei bine, ideea acestui articol este de a va face sa reflectati la banii pe care ii aruncati pe cosmetice de care nu aveti nevoie, de a va determina sa vedeti noutatile prezentate de noi, bloggeritele de beauty nu cumulativ, ci pe post de inlocuitor atunci cand ceea ce folositi se termina.
Si evident, incercati sa investiti in calitate, nu in cantitate.
