Am avut cateva cliente, pe partea de consiliere vestimentara, care au venit la mine aducand in traista un real dispret fata de haine. Nici macar nu le numeau haine, le spuneau carpritze. Fardurile erau, la randurile lor, smacuri, festeli, prosteli, muierisme.
Fete bune erau toate, nu puteai sa le reprosezi defectiuni la suflet, carcater, inima...
Acestea sunt cele mai "grele" cazuri penru mine.
Sa faci o femeie sa nu mai dispretuiasca acest arsenal.
Sa o faci sa inteleaga faptul ca hainele isi castiga acest drept principal in viata lor pentru ca ele, femei de succes, negandu-i importanta investesc in garderoba multi bani si mult timp- aproape la fel de mult ca si cele care le acorda o importanta atat de mare incat devin ridicole, pretioase ridicole ale zilelor noastre.
Nu sunt nimicuri si nici carpitze pentru ca tu, draga de tine, muncesti zi lumina sa cumperi si haine, te duci in magazin sa alegi piese esentiale sau de sezon si iar pierzi timp, nu stii ce sa cumperi, te sfatuiesti cu vanzatoarea in lipsa de altceva mai bun, pufnesti si te framanti si dai marunt din buze, insfaci nemultumita cateva chestii, te duci cu ele la casa, scoti cardul… te-am vazut de sute de ori. Acasa le arunci in dulap, dimineata te uiti lung, le masori. Daca e nevoie le speli, le mai cosi un nasture, le calci.
Nu ma intereseaza imi spui.
Pai bine femeie, dar muncesti pentru ele, ai cumparat un dressing spatios in care sa le tii, le speli cu detergent scump, le calci cu manutza ta, cum poti sa negi ca nu te intereseaza?
Atata vreme cat esti femeie si te intereseaza tangoul cu sexul opus, e bine sa stii niste lucruri.
Nu esti usuratica daca te imbraci mai bine si nici nu pierzi pe drum din cartile pe care le-ai citit, din miile de carti care ti-au dat masura de azi.
Imagineaza-ti, femeie, ca sifonierul tau este o biblioteca… a corpului tau de data aceasta.
Pentru ca ar trebui sa stii ca trupul si sufletul/constiinta. spiritul nu sunt opuse, fiind compusii acelui lucru superb care se aduna si se cheama nah, culmea, TU INSATI.
