Am fost joi seara invitata la lansarea parfumului cu un nume pe care l-am perceput, de la inceput, de-a dreptul fatal- Delire de Roses de la firma Caron (pe care il gasiti in magazinele Beautik). Nu stiu cum se face, dar eu in ultima vreme ajung numai la lansari extraordinar de aglomerate, incat cu greu reusesc sa inteleg ce se intampla, din cauza multimii de invitati, a zumzetului de stup si a faptului ca trebuie sa dai din coate(la propriu!) sa ajungi dintr-un loc intr-altul. Evenimentul a avut loc in prezenta lui Roland Ales, presedintele casei de parfumuri Caron- cu care din pacate, nu am reusit sa vorbesc sau sa fac poze. Parfumul este delicat, romantic, cu valente suav poetice. Roze, litchi si lacramioare am reusit sa descifrez in seara in care l-am testat. L-am incercat si l-am pulverizat pe incheieturile mainilor, era in jur de ora 20, iar a doua zi dimineata, cand m-am trezit, pierise de tot, nu a rezistat pe pielea mea. Totusi, nu consider ca am reusit sa imi fac o parere clara si mi-am propus sa il incerc inca o data cand voi ajunge prin preajma magazinelor Beautik, deoarece multa vreme am ocolit parfumurile de roze si consider ca le-am facut ani de-a randul, o mare nedreptate. In aceeasi seara a mai fost lansat parfumul barbatesc Yuzu Man, pe care nu am reusit sa il testez, deoarece cand am ajuns la el pluteam deja intr-un norisor cu roze si nu am vrut sa amestec cele doua miresme.
Later edit: port una dintre piesele mele vintage, pe care am reusit sa o mentin intr-o stare perfecta cumparata in urma cu 18 ani, bluzita de dantela- semnata Ted Lapidus.
