"Sună la ușă băiatul cu pizza.
- Bună ziua! Uitaţi, pizza!
- Dar eu nu am comandat nicio pizza!
- Ştiu, e a vecinului, dar mi-a zis să trec întâi pe la
dumneavoastră să vă arăt ce manâncă azi, că şi-a
uitat parola de la Facebook."
- Bună ziua! Uitaţi, pizza!
- Dar eu nu am comandat nicio pizza!
- Ştiu, e a vecinului, dar mi-a zis să trec întâi pe la
dumneavoastră să vă arăt ce manâncă azi, că şi-a
uitat parola de la Facebook."
Daca pierzi prea multa vreme pe Facebook, vina nu e a lui Mark, ci a ta, ca nu te poti controla, asa cum nu te poti controla nici cand vezi inghetata sau cola sau poate fastfood (sau pune tu aici ce ti se potriveste, inclusiv rujuri, lacuri de unghii sau creme anticelulitice) Inseamna ca nu detii controlul asupra vietii tale, esti la cheremul patimilor si impulsurilor de moment.
Sa arunci vina pe altcineva pare sa fi ramas cea mai indragita metoda de a scapa cu fata curata dintr-o astfel de inclestare urbana.
Mie imi este drag Facebook-ul. Il consider un instrument de lucru foarte util.
Desigur, nu as putea sa ma laud glorios acolo de fiecare data cand beau o cafea intr-un loc tranzitat, sau musc dintr-o prajiturica sau mananc un macaron, beau o limonada, savurez un pahar de vin rece, comand o salatica de sezon, imi pup cu patima barbatul, ca asa e cool in poza.
Sunt multe lucruri pe care inca imi place sa le tin pentru mine, ma rusinez repede si cred ca putintica discretie nu a stricat nimanui. Nu pot oferi viata mea pe tava unui public nerusinat si avid de cancan fara sa ii pun un filtru ingenios creat pentru a ma proteja.
Asadar, eu am ales sa ma bucur de Facebook, sa nu ii critic obrazniciile, caci la urma urmei, el este ca viata noastra: noi alegem pe cine urmarim, cui dam Like, cu cine nu mai vorbim, ce oferim, ce lasam sa se vada afara.
Constat doar ca unora le lipseste orientarea.
Nu, nu va puneti chiar toata viata pe tava, mai pastrati cate ceva si pentru voi.
Nu, nu va puneti chiar toata viata pe tava, mai pastrati cate ceva si pentru voi.
Cum am spus, pe Facebook e ca-n viata...
