Jurnalul meu de beauty din august 2012

La ora 12 trecute fix, vineri, cand inca soarele stralucea sus pe cer, am avut programare la coafor: Tony's Style, pe o straduta din Piata Dorobanti. Programarea a fost facuta de Corina Kristaly de la Topline(impreuna cu ea am organizat multe giveaway-uri frumoase pe acest blog),  care mi-a pregatit o surpriza. Mi-a propus sa incerc un produs nou aparut pe piata romaneasca, Maroccan Oil. Ea stie, asa cum stiti si voi, daca imi cititi blogul, ca eu acord o importanta extrem de mare uleiului/serumului pentru cuticule. Am parul fin, drept, pisicos, uleios, fara volum, pe care trebuie sa il spal la doua zile. Am mai spus acest lucru, nu ma plang, deoarece nu am fire albe, parul este sanatos si lucios, nu cade, se aranjeaza repede. Ca sa fie fericit are nevoie de doua produse: un sampon bland, care sa curete fara sa agreseze, si un ulei pentru varfuri. Din cand in cand, ca un rasfat, balsam sau masca.
De parul meu s-a ocupat chiar Tony, hair-stylist la care eu nu mai fusesem niciodata. Samponul si balsamul folosite au fost  de la Joico. Apoi mi-a taiat varfurile, nu mai mult de un centimetru. Ca sa tai varfurile parului meu si eu sa fiu in extaz, este mare lucru, iar eu va spun acum cu mana pe inima ca Tony este un maestru. Parul meu are acum o linie fina si extrem de rafinata, verific acest lucru din ora in ora, in toate oglinzile care imi rasar in cale. Nu e o linie ascutita, ci una dulce si soft. Genul acela de drept ascutit nu e pentru mine, pur si simplu nu ma prinde. Spun aceste lucruri, deoarece am intalnit si "stilisti" care parca ar reteza cu briceagul varfurile. Apoi a desfacut sticla de Maroccan Oil(era sigilata, tocmai ce venise de la Topline), a pus vreo patru-cinci picaturi pe parul inca umed si a aplicat pe toata lungimea parului, fara sa atinga zona radacinilor. Uleiul are un miros elegant, putin vanilat, de cofetarie de lux, intra repede in firul de par, il suavizeaza instantaneu si il hidrateaza. In primul moment, eu m-am cam speriat, pentru ca niciodata nu am pus atata ulei pe bietele mele firisoare de par. Chiar credeam ca o sa mi se lipeasca parul de cap. Insa citisem deseori despre Maroccan Oil in Vogue si stiam cat de apreciat este, asa ca nu am zis nimic, mi-am inghitit cuvintele. Am luat si eu din sticla cu ulei si mi-am hidratat mainile si cuticulele, fiindca uleiul de argan este unul dintre prefereatele mele. In doua- trei minute a intrat in piele si nu a ramas defel vreun filtru gras, inestetic. Nicio urma. Parul, ca si pielea mainilor era suava si dulce, ca de bebelus. Parul l-am spalat duminica, nu mi-am dat seama daca mai persista vanilia. In ciuda faptului ca a pus atatea picaturi de ulei, podoaba mea capilara nu s-a ingrasat mai repede, fiind de-a dreptul si pe de-a-ntregul consecventa cu ea insasi.
Gasisti Maroccan Oil la Topline sau in saloanele partenere. Deocamdata nu au adus decat uleiul, desi gama este foarte generoasa.
Ingrediente AICI

Oare ce as face eu in cazul ei?

Zilele trecute am petrecut doua ore cu o fata draguta, care, la fel ca si mine, nu isi mai vopsea parul de cativa ani buni. Avea o nuanta de saten mediu(unii ar spune blond inchis), exact ca a mea. Nu stiu cati ani avea, dar cred ca in jur de 30. Avea parul mai lung decat al meu, mai bogat si firul ceva mai gros. Adevarul este ca de la primele cuvinte, privirea mi-a fost atrasa de cinci fire albe, destul de groase, plasate chiar la mijlocul fruntii. Nu puteam sa nu le observ, deoarece mi se pareau foarte vizibile. In timp ce discutia noastra inaintea, firele ei albe deveneau, pentru mine, din ce in ce mai vizibile. Aproape ca incepeau sa se legene, sa danseze si sa se impleteasca singure. In imaginatia mea, desigur. E un fel de sindrom cu care cred ca m-am potcovit dupa ce m-am uitat multa vreme la un serial celebru, destul de vechi, Seinfeld pe numele lui...  Dupa cum stiti, toate personajele de acolo dezvolta mici obsesii, foarte amuzant prezentate, pe marginea defectelor/obiceiurilor/comportamentelor celor pe care ii intalnesc pentru prima oara. Sau pe care nu ii cunosc indeajuns de bine incat sa le poata trece cu vederea diferentele/ciudateniile si sa le asimileze ca fiind cat de cat acceptabile.
Deci pur si simplu ajunsesem sa ma holbez in parul fetei si sa incerc sa vad firele ei albe in diverse coafuri. Apoi, dupa ce ne-am despartit si dupa ce au trecut cateva ore, iar fata acelei fete dragute incremenise in mintea mea ca un fel de pictura, mi-am dat seama ca despre mine era vorba, nicidecum despre ea. Nu ma deranjau la ea, ci la mine, caci ma proiectam in aceasta situatie. Despre cum as proceda eu, despre optiunile mele era vorba.  Sa vopsesc parul pentru cinci fire? Sa il las asa? Sa le ascund mestesugit sub coafuri voluminoase?
In cazul meu, oricat de barbar ar parea, nu vad decat o solutie: sa il smulg cu penseta. Iar cand se va inmulti, il voi vopsi intr-o nuanta mai deschisa decat cea naturala, pentru a da mai multa luminozitate fetei.

Hair stuff again:)

Mereu am vrut sa scriu acest lucru, insa de fiecare data m-am gandit ca ar trebui o postare separata, ca sa nu ne pierdem in alte amanunte si alte probleme ale parului. Intrebarea pe care o primesc cel mai des pe blog se refera la spalatul parului zilnic. Voi sustine mereu ca singura greseala este sa ai parul murdar. Daca e nevoie sa il speli zilnic, spala-l zilnic. Fii curata! Este prima regula a unei femei cochete. Daca parul tau este gras si atrage rapid murdaria, noxele si praful, spala-l ori de cate ori este nevoie. Cu un sampon bland, de utilizare frecventa. Daca il speli des, o singura samponare este suficienta. Daca il speli zilnic sau o data la doua zile, nu este nevoie sa il samponezi de doua ori.

Thursday afternoon reading

20 PRINTEMPS CHIGNONS!!!
din vogue
Preferatul meu este asa numitul demi-chignon(ce are la baza o coada de cal rasucita, zmucita si de trei ori invartita), din prezentarea Proenza Schouler.

Asa nu..si de ce cred eu ca asa nu...

Imi place foarte mult bretonelul din imagine. Insa nu pot sa nu remarc si o micuta greseala: este prea bogat pentru tipul ei de par. Greseala e mica in cazul ei, parul este si foarte bine intins si aranjat, dar totusi se observa. Eu tin de multa vreme aceasta poza pe desktop, deoarece m-am gandit sa atrag atentia fetelor care au parul fin si subtire(cum este si al meu) si care vor sa poarte bretonel in aceasta primavara. Feriti-va de acest tip de breton, deoarece iti va lua, dintr-o singura taietura, un sfert din cantitatea de par pe care o ai. Iar restul va parea...ei bine, ridicol de putin. Cand ai parul subtire, fin si putin, bretonul ar trebui sa fie o idee mai mult decat o idee de breton.
Sincer, asa stau lucrurile: fiti atente ca hair-stylistul vostru sa nu scape foarfeca prea mult.
Daca "ia" prea putin, nu e nicio problema, poate repeta miscarea, dar daca taie prea mult, va trebui sa astepti cateva luni bune, chiar o jumatate de an-sa repari neajunsul.

Azi imi place...

Romantic Twist, pe care poti sa il realizezi singura, urmand pas cu pas indicatiile pretioase de AICI

Ieri, la coafor...

Cum spuneam, ieri, la coafor ...eram cinci fete. Patru blonde, care venisera pentru vopsitul radacinilor si o satena(eu), care am cerut sa mi se taie patru cm din lungime. Cum ultima mea vizita fusese inainte de Anul Nou, am considerat ca mersul la hair stylist nu mai suporta amanare. Mi se parea ca atunci cand il prind in coada, parul meu arata ca o clatita. De ce patru cm? Pentru ca asa am calculat eu ca varfurile care erau despicate si mai pastrau vopseaua de acum trei ani vor fi complet eliminate.
In sfarsit am scapat de ultimele relicve, dupa ani si ani de chin! Nu mi-a fost deloc usor, marturisesc. Inainte sa ma hotarasc sa revin la nuanta naturala a parului, au fost cativa ani buni de intrebari, de tatonari, de sfaturi retorice, de taina, cu toata lumea care nu ma vedea altfel decat blonda, sau cu cei care ma sfatuiau sa nu il mai vopsesc, pentru ca se deterioreaza pe zi ce trece.
Totul a inceput in liceu , dupa un permanent care mi-a cam ars parul si a avut ca rezultat imediat varfuri tocite si o culoare pe care maica-mea o caracteriza drept spalacita. Intai a fost un nuantator cu tenta de brunet, apoi suvite blonde, apoi alte si alte suvite blonde care au distrus parul meu fin si apoi l-am colorat pe tot blond. Culmea este ca la un moment dat, eu chiar ma credeam blonda. Nici macar nu mai stiam care este culoarea mea naturala.
Si uitandu-ma la celelalte patru fete care venisera pentru a-si acoperi radacinile negre, m-am gandit, pentru prima oara cat de mare este manipularea: revistele, indemnul hair-stylistului, schimbare de look, reclamele uriase cu blonde apetisante. Toate aceste lucruri te fac sa iti doresti sa fii diferita, sa fii femeia-cameleon, sa crezi ca iti schimbi si personalitatea odata cu culoarea parului. Acum, din siguranta parului redevenit natural, vad toata aceasta miscare ca pe un marketing ieftin, menit sa ne scoata, de-a lungul vietii, mii si mii de euro din buzunar. Nu este vorba numai de vopsit, ci si de tratamentele costisitoare de "dupa", de regenerare, de pastrare a culorii, de reimprospatare a ei, de luciu, de sigilare, de prevenire, de efect de oglinda, de cimentare a blondului/roscatului/brunetului dupa fix X spalari, in fine, toate acele produse pentru par vopsit, spume, lacuri, fixative, pomezi, masti, balsamuri, lotiuni. Le stiu pe toate, pentru ca m-am pacalit si le-am si cumparat pe toate de-a lungul anilor.
Nu vorbesc de perioade scurte, in care este haios sa iti schimbi culoarea parului, experimentezi freze si culori traznite, ci de perioade de peste 10-15 ani, cand parul se macina, sufera, striga dupa ajutor. Nu vorbesc nici despre cele care au multe fire albe si au acest serios argument pentru a se vopsi lunar sau chiar la trei saptamani. Vorbesc despre fetele care, asa ca mine, nici nu mai stiau pentru ce fac acest lucru.
Pentru ca am fost una dintre ele, trebuie sa spun ca parul meu imi place mult mai mult in acest moment decat atunci cand il vopseam. Are luciu natural, care "rade" cand e soare, isi schimba nuantele cand se schimba lumina, parca ar fi par de copil. Se ingrasa mai repede decat atunci cand il vopseam dar pentru prima data in ultimii 20 de ani, am si eu varfuri sanatoase.

DON'T USE WITHOUT MENTIONING THE SOURCE

and nothing else matters

Iata ceea ce numesc eu o diferenta de la Cer la Pamant. Sunt sigura ca uneori, cei care stabilesc tendintele se amuza copios cand isi bat joc de noi:)

no, no, no

Am vazut cu stupoare mai multe show-uri in care manechinele mai ca strigau Vivat era disco!
Eu sunt de parere ca unele elemente disco sunt funny, este ok daca sunt preluate, insa parul, oh Doamne, parul asta arata ca o vata pe bat care incepe sa se topeasca.
Ar trebui sa ma platesti bine sa port asa ceva.
Poate ca nu sunt o fata funny, dar nu am niciun regret.

Doamne, uneori imi vine sa rad si sa rad si sa nu ma mai opresc

Este vorba de un moment ridicol, absolut ridicol, pe care cred ca l-au experimentat toate femeile din lumea aceasta. Marea dilema, marea intrebare:
Sa merg sa ma tund luna asta si sa tai doi cm, sau sa mai astept pana luna viitoare si sa tai trei?
Doamne, ce situatie grea...
Mai e cineva dispusa sa recunoasca o asemenea situatie care chiar iti mananca din timpul pentru citit de exemplu?

un jour, un style: azi, Joan d'Arc

Tendintele spring-summer 2010 Keune poarta amprenta si simbolul Frantei, Joan d'Arc. Culorile sunt naturale, coafurile sunt messy-dressy, aranjate-nearanjate, ca si cum tocmai te-ai ridicat din pat. Cum spuneam si intr-o postare anterioara, bretonelul (lung, scurt, putin asimetric, in functie de forma fetei), are un nesperat avant in aceasta primavara, revendicandu-si dreptul de a tulbura putin universul cuminte al fetelor care pana acum au avut numai parul lung si drept, printre care ma numar si eu, dupa cum bine stiti.
Desi imaginile de mai jos sunt putintel razboinice, eu deja mi-am asumat si latura mea masculina, si sunt 100% de acord cu propunerile venite de la Keune.

blond vs saten [sau cat a durat sa redevin naturala]

Nu am de gand sa aduc argumente cum ca blondele sunt asa si pe dincolo, iar satenele tot asa si pe dincolo dar mai altfel(!) Fiecare va decide timpul, momentul, culoarea, suvitele. Daca acum zece ani imi spuneai ca ar fi bine sa revin la culoarea mea naturala, cu argumente reale despre calitatea si sanatatea parului meu degradat de la vopsea, primeai cel mult o privire indiferenta si un raspuns evaziv.
Eu am avut nevoie de trei ani sa scap de blondul meu deschis(cam anii de care se spune ca are nevoie dragostea nebuna sa se treaca, dar eu cred ca nu e adevarat). Am trecut de la blond pai la blond auriu(sau miere) si apoi la blond inchis in cateva luni bune, poate chiar un an. Apoi am inceput sa folosesc doar sampon colorant si numai pe parul vopsit(in acest timp radacinile erau naturale, saten ciocolatiu). Parul care fusese vopsit blond inainte ceda foarte greu si capatase, de la samponul colorant, o nuanta de roscat(care nu imi placea deloc), dar am rezistat. Aveam grija sa il tund la varfuri la fiecare trei luni. La un moment dat, era destul de vizibil ca am doua culori in cap, insa, cum ma spalam des pe par, nu era deranjant. In ultimii doi ani cred ca nu am mai folosit nimic. Dar si acum varfurile mele au nuante de roscat si se incurca daca nu folosesc masti sau serum. Stiu ca puteam alege sa il vopsesc pe tot in culoarea mea naturala si apoi sa continui sa aplic doar pe partea care mai pastra nuantele de blond, insa parul meu era atat de rupt si de deteriorat, incat mi-a fost pur si simplu frica sa nu raman cheala.

parul si tendintele

Tendintele in materie de hair-styling mi s-au parut mereu abuzive, ciudate, stupide. Se poarta blondul. Asa, si? Se poarta in masa, de la Brigitte Bardot incoace, iar BB era celebra datorita pletelor de Cosanzeana de pe la mijlocul anilor '60. Sau se poarta roscatul, care se matuieste dupa 2 saptamani. Sau parul scurt. Sau parul lins. Sau buclele lejere.
In ceea ce priveste parul, nu e la fel de simplu ca la machiaj sa zicem, unde daca o culoare de fard de ochi nu ti se potriveste, o dai jos cu demachiant, sau daca fondul de ten are efect de cake, te dai numai cu pudra pana gasesti unul care sa te infrumuseteze cu adevarat. In materie de styling, ceea ce e taiat, ramane taiat. Daca ai gresit culoarea, te-ai ars pentru cateva luni de zile. Ce te faci daca vrei breton si constati ca iti face o fata de Cruella? sau ca nu iti pune ochii in valoare, cand acestia sunt cel mai frumos atribut al tau?
Cele mai multe fete au plans nu pentru ca au gresit nuanta fondului de ten, ci pentru ca si-au ciuntit podoaba capilara si au avut nevoie de luni de zile, care au trecut ingrozitor de greu, pentru a indrepta pocinogul.
Da, anul acesta, bretonul revine la moda.
Daca ai parul gras, va trebui sa il speli zilnic, pentru ca devine unsuros rapid si se vede.
Daca te foiesti in somn, ai toate sansele ca dimineata sa iti stea in toate directiile.
Trebuie ajustat lunar, ca sa nu iti intre in ochi si sa isi pastreze forma frumoasa.
Da, ma gandeam sa imi fac si eu bretonel, pentru ca in ultimii ani am avut numai parul drept.

OMG! My hair!

In materie de beauty, in 2009, cei mai multi bani la coafor i-am lasat. Cred ca de fapt, daca ar fi sa adun sumele, de cand merg la coafor si pana acum, tot in saloanele de hairstyling au mers cele mai mari sume, pentru ca au fost perioade in care mergeam lunar sa ma vopsesc. Nu ma plang, eu am vrut, nu ma silea nimeni, dar cred ca acum as avea o suma frumusica daca nu as fi insistat sa imi distrug parul cu vopsea blonda si sa mai las si o groaza de bani pentru acest lucru. Nu ma plang, doar mentionez.

Inainte sa plec in vacanta, am fost din nou la coafor sa ma tund. Cum am spus, spalat, tuns varfuri, coafat lejer, fara spume, fixativ sau geluri, 135 ron. Si aici intervine problema. Eu am parul mediu spre lung, moale, subtire, taiat pe drept, in mai putin de cinci minute termini taiatul varfurilor. Adica 2-3 cm maxim. Nu am inteles niciodata de ce trebuie sa platesc pentru "tuns par lung" adica de vreo doua ori mai mult decat "tuns par scurt", daca mie imi taie doar 2 cm. Eu cred ca e un fel de hotie. Unanim acceptata, dar tot hotie ramane. Una este sa tunzi un par lung pana devine par scurt ( si aici clar intra in categoria "tuns par lung", deci inteleg de ce pretul este de doua ori mai mare), si alta este sa tunzi un par lung vreo 2 cm, pana devine...tot par lung, dar cu varfurile scurtate nitel.

Daca e vreun hair stylist care citeste blogul, il rog mult sa imi dea o parere avizata. Deoarece aceasta este intrebarea pe care nu am putut sa i-o pun niciodata stilistului meu, desi am vrut intotdeauna, de frica sa nu ma creada zgarcita rau.

dizcutzii cu o samponeza

Acum cateva zile am fost la coafor,trebuia sa tai vreo 2-3 cm din lungime, pentru ca parul nu mai statea cum trebuie, iar varfurile erau cam vraiste, pentru ca pe ele mai rezista inca o mica si ultima dovada ca am fost blonda... undeva, candva...
Imi place mult de tot cand imi spal parul la coafor, pentru ca vine la pachet cu un masaj al scalpului, absolut divin. Si in timp ce eu eram pe jumatate adormita, samponeza ma intreaba daca apa este ok. I-am raspuns ca prefer sa nu fie foarte calda, ci un pic mai rece. Si atunci ea si-a luat rolul in serios si mi-a spus ca eu am parul gras( ah ce noutate!)si ca imi recomanda sa ma spal cu apa cat mai calda, cam cat suport eu de calda, ca in aceste fel pielea capului se va curata foarte bine de sebum. Nu i-am raspuns nimic, am savurat in continuare minunatele momente de masaj, insa de atunci nu imi mai revin. Cred ca am facut o greseala ca nu i-am raspuns, dar sunt sigura ca nu m-ar fi ascultat, ci mai degraba, in logica ei de samponeza, ar fi crezut ca vreau sa ma dau mare si sa o corectez pentru ca eu sunt clienta la un salon de fitze, iar ea- o angajata. Sigur, daca speli parul gras cu apa calda calda, sebumul dispare. Insa glandele sebacee, vaduvite de grasimea in care se lafaie de cand se stiu, simt nevoia ca in urmatoarele ore sa incinga si mai tare cuptoarele de produs sebum, ca sa il puna la loc. Asa ca...ce iei pe mere, dai pe pere. In final, productia de sebum va fi excitata la maxim, iar rezultatul va fi o ingrasare si mai mare a parului.
Trebuia sa ii spun? E mai bine ca nu i-am spus?
Daca preiau acest truc si unele fete care nu stiu ca samponeza greseste?

cand e cazul sa schimbi stilistul?

Inainte sa plec in vacanta, mi-am facut programare la un hair cutting. Am sunat, m-a programat, vineri la ora 14 sunt liber mi-a spus, ok, am trecut in agenda. Eu nu fac parte din fetele abonate la salon. Merg la un hair-cutting o data la trei luni, nu ma vopsesc, nu imi pun mese, nu imi fac suvite, imi intorc singura parul cu aparatul. De-a dreptul plictisitor. Dar in ceea ce priveste hair cuttingul, acesta trebuie sa fie perfect si sunt foarte foarte carcotasa. La salonul unde merg eu, un tuns de varfuri, un spalat si un coafat lejer, natural, fara spuma si fara fixativ costa in jur de 130 ron. Cu spaga, 150. Mie mi se pare mult, pentru ca am un par foarte fin si deloc bogat, in trei minute sunt gata tunsa. Deci era vineri, pentru mine incepuse deja vacanta, parca pluteam, mergeam sa ma tund, era soare, parca vedeam baloane colorate in jurul meu cum plutesc, plutesc. Ajung la salon, vine receptionera si imi spune aaaa, pai hairstylistul nu este. Aaaa cum nu este ca stiti eu am programare...da, dar s-a imbolnavit de dimineata si s-a dus acasa, nu mai vine azi, dar e liber X, nu vreti la el? Eu am spus repede ca nu vreau pe altcineva si am iesit. In jurul meu, baloanele colorate se spargeau...chiar eram suparata. Nu merg la cineva nou decat cu recomandari serioase. Hair stylistul meu nu avea numarul meu de telefon sa ma anunte? Eram clienta lui, il sunam de pe mobilul meu pentru programari, il sunasem cu doua zile inainte, nu putea receptionera sa ma anunte sa nu merg degeaba? M-am simtit cam aiurea ca nu am fost considerata atat de importanta incat sa fiu anuntata. Nici pana acum nu m-am tuns. Voi ati mai merge la acel hair stylist in locul meu, sau ati cauta pe altcineva la fel de priceput?