Primul parfum pe care l-am testat la Viena, plina de curiozitate si speranta, a fost Saharienne de la YSL (tributul olfactiv al jachetei tip safari). Vazusem deja superba lor reclama si de-abia asteptam sa vad cu ce miresme nemaivazute, nemaiauzite si nemaimirosite au mai aparut pe piata de gen. Dezamagirea mea a fost totala. Pur si simplu nu imi dau seama cum au reusit sa realizeze un parfum care are multe in comun nu cu parfumeria de lux(Opium este un exemplu ca stiu sa scoata adevarate capodopere), ci cu piata de detergent. Impresia mea a fost ca miroase la fel cum miros hainele mele dupa ce le scot din masina de spalat. Bine- asa este, folosesc un detergent scump, completez constiincioasa si cutiuta cu balsam, chiar cred ca imi tratez destul de bine hainele, insa ca un parfum sa lase pe piele o mireasma industriala si comuna de apa+ detergent tip Ariel, la pret de YSL, mie mi se pare o adevarata sfidare. Chiar as amenda celebra firma ca a scos pe piata un parfum ieftin si nu a mai cautat formule cat de cat convingatoare.
Sigur, reclama cu noul parfum al casei YSL pare pe toate paginile revistelor glossy, inclusiv Vogue.de, este prezent la inceputul oricariei rubrici de beauty news, dar acest lucru nu inseamna nimic pentru mine, pentru ca stiu ca e vorba doar de reclama si oricum am mirosit parfumul si e slab. Slab rau. Genul de parfum scos pe banda rulanta, metoda de care au inceput sa abuzeze chiar si cei mai buni. Mare pacat.
Am fost tare dezamagita, eu ii dau nota 4. PATRU...
