45 lei=o pedichiura "asa si-asa" la salonul lui Laurent Tourette

Nici pe departe picioarele mele nu au fost rasfatate ca in imaginea din dreapta. Nicio piatra de rau nu mi-a preluat tensiunea acumulata de la ultima pedichiura, nicio floare nu mi-a mangaiat cu tandrete pielea stresata a calcaielor ... Am ales aceasta poza frumoasa pentru ca este inspirationala, ma face sa ma gandesc ca poate, la un moment dat, cine stie? chiar as putea avea parte de asa ceva.
Poate la hotel Sacher in Viena:)
Inainte de Revelion am zis ca e momentul pentru un mic rasfat. Am sunat la salonul lui Laurent Tourette si am facut o programare. Era 28 decembrie, ora 15,30. Aveau un loc liber la o pedi si intr-o jumatate de ora bateam incantata la ei la poarta. Chiar aveam nevoie de o pedichiura, mi se intarisera din nou bataturile si de-abia asteptam sa am baby feet de Revelion, mai ales ca ma hotarasem sa port o pereche de sandale frumoase. Era prima oara cand mergeam in noul salon Laurent Tourette de pe strada Argentina si eram si foarte curioasa. Salonul e ok, stil minimalist, curat, decent, putin intortocheat. Mani si pedi au o camera separata, dar usa nu se inchide tot timpul, ceea ce face locul putin cam prea galagios pentru cineva ca mine, care vrea sa se relaxeze chiar daca merge pentru un epilat inghinal de exemplu(exagerez, dar cred ca un salon nu e un fel de mini-Mall unde lumea striga, vorbeste tare, mult, repede si prost  si vrea sa faca impresie). Nu am retinut cum se numea pedichiurista, era o persoana foarte draguta, dar logistica de care se folosea lasa mult de dorit. In primul rand scaunul de pedichiura era cam rudimentar,  asta ca sunt eu draguta, asemanator unuia de birou de sefulet de gara mica, nicidecum un jilt din piele, pufos si confortabil si care are si o duzina de programe de masaj in cazul in care vrei sa te rasfeti. Dupa cum vedeti, eu la pedichiura am fost obisnuita sa fiu tratata bine:)  Cadita in care ti se inmuiau picioarele era insa si mai rudimentara, micuta, veche, mobila, de plastic alb cu albastru, cumparata de la supermarket, putin peste nivelul de lighean... totusi. Eu acasa folosesc una de doua ori mai mare, cu vibratii si lumini(si nu am dat o avere pe ea, sa fim bine intelese!)
A luat o punga albastra, a sfasiat-o si a asezat-o peste cadita, ca picioarele mele sa nu ia contact cu plasticul, apoi a umplut-o cu apa calduta turnata... la chiuveta. Mie nu mi s-a mai intamplat sa vad asa ceva, nici macar acum 20 de ani cand mergeam la doamna Carmen la subsol la Blondie, vestitul salon de la Sala Palatului!
Am stat cu picioarele in aceasta inginerie incropita in jur de cinci minute, apoi pedichiurista a tinut cont de indicatiile mele. Mi-a placut ca a insistat foarte mult cu pila pe bataturi, asa cum i-am spus- si le-a nivelat frumos, cu atentie sporita pentru aceste mici detalii. Nu mi-a placut pentru ca nu a folosit betigas de lemn pentru impins cuticulele, cum am rugat-o, ci unul din otel(cred). M-am gandit ca poate ...nu avea si am lasat-o in pace, dar acum imi pare rau, ar fi trebuit sa insist sa foloseasca ce vreau eu.
Dar pedichiurista si-a facut treaba minunat, mi-a placut mult si picioarele mele sunt si acum fericite. A folosit baza transparenta, oja rosie(Sweet Memories de la OPI), un seche vite, a taiat unghiile exact cat trebuie si in forma care imi place mie.
la final, mi-a dat si un bon fiscal, fara sa il cer: 45 lei. I-am lasat 50.

Concluzie: de mers numai si numai  daca nu ai alta alternativa, pentru ca pretul e prea mare pentru ce conditii ofera.
In varianta in care mergi la Laurent Tourette pentru par si ai nevoie si de o schimbare de oja-atunci e ok!