Cine suntem si unde mergem? Si cand venim, de unde venim? In timp ce noi citim/scriem (si ) bloguri de beauty, iata chiar
AICI, o portie zdravana de
MANDRIE SI BETON.
“Fotografiile lui Petruţ Călinescu au a treia dimensiune a imaginii: viaţa. Portretele sale nu sînt doar estetice şi expresive, ci grăitoare şi, îndrăznesc să spun, „sociologice”: aşezate sau surprinse în contextul lor de viaţă, personajele nu se exprimă doar pe sine ci, prin ele, vedem satul. Iar satul lui Călinescu este unul viu şi el. Nu este electiv, nu ne vorbeşte despre nostalgii sau deziluzii ale autorului, despre poezia satului „tradiţional” sau despre descompunerea celui actual, ci despre lumea rurală din România aşa cum este ea, cu un picior în pre-modernitate şi unul în post-modernitate şi animată de un dinamism frenetic, nici frumos dar nici kitsch, nici vesel dar nici trist. În spatele betonului vezi într-adevăr tot timpul mîndria constructorilor, sacrificiile, visele dar şi deruta şi înfrîngerile. Proiectul său capătă astfel şi o profundă dimensiune documentară, cu atît mai bine venită cu cît, după cum constata şi autorul, „mai nimeni nu fotografiează întregul tablou”. Fotografiile lui Petruţ Călinescu sînt astfel vii tocmai prin realismul lor bine temperat.”
Vintila Mihailescu
4 comentarii:
Adela, eu locuiesc intr-unul din judetele despre care se vorbeste in documentar.
Iar prin comuna mult-povestita, trec cam de 2 ori pe an, poate mai des, dar nu despre asta e vorba ci despre contrastele care exista, sunt acolo langa tine, la cativa km, si parca e alta lume.
Chiar saptamana trecuta am trecut pe acolo, si in fata caselor de 3-4 etaje, maturau zapada oameni in varsta, tristi, fara speranta, dar aveau in spatele lor mici castele.
Vara e o adevarata "poveste". Ii vezi prin oras, cu masinile "mandre si betonate", circuland cu viteze ametitoare. Eu, personal cand vad in spatele meu o masina din aia, "de marca" sau "decapotabila", imi cedez prioritatea, deoarece mandria mea de om care conduce un Golf nu se compara mandria unuia care conduce un Porsche. Sau cand ii vezi circuland cu masinile glamour pe pietonalele din centru si muzica (manele, neaparat) data la maxim.
De nervi, pentru ca nu mai puteam, o data am dat si eu la maxim un Queen si am fost privita dispretuitor si depasita pe linie dubla continua.
Eu ii apreciez pe cei care muncesc in strainatate, pentru ca am cazuri aproape de mine. Dar mandria... e direct proportionala cu cantitatea de beton...
E o vorba americana, cum ca trebuie sa treaca cel putin 3 generatii ca sa nu se mai simta mirosul de petrol pe maini...
La un moment dat, un personaj de acolo din film chiar spune ca daca ai doar Dacie, risti sa nu te salute nimeni pe strada...
Groaznic , nici nu stii ce sa spui
Sa stai tu departe de casa, de familie 15-30 de ani sau mai mult, sa dormi prin cutii si baraci ca sa-ti ridici un fel de palat si sa iti iei o masina scumpa.
De parc-am trai vesnic......
Si sa nu iesi niciodata in oras, sa nu cheltuiesti nici macar la un film...sau la o cina romantica.
Trimiteți un comentariu