vineri, septembrie 30

Din lumea celor care nu cuvanta...


O poetesa din neamul felinelor: frumoasa, curajoasa, silentioasa si in cautare de inspiratie, cu reverii dulcege, de toamna buna si blanda:

Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

2 comentarii:

Andreea spunea...

Adela,esti o "pisicoasa"! :)

adela sirghie spunea...

Da, le iubesc nespus si as vrea sa mobilizez toata lumea sa le iubeasca mai mult, pentru ca am vazut ca multe sunt amarate si alungate. Nu prea au o viata usoara. Nu ma refer la cele pe care le rasfatam noi, ci la cele de pe strada.