O poetesa din neamul felinelor: frumoasa, curajoasa, silentioasa si in cautare de inspiratie, cu reverii dulcege, de toamna buna si blanda:
Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,
S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor...
Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.
Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.
2 comentarii:
Adela,esti o "pisicoasa"! :)
Da, le iubesc nespus si as vrea sa mobilizez toata lumea sa le iubeasca mai mult, pentru ca am vazut ca multe sunt amarate si alungate. Nu prea au o viata usoara. Nu ma refer la cele pe care le rasfatam noi, ci la cele de pe strada.
Trimiteți un comentariu