Acum cateva zile, pentru ca mi-a placut oja unei prietene, i-am luat mana sa ma uit mai cu atentie la culoare. Era un fel de honeysuckle, dar mai mult catre rosu, o nuanta care arata splendid si ii venea foarte bine.
Prietena mea stie ca am blog si chiar ma citeste zilnic:)
Si atunci ea si-a retras repede de tot mana pe care i-o luasem in palmele mele, justificandu-se ca nu a avut timp suficient sa isi faca o manichiura ca la carte, ca nu a reusit sa isi impinga cuticulele si ca a aplicat oja seara tarziu cand nu avea suficienta lumina. Cu toate acestea, manichiura ei arata bine. Nu avea niciun motiv sa se scuze ca nu este perfecta. Perfecta poate fi dupa ce vii de la salon, dupa o sedinta cu o manicurista priceputa, dar nu ai mereu timp pentru asta.
Cand ne realizam manichiura singure, se vede-in cele mai multe cazuri. Lacul nu este ca oglinda, intre unghie si cuticula se strange prea multa oja, cuticulele sunt prea uscate, din neant apare o scama care isi gaseste cuib pe oja moale- iata cateva mici imperfectiuni pe care, daca vrei sa cauti nod in papura, le gasesti. Dar sunt lucruri absolut normale, nu are rost sa ne scuzam pentru ele. Cred ca ne scuzam prea mult cand vine vorba de manichiura, deoarece cazul povestit mai sus nu este nicidecum singular. Sunt sigura ca si voi ati primit replici de cat de grabita am fost aseara cand mi-am facut unghiile. Nu ma refer la greseli mari: oja sarita rau de pe unghii, ciobita, tocita pana la jumatate, unghii netaiate de doua saptamani scl. Ma refer la scuzele pentru mici chestii.
Eu trebuie sa fiu intr-o stare de spirit excelenta ca sa imi iasa o maniciura "aproape perfecta". Si de obicei ma plictisesc rau dupa ce "aranjez" mana stanga , motiv pentru care, la cea dreapta, gasesti deseori mici greseli.
Si daca o sa observati acest lucru la mine, nu am de gand sa imi retrag mana:)
15 comentarii:
De cativa ani am obiceiul de a imi face manichiura cu gel, am unghiile naturale foarte lungi si gelul este metoda cea mai comoda pentru mine de a le ingriji. Le refac o data la 3 saptamani si de fiecare data plec cu altfel de unghii de la manicura, domnisoara care mi le ingrijeste este foarte priceputa, ma duc la ea de 7 ani (cu o pauza de un an cand am nascut). Si pot sa spun ca nici macar cu gel nu exista manicura perfecta pentru ca, asa cum ai spus, nu exista unghii si cuticule perfecte.
Astazi mi-am facut si eu unghiile cu o culoare tot spre honeysuckle si am fost atat de atenta la curatarea cuticulelor, la pilire, la aplicarea ojei in 2 straturi de m-am plictisit profund. Apoi cand s-a uscat oja am aplicat top coat si am observat abia apoi ca prinsesem cate o scama mica pe 2unghii - se vede doar de aproape. Doar nu era sa le sterg si s-o iau de la capat, nu? :))
ce frumos :X
Eu m-am invatat sa-mi fac singura manichiura, iar la inceput chiar se observa. Insa, cu timpul, am progresat si acum e mult mai bine. Nu e perfect, dar suntem oameni :)
Cred ca nu ar trebui sa ne scuzam pentru mici imperfectiuni, ci mai bine sa le imbratisam, atata timp cat sunt in limita bunului simt. Nu m-as simti bine daca as vorbi cu o femeie care arata intotdeauna perfect.. Mi-ar da impresia de artificial.
Si eu ma incarez la cuticule neastamparate dupa 2 zile, la oja pe putin exact langa cuticule, si mai ales la manechiura "impecabila". Cum reusesc??? Ma chinui aproape o ora cu sters unghiile, cuticulele, pilit unghiile bine, aplicat baza oja, aplicat oja, one coat..two... top coat..si la final ..waiting..... si in asteptarea mea niciodata nu se usuca in timp util(fara sa imi adaug cateva scame ori dungi ori sa-mi dau cu mana prin par). Suntem perfecte.. in felul nostru :). Nu o sa-mi cer scuze pentru nici o minigreseala din cele de mai sus. :).
Sa povestesc si eu o intamplare de la polul opus. Asta vara, la facultate, caldura mare mon cher. Eu cu niste balerini in care muream de cald, o colega cu sandale. Motivul pentru care purtam balerini e ca nu avusesem timp de pedichiura. Oja era sarita pe alocuri si cum n-aveam timp sa acord atentie pedichiurii (deh, sesiunea) am preferat sa nu las vederii unghiile. Colega in cauza avea o pedichiura execrabila. Oja sarita in mare parte, unghia crescuta cam jumate de cm, de cuticule nu mai zic nimic. Si cu toate astea purta nonsalant o pereche de sandale care-i puneau foarte bine in evidenta unghiile de la picioare (cele de la maini erau la fel). Oare in cazuri dintr-astea n-ar trebui macar sa le ascundem vederii daca n-am avut timpul si cheful necesar sa ne ocupam de manichiura/pedichiura?
nu m-am dus niciodata sa-mi fac manichiura/pedichiura la salon.imi ziceam ca decat sa dau banii pe salon mai bine imi cumpar eu lacuri de unghii de banii aia(imi cumparam lacuri ieftine,de 5 lei bucata-maxim-).Odata si odata o sa ma duc la salon dar momentan...ma multumesc cu ce am:).Imi fac manichiura singura ,dar de multe ori nu am timp de ea,mi se distruge f repede pt ca stau cu mainile in apa,ghips si prefer ori sa le dau cu un roz pal ori cu ceva baza transparenta.cand ma duc acasa la parinti si stiu ca nu trebuie sa lucrez,imi mai pictez unghiile si fac tot felul de modele si toti ma intreaba daca m-am dus la salon.
Si eu ma plictisesc atunci cand imi fac manichiura la mana stanga, asa ca la dreapta ori sunt unghiile mai scurte ori nu e forma exact la fel ca cele de la stanga.
Mai am groaza si de ojele care se usuca greu, asa ca imi rezerv o dimineata din weekend pentru efectuarea acetor operatiuni.
@Epurica: intamplarea mea are la baza micile imperfectiuni, cele care trec de obicei neobservate: o scama, o umbra, o cuticula altinsa putin de oja.
Ciar m-am regasit in postarea ta. Am facut si eu manevra "retragerea mainii" :)) Sau in cel mai bun caz aratam numai mana stanga.
eu tot timpul mă fac și pe lângă. Poate că la mâna stângă nu așa rău, dar la mâna dreaptă...groaznic.
Câteodată corectez cu un bețișor băgat în acetonă, iar alteori se duce după câteva vase spălate...
Adela, stiu :) Eu ma refeream ca la polul opus fata de fetele care se ascund atunci cand nu ar trebui sa o faca sunt cele care nu se ascund atunci cand ar trebui :)
draguta poza:)):D
Si eu,atunci cand am de lucru cu profesioniste, procedez asa!Nu stiu cum sa va spun,insa stiind ca acea doamna este o profesionista imi dau seama ca ea vede si acolo unde mie mi s-a parut ca este bine,de aceea pentru a ascunde micile greseli gasesc intotdeauna scuze.Intr-adevar nu este tocmai bine,dar cred ca sta in firea lucrurilor sa fii asa.Cu sinceritate va spun ca prefer sa nu intalnesc profesioniste deoarece este un adevarat chin sa gasesc scuze,unele chiar le recunosc ca minciunele,insa nu pot fi altfel
Nu-mi reuseste manichiura perfecta, nici nu cred ca vreau sa fie perfecta, trebuie sa aiba ceva din mine. :) Si nici nu ma uit la alte domnisoare care si-au "gresit" putin manichiura. A fost un timp cand si eu mi-as fi retras mana, dar nu acum. Ma simt bine asa cum reusesc eu sa le fac, nimic nu e perfect.
Trimiteți un comentariu