eu si cutiutzele minunate de pe masutza de toaleta

A inceput acum o saptamana si a atins apogeul in aceasta dimineata. De sambata trecuta, in fiecare zi, dar in fiecare zi, mi se termina cate una din multiubitele mele cutiutze glamouroase de pe masuta de toaleta. Sambata trecuta mi s-a terminat scrub-ul pentru picioare cu miros de levantica si sapunul solid si vanilat, ambele de la Yves Rocher, duminica, tubul acela generos de sampon la jumatate de kg de la yes2 carrots, desi asta primavara credeam ca niciodata nu voi ajunge la finalul butelcutzei, luni a fost randul apei de roze sa isi lase pentru ultima oara mireasma racoroasa pe tenul meu, marti s-a dus si stropul pe care il mai aveam din crema de picioare cu levantica, miercuri am curatat ultima picatura de gel de ochi de la Sisley de pe borcanasul de sticla, joi am sters cu pensula de machiaj firicelele de pudra bronzanta de pe cutiutza de la guerlain, vineri am spus adio unei oje foarte frumoase de la Peggy Sage, nuanta Biaritz care s-a spart si nu a mai putut fi salvata, iar azi dimineata am vazut ca mai aveam fix trei picaturi din fondul de ten de la Yves Saint Laurent sans transfert, preferatul meu in zilele caniculare.

Eu ma despart foarte greu de cutiutzele preferate. In timp, pentru ca apelez la ele cand am probleme, le socotesc un fel de prieteni buni, care nu ma lasa la greu. Am o relatie apropiata cu ele, as putea spune, pentru ca imi infrumuseteaza viatza, ma ajuta sa despasesc surazand cearcane, ten gras si tern, par naclait, calcaie crapate. Asa ca niciodata nu o sa pot spune ah de-abia astept sa mi se termine fondul de ten sa imi iau altul! Stiu ca la un moment dat, acesta trebuie sa se termine, normal, are si el un termen de valabilitate, insa ma uit foarte trista la o cutiutza goala, uneori o mai tin asa, pe raftul din baie, fara nimik in ea, de dragul vremurilor trecute...